Spun-off company's cassation appeal over asset transfer nullity annulled as void for failing to state valid grounds.

Şedinţa publică din data de 10 mai 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 5 martie 2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă sub număr de dosar x/2019, reclamanta ELECTROCENTRALE CONSTANTA S.A. a chemat în judecată pe pârâta A. S.A. (B.), prin administrator judiciar C.., solicitând instanţei:

1) Constatarea nulităţii absolute parţiale a "Protocolului de predare-preluare a elementelor de activ şi pasiv" (Protocol), încheiat sub nr. x/28.11.2014 ca urmare a înfiinţării reclamantei prin desprinderea din A. SA- actual în insolvenţă generală, pentru încălcarea prin acest Protocol încheiat cu pârâta, a unora din prevederile sale exprese şi imperative, stabilite în sarcina tuturor părţilor semnatare în şi prin Proiectul de divizare şi Memorandum-ul Guvernului de la acea dată - acte de bază-fundamentale, care au stat la baza încheierii acestui Protocol, întrucât parte din dispoziţiile încălcate prin acesta, privesc apărarea unui interes general şi anume Asigurarea Sistemului de Alimentare Centralizată şi continuă cu Energie Termică a populaţiei Municipiului Constanţa - SACET Constanţa.

2) Obligarea pârâtei la modificarea în parte a "Protocolului de predare-preluare a elementelor de activ şi pasiv aferente patrimoniului transmis de la A. S.A. către Electrocentrale Constanţa SA", prin operarea modificărilor rezultate ca urmare a constatării nulităţii clauzelor arătate la capătul 1 a cererii.

3) Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 429 din 22 februarie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins excepţia tardivităţii împotriva cererii precizatoare ca neîntemeiată; a respins excepţia inadmisibilităţii, ca neîntemeiată; a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, ca neîntemeiată; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Electrocentrale Constanta S.A., prin administrator judiciar D., în contradictoriu cu pârâta A. S.A., prin administrator judiciar C. şi intervenienta A. S.A., ca neîntemeiată; a admis cererea de intervenţie principală formulată de intervenienta A. S.A..

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta Electrocentrale Constanţa S.A., solicitând admiterea apelului, anularea sentinţei atacate şi rejudecarea fondului.

Prin decizia civilă nr. 423/2022 din 9 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamanta ELECTROCENTRALE CONSTANTA S.A., prin administrator special E. şi prin administrator judiciar D., împotriva sentinţei civile nr. 429/22.02.2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.A. şi cu intimata-intervenientă A. S.A..

În termen legal, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., reclamanta ELECTROCENTRALE CONSTANŢA S.A. prin administrator judiciar D.. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 423/2022 din 9 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

În ceea ce priveşte incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., consideră că instanţa de apel a apreciat greşit că recurenta ar fi încălcat regula esenţială vizată de art. 478 C. proc. civ., întrucât aceasta nu a susţinut alte motive, decât cele invocate la prima instanţă şi neinvocând alte dovezi decât cele arătate ca fiind necesare, în lumina art. 22 C. proc. civ. (prin cererea de apel, cât şi prin răspunsul recurentei la întâmpinările formulate de către cele două intimate) şi anume: Procesul-verbal de şedinţă AGA aferent Hotărârii AGA nr. 14 din 25 iulie 2014, Hotărârea AGA nr. 14/2014 şi anexele acesteia în forma publicată în Monitorul Oficial, partea a IV-a, după aprobarea divizării, actele de la ONRC Bucureşti, raportul independent al expertului desemnat de judecătorul delegat ONRC Bucureşti din dosarul nr. x/2014 şi opoziţia Băncii creditoare, solicitând inclusiv şi o expertiză financiar-contabilă, cu enumerarea punctuală a obiectivelor acesteia.

