Annulment challenge rejected as unfounded; damages award for power-cut claim left intact.

Şedinţa publică din data de 10 mai 2023

Deliberând asupra contestaţiei în anulare, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 31 august 2017 pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă, sub număr de dosar x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând instanţei ca, prin sentinţa pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata despăgubirilor civile, reprezentând daune morale în cuantum de 720.000 Euro pentru prejudiciul moral ce i-a fost cauzat atât reclamantului, cât şi familiei sale, prin întreruperea furnizării energiei electrice în perioada cuprinsă între 28 iunie 2016 - 30 august 2016.

Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, prin sentinţa nr. 44/2018 din 26 martie 2018, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâta B. (actuala C.); a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B.; pârâta fiind obligată la plata sumei de 10.000 Euro - echivalentul în RON - pentru perioada 28.06.2016 - 30.08.2016, reprezentând daune morale.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel reclamantul A. şi pârâta C. (fostă B.).

Prin decizia nr. 1266/2018 din 12 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantul A. şi de pârâta C. (fostă B.) împotriva sentinţei nr. 44/26.03.2018 a Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă.

Împotriva acestei decizii, recurentul-reclamant A. a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia şi modificarea hotărârii atacate, în sensul majorării cuantumului daunelor morale acordate de către instanţa de apel.

Pârâta C. (fostă B.) a declarat recurs împotriva deciziei nr. 1266/2018 din 12 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, solicitând admiterea căii de atac exercitate, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, aceleiaşi curţi de apel.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 914 din 2 iunie 2020, a anulat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1266/2018 din 12 decembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă; a respins excepţia tardivităţii recursului declarat de recurenta-pârâtă C.; a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă C. împotriva deciziei nr. 1266/2018 din 12 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, a casat, în parte, decizia recurată şi a trimis cauza, spre o nouă judecată, instanţei de apel numai cu privire la apelul pârâtei; s-au menţinut dispoziţiile deciziei atacate privind respingerea apelului reclamantului.

Cauza a fost înregistrată la 28 aprilie 2021 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, sub număr de dosar x/2017

Prin decizia nr. 456/2021 din 14 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a respins excepţia insuficientei timbrări a apelului formulat de C. (fostă B.); s-a admis apelul formulat de apelanta C. împotriva sentinţei nr. 44/2018 din 26 martie 2018, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu apelantul-reclamant A., având ca obiect pretenţii; s-a schimbat sentinţa apelată, în sensul că a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat şi, în consecinţă, s-a respins acţiunea pe această excepţie.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3, pct. 6, pct. 7 şi pct. 8 C. proc. civ., reclamantul A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 456/2021 din 14 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă sub număr de dosar x/2017

Prin decizia nr. 1316 din 26 mai 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 456/2021 din 14 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

La 24 noiembrie 2022, invocând în drept dispoziţiile art. 503 alin. (1), alin. (2) pct. 1, pct. 2, pct. 3 şi pct. 4 C. proc. civ., A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 1316 din 26 mai 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă sub număr de dosar x/2022

În argumentarea cererii, subsumat motivului de anulare reglementat de prevederile art. 503 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., contestatorul a arătat că nu a putut participa în primul ciclu procesual la judecata recursului, respectiv la termenul din 2 iunie 2020, existând un impediment temporar - COVID 19, prin citaţia emisă fiind specificată evitarea prezenţei dacă nu este absolut necesar.

Totodată, raportorul care a întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat de pârâta C., a menţionat că recursul acesteia a fost declarat şi motivat cu nerespectarea termenului prevăzut de 30 de zile prevăzut de art. 485 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Menţionează că la 18 mai 2020 a trimis cu confirmare de primire precizări prin care a arătat că recurenta-pârâtă trebuie să timbreze cererea de recurs cu 1131,5 RON, întrucât a invocat motivele de casare prevăzute de pct. 7 şi 8 ale art. 488 C. proc. civ., fiind astfel incidente dispoziţiile art. 197 teza a II-a C. proc. civ. coroborate cu prevederile art. 23 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2023.

În opinia contestatorului, nici cererea de apel a intimatei-pârâte nu a fost timbrată conform normelor de drept precitate, fiind insuficient timbrată cu suma de 998,3 RON.

Aşa fiind, consideră că prin decizia nr. 914 din 2 iunie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au fost admise greşit o cerere de recurs netimbrată şi o cerere de apel netimbrată.

Subsumat motivului de anulare reglementat de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., susţine, în esenţă, că Înalta Curte era pe deplin competentă să judece cererea de recurs, însă doi membri ai completului de judecată erau incompatibili absolut, respectiv, doamna judecător D. şi domnul judecător E..

