Cassation appeal annulled for failure to formulate valid grounds of illegality in challenge to fortuitous event defense in gas supply contract dispute

Şedinţa publică din data de 10 mai 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, sub număr de dosar x/2019, reclamanta A. S.A. a solicitat instanţei obligarea pârâtei B. S.A la plata sumei de 239.971,23 RON, reprezentând despăgubiri rezultate din nerespectarea de către pârâtă a contractului de vânzare-cumpărare gaze naturale nr. x încheiat la data de 21.09.2018 şi obligarea pârâtei la plata penalităţilor reprezentate de dobânda legală aplicabilă în raporturile dintre profesionişti, de la dala emiterii facturii până la data plăţii efective.

Prin sentinţa nr. 373/2022 din 22 iulie 2022, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, a fost admisă în parte actiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A..

A fost obligată pârâta B. S.A. la plata către reclamantă a sumei de 239 971,23 RON cu titlu de despăgubiri civile şi la plata cheltuielilor de judecată compuse din 11448 RON onorariu avocat, 5904 RON taxa de timbru şi 1500 RON onorariu pentru expertiza în specialitatea metalurgie.

A fost admisă cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă şi a fost obligată chemata în garanţie SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT GAZE NATURALE TRANSGAZ S.A. la plata sumei de 239 971,23 RON reprezentând despăgubiri civile către pârâtă.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în garanţie formulată de SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT GAZE NATURALE TRANSGAZ S.A. împotriva C. S.R.L..

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât pârâta B. S.A., cât şi chemata în garanţie SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT GAZE NATURALE TRANSGAZ S.A..

Prin decizia nr. 611/2022 din 9 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă au fost admise apelurile declarate de chemata în garanţie SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT GAZE NATURALE TRANSGAZ MEDIAS S.A. şi de pârâta B. S.A. împotriva sentinţei nr. 373/2022 din 22 iulie 2022, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata chemată în garanţie S.C. C. S.R.L. şi intimata reclamantă S.C. A. S.A.; a fost schimbată în tot sentinţa apelată, în sensul că s-a respins acţiunea, ca nefondată. A fost respinse cererile de chemare în garanţie.

În termen legal, împotriva acestei decizii, reclamanta A. S.A. a declarat recurs.

În argumentarea recursului, s-a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel nu a prezentat motivele pe care se sprijină soluţia adoptată, fiind incidente astfel prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.), iar pe de altă parte a realizat o greşită aplicare a normelor de drept material prevăzute la art. 1350, 1548, cât şi art. 1351 C. civ., cazul fortuit nefiind aplicat în conformitate cu prevederile legale şi contractuale ce privesc prezenta cauză, aspecte subsumate motivului reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În opinia recurentei, în cauză nu s-a probat existenţa vreunei împrejurări obiective, imprevizibile şi inevitabile ce a determinat neexecutarea fără nicio culpă de către pârâtă a obligaţiilor contractuale asumate prin convenţia încheiată.

Arată că potrivit contractului de vânzare-cumpărare gaze naturale nr. x încheiat la 21.09.2018, recurenta s-a obligat să achite preţul gazelor naturale furnizate, iar pârâta s-a obligat să furnizeze cantitatea corelativă de gaze naturale.

Astfel, conform clauzelor contractuale, pe care le menţionează, s-a stabilit în sarcina pârâtei obligaţia furnizării în mod continuu a cantităţii determinate de gaze naturale către recurentă, obligaţie pe care intimata-pârâtă nu a onorat-o.

În data de 04.10.2018, începând cu orele 17:00, pentru o perioadă de aproximativ 17 ore şi 15 minute, situaţie confirmată şi de răspunsul la obiectivul 4 al expertului tehnic judiciar în domeniul petrol şi gaze, a avut loc o întrerupere bruscă a desfăşurării activităţii de producţie a recurentei A. S.A. Slatina prin întreruperea neanunţată a furnizării de gaz.