Recurenta a considerat toate aceste probe pertinente, concludente şi utile judecării apelului, însă instanţa de apel le-a respins, apreciind că a fost dedusă judecăţii o acţiune în constatarea nulităţii unui act şi că în apel nu pot fi cercetate şi alte elemente de fapt care ar putea să adauge cauzei juridice iniţiale a acţiunii, respectiv elementele de fapt care ar rezulta din această hotărâre AGA, pe care apelanta (recurenta de faţă) ar fi invocat-o abia la acest moment procesual.

Totodată, arată recurenta, s-a respins şi proba cu expertiză contabilă, apreciindu-se că o parte din obiective nu tind la dovedirea unor aspecte care interesează motivele de nulitate absolută, ci doar la existenţa unor neregularităţi din punctul de vedere al legii contabilităţii şi la constatarea unei conduite culpabile a intimatei, iar din aceste considerente, instanţa de apel a apreciat că părţile nu s-au aflat în cadrul unei acţiuni în răspundere delictuală.

Din perspectiva acestui prim motiv de recurs, în opinia recurentei, instanţa de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea virtuală, prin limitarea dreptului recurentei la apărare şi al principiului nemijlocirii în administrarea probelor.

Raportat la prevederile art. 174 şi art. 175 alin. (2) C. proc. civ., consideră că instanţa de apel deţine, într-adevăr, atributul aprecierii suverane şi depline asupra admisibilităţii probelor, însă, în cauza dedusă judecăţii în apel, apreciază că aceasta a respins nelegal probele noi, omiţând să constate că există o vătămare implicită, neprezumată de lege, care atrage nulitatea virtuală a actului procedural respins de către completul care a judecat apelul, pentru motivele menţionate. Precizează că şi în motivarea în drept a pretenţiilor a invocat şi art. 1253 C. civ., privind nulitatea virtuală.

Cu privire la motivul invocat în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susţine, în esenţă, că a solicitat pe calea devolutivă a apelului, sancţionarea cu nulitatea absolută numai a operaţiunilor aferente unor valori contabile de active (ale unor creanţe sau ale unor terenuri) şi de pasive (ale unor datorii cedate), care i-au fost transmise efectiv de către intimată, prin Protocolul contestat, încheiat pe 02.12.2014, deci după înfiinţarea societăţii recurente (data efectivă a divizării fiind şi data înregistrării recurentei la ORC Bucureşti - 30 septembrie 2014).

Precizează că doar acele operaţiuni de predare active şi pasive transmise prin acest Protocol le-a considerat ca fiind efectuate în mod abuziv, fraudulos, ilicit şi imoral, adică contrar cauzei/scopului stabilit pentru divizarea intimatei şi pentru înfiinţarea recurentei (ca unic producător de energie termică care să asigure în mod continuu livrarea energiei termice), către RADET, care asigura, în regim de serviciu public comunitar, distribuţia acesteia către consumatorii casnici şi non casnici, racordaţi la sistemul centralizat - SACET aparţinând Municipiului Constanţa).

A apreciat că fraudarea legii s-a manifestat diferit, însă, într-un mod injust/ilicit de transmitere a valorilor contabile, fără ca intimata, societatea mamă, divizată, să ţină seama de obligaţia ce-i incuba, anume de a respecta şi aplica întocmai, atât principiile/regulile cuprinse în Proiectul propriei divizări, cât şi normele legale generale, cu valoare de reguli/principii cu specific financiar-contabil ce trebuiau aplicate/respectate la momentul încheierii Protocolului în mod automat, necondiţionat şi indiferent de orice alte împrejurări/aspecte/condiţii eventual, chiar şi prestabilite.

În acest context a apreciat şi a susţinut că Protocolul de predare-primire active şi pasive reprezintă cu toate anexele sale, documentul contabil justificativ încheiat distinct şi ulterior, care a stat la baza noii contabilităţi create pe numele societăţii recurente nou înfiinţate, având o dublă natură, de document justificativ contabil, de sine stătător şi de act juridic unilateral, iniţiat şi elaborat de către intimata Elecrocentrale Bucureşti S.A (societatea mamă-divizată), în baza Proiectului de divizare a acesteia, aprobat prin Hotărârea AGA nr. 14/25.07.2014.

