Union’s challenge to school salary recalculations in labor dispute ruled inadmissible, appeal barred by law.

Şedinţa publică din data de 28 mai 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, la data de 27 decembrie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul Sindicatul "Uniunea Sindicatelor Libere din Învăţământul Preuniversitar Iaşi", în numele şi pentru membrii de sindicat A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K.,L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y. Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ. şi KK. cheamă în judecată pe pârâtul Şcoala Gimnazială Valea Seacă, solicitând obligarea acesteia la plata diferenţelor dintre drepturile salariale efectiv încasate şi cele cuvenite prin procedarea la calculul corect obţinut prin aplicarea majorării cu 10% (conform art. 8 din anexa I cap. i lit. b) - Legea nr. 153 din 2017) prin raportare la salariul de bază în plată care include creşterile salariale prevăzute de art. 38, alin 3 si alin. (4),1 din Legea 153/2017, începând cu datele (sau pentru perioadele) prevăzute în acţiune, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare aferentă până la data plăţii efective, precum şi obligarea pârâtei la calculul şi plata, în mod corect, a majorării cu 10% (conform art. 8 anexa I - Legea nr. 153/2017) raportate la salariul de bază în plată (care include creşterile salariale prevăzute de art. 38, alin. (3) şi alin. (4)1 din Legea 153/2017) până la data când reclamanţii din tabel nu vor mai îndeplini condiţiile legale pentru acordarea acestora şi/sau până la intervenţia unei modificări legislative.

A mai solicitat obligarea pârâtei la plata diferenţelor dintre drepturile salariale efectiv încasate şi cele cuvenite prin procedarea la calculul corect obţinut prin aplicarea majorării cu 25% (conform art. 5 din anexa I cap. I lit. b) - Legea nr. 153 din 2017) prin raportare la salariul de bază în plată care include creşterile salariale prevăzute de art. 38 alin. (3) si alin. (4)1 din Legea 153/2017, începând cu datele (sau pentru perioadele) prevăzute în tabel, pentru reclamanţii JJ. şi KK., sume actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare aferentă până la data plăţii efective, precum şi obligarea pârâtei la calculul şi plata, în mod corect, a majorării cu 25% (conform art. 5 din anexa I cap. I lit. B) - Legea nr. 153 din 2017) raportate la salariul de bază în plată, ca urmare a creşterii acestuia (obţinut prin aplicarea art. 38 alin. (3) si alin. (4)1 din Legea 153/2017) până la data când reclamanţii JJ. şi KK. nu vor mai îndeplini condiţiile legale pentru acordarea acestora sau/şi până la intervenţia unei modificări legislative.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1264/2023 din 06 iunie 2023, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a admis excepţia lipsei de interes, invocată din oficiu, şi, în consecinţă: a respins capetele de cerere ale acţiunii formulate de Uniunea Sindicatelor Libere din Învăţământul Preuniversitar - Iaşi, în numele şi pentru membrul de sindicat A., în contradictoriu cu pârâtul Şcoala Gimnazială Valea Seacă, vizând cererea de obligare a pârâtului la calculul şi plata diferenţelor de drepturi salariale pretinse în baza dispoziţiilor anexei I, capitolul I, lit. b), art. 8 din Legea nr. 153/2017, pentru perioada 01.01.2019-31.08.2020, actualizate în funcţie de coeficientul de inflaţie, ca lipsite de interes; a admis în parte acţiunea formulată de Uniunea Sindicatelor Libere din Învăţământul Preuniversitar - Iaşi, în numele şi pentru membrul de sindicat A., în contradictoriu cu pârâtul Şcoala Gimnazială Valea Seacă; a respins acţiunea formulată de Uniunea Sindicatelor Libere din Învăţământul Preuniversitar - Iaşi, în numele şi pentru membrul de sindicat A., în contradictoriu cu pârâtul Şcoala Gimnazială Valea Seacă, vizând calculul şi plata diferenţelor de drepturi salariale pretinse în baza dispoziţiilor anexei I din Legea nr. 153/2017, actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală, pentru perioada 01.01.2018 - 31.12.2018, ca neîntemeiată, şi a obligat pârâtul la plata dobânzii legale penalizatoare aferente diferenţelor de drepturi băneşti recunoscute potrivit O.U.G. nr. 48/2022, aferente sumelor datorate începând cu data de 01.01.2019 şi până la data plăţii efective.

3. Hotărârea recurată

Curtea de Apel Iaşi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 15/2024 din 23 ianuarie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a apelantului W. şi a respins apelul formulat de acesta împotriva sentinţei civile nr. 1264/06.06.2023, pronunţate de Tribunalul Iaşi, ca fiind introdus de o persoana fără calitate procesuală activă.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul W..

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 19.02.2024, sub nr. x/2021.

III. Procedura de soluţionare a recursului

Cu titlu prealabil, se reţine că prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 27 decembrie 2021, deci după intrarea în vigoare a acestei legi.

Prin rezoluţia din 03 aprilie 2024 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 28 mai 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

IV. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Prezentul recurs este îndreptat împotriva deciziei civile nr. 15/2024 din 23 ianuarie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, prin care s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a apelantului-reclamant W. şi s-a respins apelul formulat de acesta împotriva sentinţei civile nr. 1264/06.06.2023, pronunţate de Tribunalul Iaşi, ca fiind introdus de o persoana fără calitate procesuală activă.

Faţă de obiectul litigiului, care vizează drepturi salariale, reiese că suntem în prezenţa unui litigiu de muncă.

În continuare, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 27 din C. proc. civ., "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

În temeiul acestui text de lege, regimul juridic al căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data începerii procesului.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".

La alin. (2) al aceluiaşi text, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, se prevede că:

"(2) Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite".

În aceste condiţii, rezultă că hotărârea pronunţată în apel de către Curtea de Apel Iaşi este definitivă, întrucât prevederile art. 483 alin. (2) teza I C. proc. civ.. înlătură expres posibilitatea atacării cu recurs a hotărârilor pronunţate în cereri din această materie.

Vor fi avute în vedere totodată dispoziţiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. care consacră principiul legalităţii, statuând că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege".

Prin urmare, câtă vreme este exclusă în mod expres de către legiuitor, calea de atac declarată în cauză de recurent apare ca inadmisibilă.

Nu se poate aprecia că respingerea cererii de recurs ca inadmisibilă ar fi de natură să încalce dreptul de acces la justiţie al recurentului, consacrat de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi de Constituţia României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuând în Cauza Botten împotriva Norvegiei că modalitatea de aplicare a art. 6 depinde de caracteristicile procedurii în justiţie, de întreaga procedură internă şi de rolul cuvenit instanţelor în ordinea juridică internă, urmând să se ţină seama de natura situaţiei de drept intern, de competenţa instanţelor, de modul în care interesele reclamantului au fost expuse şi prezentate în faţa instanţei şi, în special, de natura problemei pe care aceasta a trebuit să le soluţioneze.

Prin urmare, de vreme ce recurentul a beneficiat de o judecată în primă instanţă, precum şi în calea de atac prevăzută de lege, nu se poate susţine că prin respingerea recursului ca inadmisibil i s-ar îngrădi accesul la justiţie, în condiţiile în care hotărârea atacată este, potrivit dispoziţiilor legale enunţate, definitivă.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 raportat la art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul- reclamant W. împotriva deciziei civile nr. 15/2024 din 23 ianuarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 mai 2024.