Precizează că a fost informată despre sistarea furnizării de gaze naturale de către pârâtă în data de 05.10.2018, ora 12:14, la aproximativ 19 ore şi 30 minute de la eveniment, cu toate că aceasta a fost anunţată despre incident în data de 04.10.2018 la ora 21:11, aspect confirmat de răspunsul la obiectivul 9 al expertului tehnic judiciar în domeniul petrol şi gaze.

Prin urmare, consideră că pârâta nu şi-a executat obligaţiile asumate de furnizare în mod continuu a cantităţii determinate de gaze naturale, nu a anunţat în prealabil întreruperea prestării serviciilor de distribuţie a gazelor naturale, astfel încât recurenta să poată lua măsurile necesare în vederea preîntâmpinării producerii unor pagube.

Menţionează că din cauza acestei întreruperi a furnizării de gaze, neanunţată de către B. S.A., recurenta a suferit pagube în producerea de piese turnate în aluminiu necesare pentru export.

Cu privire la cauza întreruperii intempestive a furnizării gazelor naturale, în opinia recurentei, instanţa de apel a reţinut în mod eronat în considerentele hotărârii recurate faptul că:

"în speţă, este fără dubiu cauza producerii întreruperii furnizării gazelor naturale: închiderea unui robinet pe traseul reţelei de transport, ca urmare a unei întreruperi accidentale a furnizării energiei electrice, robinetul fiind acţionat electric".

Solicită instanţei de recurs să ia act de faptul că instanţa de apel nu a detaliat împrejurările care au determinat o astfel de concluzie fermă, în condiţiile în care raporturile de expertiză tehnică întocmite în cauză nu au putut stabili cu exactitate cauza întreruperii furnizării cu gaze naturale, menţionând că este posibilă această întrerupere accidentală să fie cauza unei erori umane.

În acest sens, face trimitere la concluzia expertului din domeniul petrol şi gaze cu privire de cauzele ce au putut genera închiderea robinetului RAE 24 tip fluture.

Materialul probator administrat în cauză, mai arată societatea recurentă, nu determină cu exactitate cauza întreruperii furnizării cu gaze naturale din 04.10.2018 la punctul de lucru al acesteia.

Susţine că instanţa de apel a reţinut ca fiind aplicabile dispoziţiile art. 1351 alin. (2) şi (3) C. civ. fără vreun suport probator clar şi fără a motiva concret împrejurările ce au determinat-o să ajungă la aplicabilitatea cazului fortuit raportat la concluziile expertizei petrol şi gaze, redate. Instanţa de apel nu a menţionat în ce sens sunt îndeplinite condiţiile aplicării cazului fortuit în situaţia în care sistarea temporară a furnizării de gaze către recurentă s-a datorat fie unei căderi de tensiune în alimentarea cu energie electrică doar pe rampa pe care acesta (robinetului RAF; 24 tip fluture cu acţionare electrică) este montat; fie de o comandă greşită/neintenţionată dată prin acţionarea butonului de pe panoul de comandă existent în camera operatorului. Apreciază că instanţa de apel trebuia să analizeze îndeplinirea condiţiilor legale pentru aplicarea cazului fortuit raportat la ambele situaţii care sunt posibile să fi generat întreruperea furnizării de gaze către recurentă.

Astfel, cu privire la prima variantă reţinută în raportul de expertiză, specialitatea petrol şi gaze, instanţa de apel trebuia să analizeze în ce măsură posibila cădere de tensiune în alimentarea cu energie electrică doar pe rampa pe care robinetul RAE 24 tip fluture cu acţionare electrică se încadrează în dispoziţiile cazului fortuit sau această cădere de tensiune este posibil să fie imputată pârâtei sau chematelor în garanţie. De asemenea, apreciază că instanţa de apel trebuia să analizeze cu privire la varianta a doua posibilă de întrerupere a gazelor naturale, dacă efectuarea unei comenzi greşite/neintenţionate dată prin acţionarea butonului de pe panoul de comandă existent în camera operatorului se mai încadrează în aplicabilitatea dispoziţiilor cazului fortuit.

Or, în această a doua situaţie, este evidentă culpa chematei în garanţie şi implicit a pârâtei în sistarea gazelor naturale, situaţie ce exclude aplicabilitatea dispoziţiilor art. 1351 alin. (2) şi (3) C. civ.