Numai analizând şi calificând în acest mod, Protocolul contestat parţial, atât din perspectivă financiar-contabilă, cât şi juridică, a învederat instanţei de apel căteva transmiteri de valori, de active sau pasive care, raportat la cerinţa legală cu specific financiar-contabil, de evidenţiere şi predare la valoarea lor reală/fidelă de la momentul încheierii Protocolului, nu mai corespundeau cu cele de referinţă, dinaintea încheierii acestuia, fapt care a creat efecte păgubitoare, manifestate în timp, pentru viitorul recurentei, motiv pentru care le-a considerat implicit, contrare scopului înfiinţării Electrocentrale Constanţa S.A.

Reiterând cele susţinute în apel, arată că aceste nereguli vizau:

I) Predarea unor valori supraevaluate de active - terenuri, ce nu au fost regularizate/adaptate/ajustate valoric din punct de vedere contabil la momentul încheierii acestui Protocol contestat al predării efective a acestora - decembrie 2014, cum impunea expres Proiectul de divizare.

Conform acestui act juridic principal, intimata trebuia să efectueze regularizări la momentul predării acestor valori contabile ale activelor bunurilor transmise, respectiv la data încheierii semnării Protocolului 02.12.2014, având în vedere că momentul încheierii Protocolului a fost altul şi chiar îndepărtat faţă de momentul decembrie 2013 cel al restabilirii/evaluării aceloraşi bunuri/active predate recurentei.

În acest caz cu atât mai mult se impunea, potrivit normelor legale specifice de contabilitate aplicabile la transferul unor valori de active sau pasive dintr-o entitate cu capital majoritar de stat către o entitate cu capital integral de stat, ca intimata sa vegheze la respectarea acestor reguli/principii, în condiţiile în care valorile contabile din 2013 nu mai erau fidele realităţii din decembrie 2014 (sens în care face referire la necesitatea aplicării principiului contabil al reflectării fidele a realităţii la momentul încheierii semnării efective a Protocolului ce face obiectul acţiunii recurentei).

Stabilirea cât mai exactă a valorii bunurilor (aparţinând intimatei divizate) la momentul predării lor efective către recurentă, prin Protocolul contestat, era esenţială pentru evitarea prejudicierii, atât a asociaţilor intimatei (statul, ca acţionar majoritar - reprezentat de Ministerul Energiei Romgaz-ul), cât a creditorilor acesteia (Ministerul Finanţelor), iar mai apoi, în mod implicit în lanţ a recurentei - Electrocentrale Constanţa S.A (al cărei acţionar unic prejudiciat era este tot statul român, reprezentat de Ministerul Energiei), prejudicierea realizându-se prin supraevaluarea activelor - terenuri.

Subliniază că la judecata apelului a depus interogatoriu luat intimatei, care nu a recunoscut opozabilitatea titlului, a valorii de vânzare, deşi există dovada certă, a situaţiei contrare.

II) Predarea către recurenta, nou înfiinţată, a unor valori astronomice de pasive-datorii (182.433.672 RON - prevăzută în Anexa nr. 7 a Protocolului, plus accesorii în continuare până la achitare), nu a fost sancţionată cu nulitatea în apel, deşi, din punct de vedere al regulilor contabile, intimata ar fi trebuit (şi înainte de încheierea Protocolului, cât la predarea pasivelor în baza acestuia), să analize şi să sesizeze forul suprem decident (A.G.A), conform principiului contabil al prudenţei, despre existenţa şi producerea unui risc absolut iminent, anume transmiterea datoriei uriaşe către subscrisa nou înfiinţată, dar care era din start, lipsită total de capacitatea financiară de a plăti pe viitor.

Conform H.G nr. 1679/29.11.2006, pasivele/datoriile predate recurentei erau obligaţii generate de credite intuitu personae, mai ales că, potrivit actului normativ menţionat, acordarea acestor credite a fost condiţionată de existenţa capacităţii financiare de plată a intimatei.

