Inadmissibility of appeal against final annulment decision in military pension dispute

Şedinţa publică din data de 28 mai 2024

Deliberând asupra prezentei căi de atac, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a, conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 04 februarie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne şi Poliţia Capitalei - D.G.P.M.B., a solicitat instanţei să dispună anularea/casarea deciziei nr. 128617/22.08.2017; recalcularea pensiei de asigurări sociale recalculată prin decizia nr. 128617/27.05.2013, revizuirea pensiei din decizia nr. 128617/27.05.2013 şi restituirea sumelor rezultate, obligarea la plata daunelor morale pentru paguba rezultată în perioada 2013-2021 şi obligarea angajatorului să prezinte instanţei decizia de retrogradare din funcţia de colonel/ofiţer specialist I pe funcţia de căpitan/ofiţer operativ principal II.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3368 din 17 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia tardivităţii capetelor de cerere 1-3, respingând aceste cereri ca tardiv formulate şi a respins pentru rest cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne şi Poliţia Capitalei - D.G.P.M.B., ca neîntemeiată.

3. Soluţia instanţei de apel

Împotriva acestei sentinţe, a formulat apel reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 6017/07.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, s-a respins excepţia de nulitate ca neîntemeiată şi s-a respins apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinţei civile nr. 3368 din data de 17.05.2022, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimaţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi Poliţia Capitalei- D.G.P.M.B., ca nefondat.

4. Soluţia dată în contestaţia în anulare. Hotărârea atacată.

Împotriva acestei decizii, a formulat contestaţie în anulare apelantul- reclamant A..

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 290 din 22 ianuarie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, subsecvent admiterii excepţiei tardivităţii, a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 6017/07.11.2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimaţii- pârâţi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi Poliţia Capitalei - D.G.P.M.B., ca tardiv formulată.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, a exercitat o nouă cale de atac contestatorul A., intitulată de către acesta apel, cale de atac ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 26.02.2024, sub nr. x/2023.

III. Procedura de soluţionare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Cu titlu prealabil, se reţine că prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 04 februarie 2022, deci după intrarea în vigoare a acestei legi.

Prin rezoluţia din 22 aprilie 2024, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea cauzei la data de 28 mai 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

IV. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii căii de atac exercitate de către contestatorul A., văzând şi dispoziţiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În prezenta cauză, hotărârea atacată cu "apel" (astfel cum a intitulat-o autorul căii de atac), respectiv decizia civilă nr. 290 din 22 ianuarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2023, a fost pronunţată în soluţionarea contestaţiei în anulare formulate de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 6017/07.11.2022 a aceleiaşi instanţe, în contradictoriu cu intimaţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi Poliţia Capitalei- D.G.P.M.B.

Prin această din urmă hotărâre, s-a respins excepţia de nulitate ca neîntemeiată şi a fost respins apelul promovat de apelantul A. împotriva sentinţei civile nr. 3368 din data de 17.05.2022, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, într-un litigiu de asigurări sociale- contestaţie decizie şi recalculare pensie.

Faţă de obiectul litigiului, devin aplicabile, în speţă dispoziţiile din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, care stabilesc următoarele:

art. 100: Jurisdicţia în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale şi curţi de apel;

art. 101: Litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale;

art. 103: Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel, iar la art. 104, se dispune că: Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicţia în sistemul pensiilor militare de stat, se completează cu dispoziţiile C. proc. civ. (...).

Cum în litigiile de asigurări sociale, cazul în speţă, calea de atac este numai apelul, se constată că hotărârea atacată cu contestaţie în anulare (decizia civilă nr. 6017 din 07.11.2022) are, şi aceasta, caracter definitiv de la pronunţarea sa, conform art. 634 alin. (1) pct. 4. C. proc. civ., care stipulează că: sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Prin urmare, şi decizia civilă nr. 290 din 22 ianuarie 2024 a aceleiaşi curţi de apel, prin care a fost soluţionată contestaţia în anulare şi care face obiectul prezentei căi de atac, este, la rândul său, o hotărâre definitivă, căci aşa prevăd dispoziţiile art. 508 alin. (4) din C. proc. civ.: hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.