Aceasta întrucât, doamna judecător D., în calitate de preşedinte al completului de judecată a soluţionat, prin decizia nr. 317 din 11 februarie 2021, în dosarul nr. x/2020, contestaţia în anulare împotriva deciziei nr. 914 din 2 iunie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar domnul judecător E. a făcut parte din completul care a pronunţat încheierea nr. 1684 din 14 septembrie 2021, în dosarul nr. x/2021 având ca obiect cererea de strămutare a judecării dosarului nr. x/2017 al Curţii de Apel Craiova.

În ceea ce priveşte incidenţa art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., contestatorul arată că intimata-pârâtă nu a fost dată în debit cu suma de 2079,8 RON, compusă din 948,3 RON pentru judecarea apelului în primul şi al doilea ciclu procesual; 1131,5 RON pentru judecarea recursului.

Prin urmare, deşi recurentul A. a invocat neregularităţi cu privire la plata taxei de timbru în apel şi în recurs, instanţele au judecat cereri netimbrate, cu încălcarea art. 197 teza a II-a, art. 470 C. proc. civ., raportat la prevederile art. 23 alin. (1) lit. b), art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013.

Nerespectarea normelor de drept menţionate, apreciază contestatorul, constituie un motiv în plus de anulare a deciziei atacate în sensul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte incidenţa motivului de anulare instituit de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., contestatorul menţionează că, la 21 decembrie 2021, a depus punct de vedere la raportul întocmit prin care a solicitat instanţei în temeiul art. 492 alin. (2) C. proc. civ., să ia în considerare ca motiv suplimentar de recurs şi dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pe lângă motivele de nelegalitate invocate în cererea de recurs, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 3, 6, 7, şi 8 C. proc. civ.

Mai mult, arată că a invocat în şedinţa publică din 26 mai 2022 încă o dată motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. în baza art. 492 alin. (2) C. proc. civ.

Susţine că instanţa a omis să cerceteze acest motiv de casare invocat în termen şi în şedinţa publică din 26 mai 2022.

Solicită admiterea contestaţiei în anulare, anularea hotărârii atacate şi soluţionarea cauzei.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a respinge ca nefondată contestaţia în anulare pentru următoarele considerente:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi exercitată în cazurile şi în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 503 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 503 C. proc. civ.:"1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare, atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. (2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: 1.hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză".

Un prim motiv invocat se întemeiază pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora contestaţia în anulare poate fi exercitată în cazul hotărârilor definitive, atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

Prin prisma acestui motiv de anulare, contestatorul şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la împrejurarea că nu a putut participa în primul ciclu procesual la judecata recursului soluţionat la termenul din 2 iunie 2020 prin decizia de casare nr. 914 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Or, aspectele invocate nu pot atrage nicio analiză, întrucât nu vizează hotărârea a cărei anulare se solicită prin prezenta contestaţie în anulare, ci decizia de casare pronunţată în primul ciclu procesual, aşa încât motivul de anulare instituit de prevederile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. nu-şi găseşte incidenţa.

În egală măsură, sunt lipsite de fundament legal şi susţinerile referitoare la insuficienta timbrare a cererii de apel sau a cererii de recurs în primul ciclu procesual, respectiv susţinerile privind menţiunile cuprinse în raportul întocmit în primul ciclu procesual asupra admisibilităţii recursurilor declarate.

Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., hotărârile instanţelor pot fi atacate cu contestaţie în anulatre când:

"hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetenţă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia".

Norma legală menţionată vizează situaţia în care hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei (atât compunerea, cât şi constituirea acesteia) şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a respins-o ori a omis să se pronunţe asupra ei.

Ipoteza invocată de contestator este cea care vizează încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei, acesta prevalându-se de împrejurarea că doi membri ai completului de judecată, învestit cu soluţionarea cererii de recurs, erau incompatibili, respectiv doamna judecător D. şi domnul judecător E..

Or, conform normei legale enunţate, hotărârea poate fi contestată doar dacă s-a invocat un incident privind alcătuirea instanţei, prin intermediul cererii de recuzare sau prin intermediul excepţiei de incompatibilitate, incident asupra căruia instanţa a omis să se pronunţe.

Înalta Curte constată că în dosarul nr. x/2017, în faza procesuală a recursului, contestatorul nu a invocat niciun fel de incident privind incompatibilitatea judecătorilor care făceau parte din completul de judecată, situaţie în care aceste motiv de contestaţie nu poate fi primit.

Potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Înalta Curte subliniază că prin eroare materială, în înţelesul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., invocat de contestator, se înţelege orice eroare materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecăţii în recurs, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca insuficient timbrat ori făcut de o persoană fără calitate, deşi la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen, a fost legal timbrat, ori formulat de o persoană îndreptăţită a-l declara etc.