Cesionarea acestor datorii/pasive a avut la bază drepturile şi obligaţiile născute din H.G. nr. 1679/29.11.2006 privind garantarea de către Ministerul Finanţelor Publice, în proporţie de 80%, a împrumutului în valoare de maxim 190 mil. dolari, pentru societatea A. S.A. (intimata), în vederea completării finanţării achiziţiilor de resurse energetice din tara din import, pentru iarna 2006-2007.

Astfel, consideră că în manieră ilicită, respectiv frauduloasă, determinată de neglijenţa intimatei, de a informa corect A.G.A, pe bază de documente/informaţii actualizate la momentul întocmirii Protocolului, recurentei i-au fost predate/cesionate aceste pasive-datorii colosale (conţinând, atât debite principale-rate de credit nerambursate, cât şi accesorii), deşi la înfiinţare, societatea nu dispunea de lichidităţi curente pentru achitarea acestora, valoarea acelor datorii crescând periodic cu accesoriile aferente.

Pentru aceste considerente, a solicitat instanţei de apel, depunerea în instanţă, pentru probatoriu, a dosarului nr. x/2014, de divizare a intimatei, de la ORC Bucureşti. Teza de probat: din verificarea acestor acte era util a se cunoaşte nemijlocit, dacă a existat sau nu, la data constituirii recurentei, respectiv data aprobării efective a divizării intimatei depus la ONRC, dovada Ordinului de plată de virare în contul recurentei nou înfiinţate, a sumei de 32 milioane, ca aport subscris şi vărsat în numerar de către intimată, la înfiinţarea ELECTROCENTRALE CONSTANŢA S.A.

În contextul menţionat, a învederat în apel, în ce au constat cauza ilicită şi aspectele de fraudare a legii, determinate şi de conduita culpabilă-delictuală, exclusivă a intimatei cu privire la aspectul relatat.

Astfel, în opinia recurentei, intimata se face culpabilă de faptul că momentul real (dovedit cu actul adiţional nr. x/2015) al încheierii efective a actului de realizare a subrogării valide a subscrisei, în obligaţiile de piaţă iniţiale aparţinâd intimatei, nu a coincis, aşa cum era corect, prudenţial şi fidel realităţii, cu momentul încheierii Protocolului contestat, respectiv decembrie 2014. realizându-se în realitate, ulterior încheierii Protocolului, în 2015.

La momentul semnării Protocolului, respectiv operaţiunea de transmitere efectivă a acestor pasive/datorii către recurentă, intimata se afla deja în culpă, întrucât nu a asigurat în mod legal şi fidel realităţii de la momentul transferului valorilor pasivelor către recurentă, întocmirea şi predarea documentului justificativ contabil - Actul adiţional nr. x/21.07.2915, care trebuia să constituie anexă la Protocol, pentru dovedirea realizării efective a cesiunii de datorie (credit şi accesorii nerambursate) de la intimată către recurentă, stabilită prin Proiectul de divizare.

În acest context, apreciază ca fiind evidentă conduita culpabilă a intimatei (fraudarea legii şi abuzul de drept), fiind manifestată odată cu modul defectuos/lacunar al realizării transmiterii prin Protocol, către recurentă, a acestor pasive datorii uriaşe în condiţiile descrise, ale lipsei documentului justificativ financiar-contabil, fundamental pentru validitatea cesiunii de datorie, astfel încât transmiterea acestor pasive uriaşe să evite transmiterea simultană şi a riscului iminent al imposibilităţii de plată a acestor datorii din partea recurentei.

Totodată, prin nerespectarea regulilor de justă alocare a datoriilor pârâtei către apelanta, s-a produs, din culpa exclusivă a acesteia, riscul de neplată a datoriei din partea recurentei, care a avut ca efect imediat sechestrarea tuturor bunurilor din patrimoniul societăţii recurente din cauza incapacităţii reale de plată a acestor datorii.

