Inadmissibility of cassation appeal in insurance liability dispute due to statutory exclusion of appeals against final appellate judgments

Şedinţa publică din data de 28 mai 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Arad, iar ulterior pe rolul Tribunalului Arad, secţia a II-a civilă, ca urmare admiterii excepţiei necompetenţei materiale şi declinării soluţionării cauzei, sub nr. de dosar x/2023, reclamanta A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi cu intervenienta forţată B., să dispună obligarea pârâtei la plata următoarelor sume: 38.691,73 RON, reprezentând valoarea de despăgubire pentru autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, proprietatea sa; 2121,32 RON reprezentând costurile tractării autovehiculului la service, o parte din costurile cu transportul pentru deplasarea sa în vederea efectuării investigaţiilor medicale, costurile investigaţiilor medicale, precum şi al medicamentelor; penalităţi de întârziere în cuantum de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, în conformitate cu art. 21 din Legea nr. 132/2017, calculate la aceste sume din a 11-a zi de la data constituirii dosarului de daună şi până la plata efectivă a despăgubirilor; 50.000 euro cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale, sumă actualizată cu dobânda legală calculată de la data introducerii acţiunii şi până la achitarea efectivă a acesteia.

În drept, reclamanta a invocat art. 1349, art. 1357, art. 1381, art. 1382, art. 13852, art. 1387, art. 1391, art. 2199, art. 2208 C. civ. şi Legea nr. 132/2017.

Pârâtul Fondul de Garantare al Asiguraţilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, pe cale de excepţie, ca inadmisibilă şi ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar pe fond, ca neîntemeiată.

La rândul său, intervenienta forţată B. a formulat întâmpinare, prin care a arătat că nu se opune admiterii acţiunii, solicitând obligarea pârâtului la achitarea despăgubirilor solicitate prin acţiunea introductivă şi exonerarea sa de la plata vreunei sume de bani cu titlu de despăgubiri.

În drept, intervenienta forţată şi-a întemeiat întâmpinarea pe prevederile Legii nr. 132/2017 şi ale art. 205 C. proc. civ.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 318 din 25 mai 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Arad, secţia a II-a civilă a respins, ca inadmisibilă, acţiunea în despăgubiri exercitată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi cu intervenienta forţată B., fără a acorda cheltuieli de judecată.

3. Soluţia instanţei de apel. Hotărârea recurată

Împotriva acestei sentinţe, a formulat apel reclamanta.

Prin decizia civilă nr. 616/A din 12 decembrie 2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia de Insolvenţă, Societăţi, Concurenţă Neloială şi Litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi a respins apelul declarat de apelanta- reclamantă A., în contradictoriu cu intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi cu intimata-intervenientă forţată B., împotriva sentinţei civile nr. 318 din data de 25 mai 2023, pronunţată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. x/2023, având ca obiect pretenţii.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A..

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 04.03.2024, sub nr. x/2023.

III. Procedura de soluţionare a recursului

Cu titlu prealabil, se reţine că prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 9 ianuarie 2023, deci după intrarea în vigoare a acestei legi.

Prin rezoluţia din 15 aprilie 2024 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 28 mai 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

IV. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Prezentul recurs este îndreptat împotriva deciziei civile nr. 616/A din 12 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de Insolvenţă, Societăţi, Concurenţă Neloială şi Litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, prin care s-a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă A., în contradictoriu cu intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi cu intimata-intervenientă forţată B., împotriva sentinţei civile nr. 318 din data de 25 mai 2023, pronunţată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. x/2023, având ca obiect pretenţii.

Constată Înalta Curte că litigiul de faţă vizează acordarea daunelor morale şi materiale de către Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în temeiul atribuţiilor acestuia instituite prin Legea nr. 213/2015. Conform art. 11 din acest act normativ, Fondul asigură efectuarea plăţii indemnizaţiilor/despăgubirilor din disponibilităţile sale, către creditorii de asigurări, potrivit condiţiilor şi plafonului de garantare stabilite de prezenta lege, iar art. 12 alin. (1) prevede că orice persoană dintre cele prevăzute la art. 2 alin. (1) care invocă un drept de creanţă împotriva asigurătorului ca urmare a producerii unor riscuri acoperite printr-un contract de asigurare valabil poate solicita deschiderea dosarului de daună printr-o cerere scrisă adresată Fondului, fără a aduce atingere prevederilor art. 22alin. (2); ulterior, în vederea încasării indemnizaţiilor/despăgubirilor cuvenite de la Fond, acesta formulează o cerere de plată motivată, în condiţiile art. 14.

Reiese, deci, că pretenţiile formulate împotriva Fondului de Garantare a Asiguraţilor se subsumează noţiunii de "creanţă de asigurări" şi sunt pretinse în temeiul unui contract de asigurare. Consecutiv, acest tip de litigii se încadrează în categoria litigiilor din materia asigurărilor.

În continuare, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 27 din C. proc. civ., "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

În temeiul acestui text de lege, regimul juridic al căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data începerii procesului.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".

La alin. (2) al aceluiaşi text, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, se prevede că:

"(2) Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite".

Modificările legislative sus-menţionate au intrat în vigoare la 3 zile de la publicarea în Monitorul Oficial a Legii nr. 310/2018 (M. Of. nr. 1074/18 decembrie 2018), fiind pe deplin aplicabile tuturor litigiilor începute după intrarea lor în vigoare, în acord cu principiul aplicării în timp a normei de procedură, consacrat de art. 24 C. proc. civ.., conform căruia, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

Aşa cum rezultă din actele de procedură aferente judecăţii în primă instanţă, prezentul proces a fost început la data de 09 ianuarie 2023, data depunerii cererii de chemare în judecată, fiind un litigiu în materia asigurărilor.

