Competence conflict resolved in favor of Bucharest court for prosecutor's additional leave claim

Şedinţa publică din data de 28 mai 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1) Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 17 ianuarie 2023, sub nr. x/2023, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. şi I., au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, acordarea unui număr de 60 de zile de concediu de odihnă suplimentar, aferent perioadei 2017-2022, precum şi pentru viitor a câte 10 zile pe an de concediu suplimentar, până la eliberarea din funcţie a reclamanţilor, plata de concediu aferent acestor zile, respectiv alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare prin obligarea pârâţilor la plata pentru fiecare an, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, pentru perioada 2017-2022, cu aplicarea actualizării şi a dobânzii legale penalizatoare începând cu data naşterii dreptului şi până la plata efectivă.

Prin încheierea din data de 17.05.2023, Tribunalul Bucureşti a dispus disjungerea cauzei şi formarea a patru dosare distincte, unul dintre ele, ce a primit ulterior numărul unic de înregistrare x/2023, privind-o pe reclamanta F..

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1) Prin sentinţa civilă nr. 2984 din 17 mai 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă că din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 266 şi art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii, rezultă că, în cauză, este vorba despre o competenţă teritorială exclusivă, iar competenţa de soluţionare revine Tribunalului Iaşi, întrucât domiciliul reclamantei se află în raza judeţului Iaşi, astfel cum rezultă din copia cărţii de identitate.

2.2) La data de 9 iunie 2023, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, sub număr de dosar x/2023, care, prin sentinţa civilă nr. 528/2024 din 19 martie 2024, constatând că Tribunalul Bucureşti este competent teritorial să soluţioneze cauza, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut dispoziţiile art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii şi faptul că din precizările reclamantei, dovedite prin înscrisurile înaintate (Ordinul nr. 278/2019 al Procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Contractul de închiriere din 01.08.2022 şi Actul adiţional la acesta, încheiat la 07.08.2023), reiese că aceasta are atât locul de muncă, cât şi reşedinţa în municipiul Bucureşti.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă.

Constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina şi şi-au declinat reciproc competenţa, Înalta Curte, în temeiul art. 135 din acelaşi cod, va pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

În ceea ce priveşte legalitatea învestirii în vederea soluţionării conflictului de competenţă, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competenţă, stabilind competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Instanţa a fost învestită cu un litigiu în materia conflictelor de muncă, prin care reclamanta, în calitate de procuror, a solicitat obligarea pârâţilor la acordarea unui număr de 60 de zile de concediu de odihnă suplimentar, aferent perioadei 2017-2022, precum şi pentru viitor, a câte 10 zile/an de concediu suplimentar, până la eliberarea din funcţie, şi plata concediului aferent acestor zile.

Înalta Curte constată, deci, că cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă priveşte un conflict de muncă, iar potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii, competenţa teritorială în cazul acestor litigii aparţine tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa reclamantul.

În cauză, la 17 ianuarie 2023, data de înregistrare a acţiunii, potrivit actelor dosarului, reclamanta F. avea reşedinţa în municipiul Bucureşti.

Aşa fiind, faţă de aspectele de fapt relevate, la stabilirea instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza Înalta Curte va ţine seama de locuinţa efectivă a reclamantei, respectiv de reşedinţa acesteia, prin raportare la necesităţile probatorii şi la actele procesuale ce urmează a fi dispuse în cauză, domiciliul menţionat în cartea de identitate al acesteia fiind lipsit de relevanţă.

Aceasta cu atât mai mult cu cât reclamanta este procuror în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - nivel central, ceea de rezultă din aspectele factuale relevate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată şi confirmate de înscrisurile depuse la dosar .

În considerarea tuturor argumentelor expuse, Înalta Curte constată că Tribunalul Bucureşti este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 mai 2024.