Deşi problema neefectuării de către intimată a vărsământului efectiv în numerar, a capitalului social al recurentei la înfiinţare, care dovedeşte lipsa acută a lichidităţilor, nu face obiectul discuţiei, omisiunea din partea intimatei de a obţine consimţământul creditorului existent la momentul cesiunii datoriei, reflectă, o dată în plus, reaua credinţă a acesteia fată de maniera în care s-a procedat alocarea acestei datorii.

Condiţia acceptului creditorului garant - Ministerul Finanţelor şi încheierea cu acesta la momentul încheierii Protocolului actului juridic tripartit menţionat mai sus, erau condiţii esenţiale prudenţiale, din punct de vedere contabil (din punct de vedere juridic, conform art. 1599 C. civ., omisiunea se putea acoperi şi ulterior), întrucât dacă acest act era încheiat la momentul emiterii Protocolului al predării pasivelor în discuţie, s-ar fi putut face evaluarea fidelă oportună a riscului cert de nerambursare din partea recurentei a pasivelor, se putea previziona/anticipa lipsa capacităţii reale de plată a acesteia pentru plata datoriilor preluate implicit, se putea preveni prejudicierea recurentei.

III) În aceeaşi manieră ilicită s-a produs "sustragerea" unor creanţe importante de la îndreptăţirea legitimă de a-i fi alocate, pe baza criteriului teritorialităţii, aşa cum prevedea în mod expres regula de alocare şi transmitere de active (inclusiv de pasive) prevăzută în Proiectul de divizare.

Astfel, contrar prevederii din Proiectul de divizare, aceste creanţe importante valoric, au fost transmise către Electrocentrale Titan S.A (intervenientă), deşi, în realitate, recurenta era titulara legitimă să le primească, aceste creanţe fiind corelative datoriilor RADET Constanţa faţă de recurentă, pentru energia termică produsă livrată, cu activele corporale situate în Constanţa nu în Bucureşti, potrivit principiului teritorialităţii activelor/pasivelor reglementat de Proiectul de divizare.

De asemenea, a mai susţinut în apel că s-ar impune a fi sancţionată cu constatarea nulităţii absolute şi această operaţiune prejudiciabilă pentru reclamantă, deoarece a avut la bază o cauză ilicită şi imorală, având în vedere următoarele argumentări:

• nesocotirea culpabilă din partea pârâtei, a unuia dintre principiile consfinţite în Proiectului de divizare, aprobat de Adunarea generală extraordinară a acţionarilor pârâtei, mai exact, nesocotirea aplicării constante a principiului alocării elementelor de activ şi pasiv pe criteriul teritorialităţii, în sensul că orice creanţă sau datorie nouă ce urma a fi transferată de pârâtă către apelanta, trebuia sa aibă legătură de dependentă, de justificare, fie cu activele (bunuri sau creanţe) deţinute sau născute aflate deja la apelanta, fie cu scopul urmărit, la momentul predării lor;

• contrar acestui principiu, dar mai ales fără a justifica argumentat prin Protocol sau prin alt document justificativ din punct de vedere contabil emis de pârâtă, conform cerinţelor contabile incidente arătate, aceasta a "sustras" această creanţă pe care a transmis-o în raport de apelanta într-o manieră ilicită şi imorală, dar în relaţia juridică directă a acesteia cu Electrocentrale Titan S.A (intervenientul din prezenta cauză) în mod legal, pe baza Protocolului de predare-primire încheiat între aceste două entităţi, faţă de care recurenta nu este parte;

• creanţele sustrase prin fapta ilicită şi imorală a pârâtei, în cuantum total de 163.278.074,81 RON, născute în perioada august 2013 - septembrie 2014, au luat naştere din activitatea desfăşurată în Municipiul Constanţa, de Sucursala CET (actual, recurenta), deci, în cadrul activelor/bunurilor ce ţineau teritorial de Centrala termică Constanta, nu de Bucureşti (unde se afla Sucursala Titan), astfel că în lipsa alocării corecte a acestor active, cu siguranţă că s-a mărit riscul păgubitor, în defavoarea apelantei (într-un mod ilicit imoral, întrucât nefiind justificate, prin arătarea părţii de contrabalansare reală, atestă faptul ca o analiză o evaluare a riscului de păgubire a apelantei nu a fost efectuată din partea pârâtei);