În aceste condiţii, rezultă că hotărârea pronunţată în apel de către Curtea de Apel Timişoara este definitivă, întrucât prevederile art. 483 alin. (2) teza I C. proc. civ.. înlătură expres posibilitatea atacării cu recurs a hotărârilor pronunţate în cereri din materia asigurărilor.

Vor fi avute în vedere totodată dispoziţiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. care consacră principiul legalităţii, statuând că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege".

Prin urmare, câtă vreme este exclusă în mod expres de către legiuitor, calea de atac declarată în cauză de recurentă apare ca inadmisibilă.

Nu se poate aprecia că respingerea cererii de recurs ca inadmisibilă ar fi de natură să încalce dreptul de acces la justiţie al recurentei, consacrat de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi de Constituţia României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuând în Cauza Botten împotriva Norvegiei că modalitatea de aplicare a art. 6 depinde de caracteristicile procedurii în justiţie, de întreaga procedură internă şi de rolul cuvenit instanţelor în ordinea juridică internă, urmând să se ţină seama de natura situaţiei de drept intern, de competenţa instanţelor, de modul în care interesele reclamantului au fost expuse şi prezentate în faţa instanţei şi, în special, de natura problemei pe care aceasta a trebuit să le soluţioneze.

Prin urmare, de vreme ce recurenta a beneficiat de o judecată în primă instanţă, precum şi în calea de atac prevăzută de lege, nu se poate susţine că prin respingerea recursului ca inadmisibil i s-ar îngrădi accesul la justiţie, în condiţiile în care hotărârea atacată este, potrivit dispoziţiilor legale enunţate, definitivă.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 raportat la art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă.

În ce priveşte solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, formulată de intimatul- pârât FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR prin preambulul întâmpinării, Înalta Curte constată că aceasta nu este dovedită, astfel cum impun dispoziţiile art. 452 din C. proc. civ., motiv pentru care va fi respinsă.

Înalta Curte reţine în acest sens, dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, partea căzută în pretenţii va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, ca o sancţiune a culpei procesuale a acesteia.

Pentru a fi acordate trebuie îndeplinite mai multe condiţii, respectiv să existe o cerere în acest sens (condiţie îndeplinită în speţă, fiind solicitate prin întâmpinare), partea să fi căzut în pretenţii (condiţie îndeplinită, întrucât recursul va fi respins, ca inadmisibil) şi să se facă dovada unor astfel de cheltuieli.

În speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 452 C. proc. civ., potrivit cărora partea care pretinde cheltuielile de judecată trebuie să facă dovada existenţei şi întinderii acestora, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

Cum în prezenta cauză, în recurs, intimatul- pârât nu a făcut dovada suportării vreunor cheltuieli de judecată, la dosarul cauzei nefiind depuse dovezi care să ateste efectuarea acestora, în considerarea dispoziţiilor legale precitate, se va respinge cererea sa privind obligarea recurentei- reclamante la plata cheltuielilor de judecată din recurs.

Înalta Curte va respinge şi cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs formulată de intimata- intervenientă forţat B., luând act că, prin poziţia procesuală exprimată de aceasta, inclusiv prin întâmpinarea formulată, intimata arată că nu se opune admiterii recursului, solicitând obligarea intimatului-pârât FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR la achitarea despăgubirilor solicitate prin acţiunea introductivă de instanţă şi exonerarea sa de la plata vreunei sume de bani cu titlu de despăgubiri, precum şi obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.

Or, în aceste condiţii, câtă vreme recursul este respins, ca inadmisibil, intimatul-pârât, de la care pretinde cheltuieli de judecată, este parte care a câştigat procesul, iar nu parte căzută în pretenţii, spre a fi subiect al obligaţiei de plată a cheltuielilor de judecată.

Instanţa supremă evidenţiază că fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părţii "care cade în pretenţii", întemeiată pe dispoziţiile art. 453 din C. proc. civ. (norme de drept procedural).

Astfel înţeleasă, în culpă procesuală, aşa cum este definită şi pe care se întemeiază reglementarea din art. 453 C. proc. civ., "partea care cade în pretenţii", poate fi atât reclamantul, cât şi pârâtul.

Stabilind că temeiul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este atitudinea procesuală culpabilă a părţii, care a căzut în pretenţii, fapta acesteia declanşează o răspundere civilă delictuală al cărei conţinut îl constituie obligaţia civilă de reparare a prejudiciului cauzat, adică de restituire a sumelor, pe care partea care a câştigat procesul a fost nevoită să le realizeze.

Or, câtă vreme intimatul-pârât FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR nu este parte căzută în pretenţii, ci parte care a câştigat procesul, cererea intimatei- intervenient forţat B. de obligarea a acestuia la plata cheltuielilor de judecată suportate apare ca lipsită de fundament legal, astfel că, în mod firesc, cheltuielile de judecată nu pot fi puse în sarcina intimatului- pârât.

Aceasta, întrucât, aşa cum s-a arătat mai sus, astfel cum dispun prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., nu este îndeplinită condiţia ca intimatul- pârât să fi căzut în pretenţii, neexistând, prin urmare, raportul obligaţional al răspunderii.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 452 şi art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererile de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, formulate de intimatul-pârât FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR şi de intimata-intervenient forţat B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 616/A din 12 decembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de Insolvenţă, Societăţi, Concurenţă Neloială şi Litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

Respinge cererile de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs formulate de intimatul-pârât FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR şi de intimata-intervenient forţat B..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 mai 2024.