Textul legal amintit vizează greşeli de fapt involuntare, iar nu greşeli de judecată, respectiv de interpretare sau de aplicare a unor dispoziţii legale, aspecte pe care contestatorul îşi fundamentează, în mod greşit, prezenta cerere.

Din perspectivele cerinţei prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., în cauză, instanţa investită cu soluţionarea căii extraordinare de atac constată că modalitatea de soluţionare a recursului formulat de recurentul-reclamant nu este rezultatul unei erori materiale, în sensul anterior arătat.

Susţinerile contestatorului referitoare la împrejurarea că intimata-pârâtă nu a fost dată în debit, nemulţumirea acestuia faţă de argumentele instanţei de recurs în ceea ce insuficienta timbrare a cererii de apel formulată de către pârâtă, alegaţiile acestuia cu privire la cuantumul taxei de timbru stabilit în sarcina pârâtei etc. nu reprezintă greşeli materiale în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Se cuvine subliniat că, fiind o cale de atac de retractare, contestaţia în anulare formulată pentru remedierea unor pretinse erori de judecată, respectiv pentru modul în care au fost evaluate criticile în recurs, nu poate fi primită, legea neurmărind să deschidă părţilor calea recursului la recurs, care să fie soluţionat de aceeaşi instanţă.

De asemenea, instanţa sesizată cu contestaţia în anulare nu este îndreptăţită să verifice corectitudinea argumentelor cu care instanţa de recurs şi-a motivat soluţia.

Aşa fiind, "erorile materiale" invocate de contestator ca fiind săvârşite de instanţa de recurs nu pot fi încadrate în art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., nefiind incident nici acest motiv de anulare.

Dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. au ca situaţie premisă neexaminarea unui motiv de recurs dintre cele prevăzute limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi cu care a fost învestită în termenul legal.

Sunt lipsite de justificare susţinerile contestatorului în sensul că prin punctul de vedere la raport a invocat "în termen legal" motivul de casare reglementat de pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., motiv ce nu a fost analizat de instanţa de recurs.

Invocarea "în termen legal", "în raport de prevederile art. 492 C. proc. civ..", a motivului de casare reglementat de pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., pe care o pretinde contestatorul, este doar rezultatul unei interpretări greşite a acestuia în ceea ce priveşte textul legal menţionat.

Se impune precizarea că art. 492 C. proc. civ. reglementează posibilitatea administrării în faţa instanţei de recurs a înscrisurilor noi în susţinerea sau în combaterea motivelor de recurs, noţiunea de "înscris" despre care face vorbire acest text de lege fiind aceea de instrument probator, evident, nu şi cu privire la situaţia de fapt, examinarea acesteia nefiind atributul instanţei de recurs.

Posibilitatea conferită în procedura de filtrare de prevederile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. (în vigoare la momentul demarării litigiului), de a depune un punct de vedere la raportul întocmit asupra admisibilităţii recursului, are în vedere aspectele formale ale cererii de recurs, fără a îndridui partea să invoce noi motive de recurs, cu depăşirea termenului defipt de art. 485 C. proc. civ.

Cu alte cuvinte, punctul de vedere la raportul întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ. nu îmbracă natura juridică a unui "înscris nou" în sensul art. 492 C. proc. civ., iar motivul de casare prezentat la 21 decembrie 2021 prin punctul de vedere la raport a fost invocat în afara termenului de recurs, aşa încât acesta nu mai putea fi examinat.

În altă ordine de idei, se impune precizarea că procedura actuală permite numai instanţei să invoce un motiv de ordine publică după împlinirea termenului, nu şi recurentului, aceasta întrucât, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ.:

"dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în şedinţă publică".

Rezumând, de vreme ce art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. este neechivoc în privinţa omisiunii de cercetare a unuia dintre motivele de casare invocate în termen, se reţine că recursul a fost cercetat din perspectiva tuturor motivelor de casare invocate în termen de către recurent, nefiind incident nici motivul de anulare reglementat de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Se constată că prevederile art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., conform cărora hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când "instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză", au fost indicate în mod formal, întrucât contestatorul nu a oferit o minimă argumentaţie, care să se circumscrie acestui motiv de anulare.

În consecinţă, constatând că argumentele prezentate în cuprinsul cererii nu se încadrează în motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 503 alin. (1) şi art. 503 alin. (2) pct. 1, 2, 3 şi 4 C. proc. civ. şi invocate de contestator, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 508 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1316 din 26 mai 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1316 din 26 mai 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2023.