• creanţa de 163,3 milioane RON a fost "sustrasă" astfel, din patrimoniul Electrocentrale Constanţa S.A sub pretextul că acelaşi patrimoniu a fost "degrevat" de o datorie de 50 de milioane RON faţă de F., nejustificat însă prin documente contabile;

• din punct de vedere juridic, această "sustragere" reprezintă o cesionare a creanţei de 163,3 milioane RON, pe un preţ mult inferior, respectiv de 50 milioane RON;

• dar, din punct de vedere contabil, conform cerinţelor legale speciale, incidente, menţionate mai sus, această operaţiune nu putea fi realizată decât dacă ar fi avut la bază documente contabile justificative, respectiv note explicative, scrise, care să justifice diferenţa de valoare (preţul inferior).

Această neregulă a determinat implicit prejudicierea recurentei cu valoarea aferentă a creanţelor neîncasate de la RADET Constanţa, dar care se cuveneau Electrocentrale Constanţa S.A.

Pentru toate aceste considerente, subliniază că înţelege să critice pentru nelegalitate, hotărârea curţii de apel, apreciind că aceasta a fost dată cu încălcarea regulilor/principiilor financiar-contabile prevăzute atât în ordinul MF nr. 3055/2009 şi nr. 1802/2014.

Protocolul de predare - primire de active-pasive este documentul justificativ, legal valabil din punct de vedere contabil (distinct de formă, conţinutul rolul acestuia din punct de vedere juridic), care, din perspectiva legislaţiei contabile specifice, trebuia să asigure şi să producă efectiv în integralitatea să o transmitere ideală cu realitatea, deci ilicită, a tuturor efectelor juridice stabilite prin divizare, adică să garanteze, în virtutea principiului "prevalenţei economicului asupra juridicului", că drepturile obligaţiile cesionate recurentei nou înfiinţate (efectele juridice transmise prin Protocol) sunt corect transferate din punct de vedere contabil cu respectarea cerinţelor legale specifice contabile dar şi în conformitate cu dezideratul/scopul urmărit de acţionariatul pârâtei, statul român.

Din cauza componentei sale, nu numai juridice, ci mai ales contabile (cu anexele sale, balanţele contabile etc.) acest Protocolul era singurul document justificativ din punct de vedere financiar şi contabil, conform legislaţiei în domeniu, în baza căruia s-a efectuat transferul efectiv al valorilor contabile aferente activelor sau pasivelor predate de la pârâtă către apelanta, în baza căruia apelanta i-a înregistrat în contabilitate, la înfiinţare, aceste valori contabile contestate, care nu corespundeau realităţii, nefiind fidele acesteia (contrar regulilor speciale contabile).

Reglementările financiar-contabile încălcate, invocate mai sus, respectiv Ordinul M.F.P nr. 3055/2009 nr. 1802/2014 (ale căror prevederi sunt ataşate în extras) prevăd în mod imperativ că toate elementele de activ şi de pasiv trebuie evaluate (inclusiv la momentul realizării predării efective a acestora prin încheierea Protocolului anexelor sale), în conformitate cu următoarele principii sau reguli specifice contabile:

- Principiul continuităţii activităţii - Trebuie să se prezume că entitatea desfăşoară activitatea pe baza principiului continuităţii activităţii.

- Principiul prudentei - La întocmirea situaţiilor financiare anuale, evaluarea trebuie făcută pe o bază prudentă şi, în special, activele nu trebuie să fie supraevaluate. Trebuie să se ţină cont de toate deprecierile, indiferent dacă rezultatul exerciţiului financiar este pierdere sau profit.

- Principiul evaluării separate a elementelor de active de datorii - Conform acestui principiu, componentele elementelor de active de datorii trebuie evaluate separat.