Subliniază că evenimentul din 04.10.2018 nu se circumscrie noţiunii de caz fortuit, nefiind îndeplinite condiţiile imprevizibilităţii şi inevitabilităţii, precum şi lipsa culpei.

Prima ipoteză respectiv închiderea robinetului de alimentare este un eveniment ce putea fi prevăzut de persoanele calificate în domeniu, dacă s-ar fi depus diligenţele necesare pentru menţinerea echipamentelor şi instalaţiilor de alimentare în stare funcţională în permanenţă. În aceste condiţii, urmările păgubitoare pentru recurentă ar fi putut fi prevenite şi evitate.

A doua ipoteză privind întreruperea gazelor naturale, respectiv efectuarea unei comenzi greşite/neintenţionate dată prin acţionarea butonului de pe panoul de comandă existent în camera operatorului, nu se încadrează în aplicabilitatea dispoziţiilor cazului fortuit, nefiind situaţia caracterizată prin imprevizibilitate şi inevitabilitate.

Această a doua situaţie nu este analizată deloc de către instanţa de apel şi nici nu se justifică acest aspect, deşi este o variantă posibilă de sistare a gazelor naturale, conform raportului de expertiză specialitatea gaze şi petrol.

De asemenea, precizează că pârâta răspunde pentru o culpă "profesională", rezultată din exercitarea continuă a activităţii de vânzare de gaze naturale şi obţinerea profitului din aceasta - aspect ce atrage exigenţe de profesionalism şi vigilenţă în privinţa îndeplinirii obligaţiilor asumate.

Mai arată că în raportul de expertiză specialitatea petrol şi gaze se reţine la pag. 8 răspunsul la obiectivul C.1, faptul că închiderea robinetul RAE 24 tip fluture s-a realizat prin comandă de la distanţă, închidere comandată electric, robinetul fiind închis în proporţie de 95%, acesta fiind motivul sistării gazelor naturale în data de 04.10.2018. De asemenea, în cadrul răspunsului la obiectivul nr. 10 (pag. 15 din raportul de expertiză) se reţine faptul că în momentul producerii incidentului robinetul era acţionat electric.

Conchizând, apreciază că art. 1351 C. civ. a fost greşit interpretat ori aplicat în speţă.

Astfel, solicită instanţei de recurs, să constate că întreg probatoriul existent în cauză dovedeşte: 1. lipsa aplicabilităţii cazului fortuit; 2. producerea unui prejudiciu recurentei, reprezentând pierderile de producţie suferite şi costuri suplimentare pentru repornirea turnătoriei; prejudiciu evaluat de recurentă şi confirmat de expertiza tehnică judiciară la suma de 239.971,23 RON; 3. faptul că pagubele produse recurentei au fost cauzate de întreruperea furnizării gazelor naturale de către pârâtă, precum şi faptul că nu i se poate reţine recurentei vreo formă de vinovăţie faţă de prejudiciul suferit; 4. pentru cele două ipoteze care ar fi putut genera sistarea gazelor naturale, nu s-a făcut dovada aplicării cazului fortuit, pârâta neproducând probe concrete pentru ambele posibilităţi.

Prin urmare, atâta vreme cât pierderea suferită de recurentă a fost cauzată de conduita culpabilă a pârâtei, raportat la dispoziţiile art. 1530 şi 1548 C. civ., apreciază că aceasta este ţinută la repararea integrală a prejudiciului, conform celor menţionate.

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate, schimbare în tot a hotărârii recurate, în sensul respingerii apelului formulat de pârâtă, ca nefondat, şi, în consecinţă, menţinerea sentinţei apelate ca fiind temeinică şi legală.

Intimata-pârâtă B. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului.