În examenul controlului de constituţionalitate al acestor dispoziţii, Curtea Constituţională a României a constatat că dispoziţiile art. 508 alin. (4) din C. proc. civ. sunt constituţionale în raport cu criticile formulate, prin Decizia nr. 178 din 16 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546/26. V.2021:

15. " ...Curtea reţine că soluţia legislativă reglementată de prevederile art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată, vine să confirme judecarea acestei căi extraordinare de atac după regulile procedurale aplicabile instanţei a cărei hotărâre se atacă, inclusiv sub aspectul exercitării căilor de atac (a se vedea în acest sens Decizia nr. 354 din 16 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1315 din 30 decembrie 2020, paragraful 23).

16. Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa constantă (...) că, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului. Sub acest aspect, principiul accesului liber la justiţie presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a le utiliza, în formele şi în modalităţile instituite de lege".

Înalta Curte mai reţine că, deşi contestatorul şi-a intitulat prezenta cale de atac "apel", hotărârea atacată nu se încadrează nici în dispoziţiile art. 466 C. proc. civ., care reglementează obiectul apelului: "(1) Hotărârile pronunţate în primă instanţă pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede în mod expres altfel. (2) Sunt supuse apelului şi hotărârile date în ultimă instanţă dacă, potrivit legii, instanţa nu putea să judece decât în primă instanţă. (3)Hotărârile date în ultimă instanţă rămân neapelabile, chiar dacă în hotărâre s-a arătat că au fost pronunţate în primă instanţă."

Aşa cum s-a arătat mai sus, prin hotărârea atacată cu "apel", s-a soluţionat o contestaţie în anulare formulată împotriva unei hotărâri din apel într-un litigiu de asigurări sociale şi care, în raport de dispoziţiile legale arătate, este definitivă.

În consecinţă, în aplicarea tuturor dispoziţiilor legale anterior evocate la speţa de faţă, se constată că numai sentinţa pronunţată în primă instanţă era susceptibilă de a fi atacată pe calea apelului, cale de atac care a fost, de altfel, exercitată în cauză de către parte, astfel cum s-a arătat mai sus, iar nu o hotărâre definitivă, cum este cazul deciziei civile nr. 290 din 22 ianuarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Exercitând calea de atac, partea nu s-a conformat, aşadar, unei condiţii specifice de admisibilitate, devenind incidentă excepţia inadmisibilităţii acestei căi de atac, în raport de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Prin urmare, câtă vreme este exclusă în mod expres de către legiuitor, calea de atac declarată în cauză de contestator apare ca inadmisibilă.

Nu se poate aprecia că respingerea căii de atac, ca inadmisibilă, ar fi de natură să încalce dreptul de acces la justiţie al părţii, consacrat de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi de Constituţia României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuând în Cauza Botten împotriva Norvegiei că modalitatea de aplicare a art. 6 depinde de caracteristicile procedurii în justiţie, de întreaga procedură internă şi de rolul cuvenit instanţelor în ordinea juridică internă, urmând să se ţină seama de natura situaţiei de drept intern, de competenţa instanţelor, de modul în care interesele reclamantului au fost expuse şi prezentate în faţa instanţei şi, în special, de natura problemei pe care aceasta a trebuit să le soluţioneze.

De vreme ce contestatorul a beneficiat de o judecată în primă instanţă, precum şi în căile de atac prevăzute de lege, nu se poate susţine că prin respingerea prezentei căi de atac, ca inadmisibilă, i s-ar îngrădi accesul la justiţie, în condiţiile în care hotărârea atacată este, potrivit dispoziţiilor legale enunţate, definitivă.

Pentru toate aceste considerente, calea de atac intitulată "apel", declarată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 290 din 22 ianuarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac exercitată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 290 din 22 ianuarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 mai 2024.