- Principiul necompensării - Orice compensare între elementele de active datorii sau între elementele de venituri şi cheltuieli, este interzisă.

- Toate creanţele şi datoriile trebuie înregistrate distinct în contabilitate, pe bază de documente justificative.

- Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului - "Prezentarea valorilor din cadrul elementelor din bilanţ şi contul de profit pierdere se face ţinând seama de fondul economic al tranzacţiei sau al operaţiunii raportate, şi nu numai de forma juridică a acestora. Respectarea acestui principiu are drept scop înregistrarea în contabilitate şi prezentarea fidelă a operaţiunilor economico-financiare, în conformitate cu realitatea economica, punând în evidenţă drepturile şi obligaţiile, precum şi riscurile asociate acestor operaţiuni. Evenimentele şi operaţiunile economico-financiare trebuie evidenţiate în contabilitate aşa cum acestea se produc, în baza documentelor justificative. Documentele care stau la baza înregistrării în contabilitate a operaţiunilor economico-financiare trebuie să reflecte întocmai modul cum acestea se produc, respectiv sa fie în concordantă cu realitatea. În condiţii obişnuite, forma juridică a unui document trebuie să fie în concordantă cu realitatea economică. În cazuri rare, atunci când există diferenţe între fondul sau natura economică a unei operaţiuni sau tranzacţii şi forma sa juridică, entitatea va înregistra în contabilitate aceste operaţiuni, cu respectarea fondului economic al acestora. Entităţile au obligaţia ca la contabilizarea operaţiunilor economico-financiare să ţină seama de toate informaţiile disponibile, astfel încât să fie extrem de rare situaţiile în care natura operaţiunii, determinată pe baza principiului prevalentei economicului asupra juridicului, să difere de cea care ar fi stabilită în lipsa aplicării acestui principiu".

În cazuri excepţionale, pot fi efectuate abateri de la principiile contabile generale prevăzute mai sus. Orice astfel de abateri trebuie prezentate în notele explicative precum şi motivele care le-au determinat împreună cu o evaluare a efectului acestora asupra activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii.

Potrivit Cadrului general elaborat de IASB, paragraful nr. 35, pentru ca informaţia să prezinte credibilitate, evenimentele şi tranzacţiile pe care le reprezintă (în cazul de fată, Protocolul), este necesar ca acestea să fie contabilizate şi prezentate în concordanţă cu realitatea economică a operaţiunii de predare a unor active sau pasive, şi nu doar cu forma lor juridică, deoarece fondul economic al deciziilor/tranzacţiilor nu este întotdeauna în concordanţă cu ceea ce transpare din forma lor juridică. Potrivit reglementărilor româneşti, acest principiu solicită ca informaţiile prezentate în situaţiile financiare (implicit în cazul Protocolului analizat) trebuie să reflecte realitatea economică fidelă a evenimentelor tranzacţiilor, nu numai forma lor juridică.

Face precizarea că, a depus în apel şi opiniile unor specialişti neutri din domeniul contabil, exprimate direct sau indirect în legătură problema expusă (conform înscrisurilor existente la dosarul cauzei), cu privire la faptul că intimata - pârâtă nu a respectat principiile contabile cuprinse în aceste normative menţionate mai sus, specifice transferului contabil de valori.

Solicită, admiterea prezentului recurs şi casarea deciziei recurate, cu trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

Intimata-pârâtă A. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., solicitând în principal anularea recursului, iar în subsidiar respingerea acestuia, ca nefondat.

Intimata-intervenientă A. S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului, ca nefondat.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă A. S.A. prin întâmpinare, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.:

"cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", iar potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, "sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Cu alte cuvinte, prin exercitarea recursului se urmăreşte realizarea controlului de legalitate al hotărârii recurate, astfel că, spre deosebire de calea ordinară de atac, care este devolutivă, în recurs părţile sunt obligate a-şi conforma conduita procesuală dispoziţiilor imperative anterior invocate.