De asemenea, intimata-chemată în garanţie SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT GAZE NATURALE TRANSGAZ MEDIAS S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă A. S.A. a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat, în esenţă, respingerea excepţiei nulităţii recursului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a luat în examinare, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului declarat de recurenta-reclamantă A. S.A., excepţie invocată de intimate prin întâmpinări, asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ. coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., a reţinut următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.:

"cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi act normativ, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e, precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ.:

"aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că memoriul de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aşadar, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de legea procesual civilă este sancţionată cu anularea recursului.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Prin raportare la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că recurenta a indicat formal motivele de casare reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., fără a arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ.

Deşi subsumat motivului de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., recurenta s-a prevalat de împrejurarea că instanţa de apel nu a prezentat motivele pe care se sprijină soluţia pronunţată, în realitate aceasta a relatat opinii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanţa de apel, ceea ce vizează netemeinicia deciziei atacate, criticile vizând doar aspecte ce ţin de modalitatea în care instanţa a înţeles să-şi argumenteze soluţia adoptată în raport de stabilirea situaţiei de fapt reţinută în cauză.

Aşa fiind, cele expuse în argumentare îmbracă doar aparenţa unor critici de nelegalitate, întrucât susţinerile acesteia vizează, în realitate, modul de apreciere a probatoriului.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunţate în apel, indiferent de gradul de nemulţumire al recurentei cu privire la modalitatea de stabilire a situaţiei de fapt şi de analiză a probatoriului.

Întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, iar simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, la modalitatea în care au fost analizate probele (ex. concluziile raportului de expertiză ale expertului tehnic judiciar în domeniul petrol şi gaze etc.), precum şi succinta relatare a situaţiei de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, susţinerile recurentei conform cărora instanţa de apel a aplicat greşit normele de drept material prevăzute la art. 1350, art. 1548, art. 1351 C. civ. nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate ale deciziei recurate, întrucât se solicită instanţei de recurs să revină asupra situaţiei de fapt şi să stabilească inexistenţa cazului fortuit, reţinut de instanţa de apel; existenţa culpei intimatei-pârâte în ceea ce priveşte sistarea furnizării de gaze naturale; existenţa prejudiciului suferit de recurentă evaluat de aceasta şi "confirmat de expertiza tehnică judiciară - domeniul metalurgie".

Se impune precizarea că stabilirea culpei, pe care o aduce în discuţie recurenta, este o chestiune de fapt, care aparţine în mod suveran instanţei de fond sau de apel, faţă de caracterul devolutiv al căii de atac.

Totodată, recurenta-reclamantă arată că, în cauza de faţă, nu poate fi reţinută existenţa unui caz fortuit, aducând argumente întemeiate exclusiv pe situaţia de fapt.

Susţinerile recurentei în sensul că instanţa nu a analizat corect aspectele cu privire la fapte care sunt susceptibile de a schimba starea de fapt reţinută şi faptul că instanţa de apel a constatat existenţa cazului fortuit, ţin de netemeinicia hotărârii, iar nu de nelegalitatea acesteia.

De altfel, din expunerea argumentelor evocate de recurentă rezultă cu evidenţă că s-au readus în discuţie chestiuni de fond care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Prin urmare, reevaluarea de către instanţa de recurs a situaţiei de fapt, pe aspectele invocate de recurentă, nu este posibilă, criticile formulate în acest sens neputându-se încadra în niciunul dintre cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Împrejurarea că se indică anumite dispoziţii legale (ex: art. 1350, art. 1548, art. 1351 C. civ. etc.), fără să se susţină o minimă argumentaţie în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de C. proc. civ., nu poate să atragă nicio analiză.

Înalta Curte subliniază că recursul nu se poate limita la o indicare formală a textelor legale, condiţia dezvoltării motivelor de nelegalitate implicând obligaţia de a arăta argumentele prin care se tinde a se demonstra pentru care motive este eronat şi nelegal raţionamentul instanţei de apel.

Rezumând, se constată că prin argumentele expuse de recurentă în susţinerea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se tinde la o cenzurare a aprecierii date de instanţă mijloacelor de probă şi la o devoluare a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei şi a elementelor de fapt ale cauzei.

În considerarea celor ce preced, constatând că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nici nu au fost identificate motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei nr. 611/2022 din 9 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei nr. 611/2022 din 9 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2023.