În acest sens sunt şi prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora:

"recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Se constată că recurenta-reclamantă a indicat formal în susţinerea recursului dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textelor de lege indicate, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta s-a prevalat de faptul că instanţa de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea virtuală, susţinând, în esenţă, nelegala respingere de către instanţă a probelor solicitate, considerate de către recurentă ca fiind pertinente, concludente şi utile judecării apelului.

Cele expuse în argumentare îmbracă doar aparenţa unor critici de nelegalitate, întrucât susţinerile recurentei vizează, în realitate, modul de administrare a probatoriului.

Înalta Curte subliniază că recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunţate în apel, indiferent de gradul de nemulţumire al recurentei cu privire la modalitatea de stabilire a situaţiei de fapt şi de analiză a probatoriului.

Prin urmare, simpla trimitere la dispoziţiile art. 174, art. 175 C. proc. civ., nemulţumirea părţii cu privire la soluţia pronunţată, la modalitatea în care au fost administrate şi analizate probele, precum şi succinta relatare a situaţiei de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Se observă că recurenta a relatat opinii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanţa de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, criticile vizând exclusiv aspecte ce ţin de modalitatea în care instanţa a înţeles să-şi argumenteze soluţia adoptată în raport de stabilirea situaţiei de fapt reţinută în cauză.

În altă ordine de idei, comparând cererea de recurs cu cererea de apel, se constată că o mare parte din aşa-zisele critici de nelegalitate subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu reprezintă altceva decât o reluare a susţinerilor formulate în calea de atac devolutivă a apelului declarat de reclamantă împotriva sentinţei primei instanţe. Însă, chiar dacă ne aflăm în situaţia în care, prin decizia instanţei de apel, a fost menţinută soluţia primei instanţe, criticile de nelegalitate trebuiau să vizeze exclusiv considerentele instanţei de apel, fiind necesar ca autoarea recursului să arate, în concret, în ce au constat greşelile de judecată săvârşite de însăşi instanţa de apel.

Astfel, având în vedere că legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac, iar nu şi al treilea grad devolutiv, motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este formal invocat, recurenta urmărind, prin reluarea criticilor cenzurate de instanţa de apel, o nouă verificare şi interpretare a celor susţinute în faţa instanţei de apel.

Prin urmare, susţinerile recurentei-reclamante prezentate de aceasta drept motive de recurs nu conţin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmaţiile aceleiaşi părţi făcute în faţa instanţei de apel, dar care şi-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Recurenta reiterează şi în prezenta cale de atac "în ce au constat cauza ilicită şi aspectele de fraudare a legii, determinate şi de conduita culpabilă-delictuală, exclusivă a intimatei", contestând în concret modul în care curtea de apel a interpretat probatoriul, fără a sublinia viciile concrete ale raţionamentului acesteia, ceea ce face astfel imposibilă examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Susţinerile recurentei readuc în discuţie situaţia de fapt, ignorând caracterul extraordinar al căii de atac a recursului, în cadrul căruia nu se poate rejudeca fondul şi se pot analiza exclusiv aspecte de nelegalitate, nu şi cele de netemeinicie.

Se impune precizarea că stabilirea culpei intimatei-pârâte, conduita culpabilă a intimatei, pe care le aduce în discuţie recurenta, sunt chestiuni de fapt, care aparţine în mod suveran instanţei de fond sau de apel, faţă de caracterul devolutiv al căii de atac.

Totodată, recurenta-reclamantă arată că, în cauza de faţă, sunt demonstrate cauza ilicită şi aspectele de fraudare a legii, aducând argumente întemeiate exclusiv pe situaţia de fapt.

Aceste chestiuni de netemeinicie nu pot forma obiectul examenului de nelegalitate din recurs, întrucât ceea ce doreşte recurenta-reclamantă este o nouă abordare a probatoriului, or rolul instanţei de recurs este acela de a examina conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, şi nu reevaluarea contextului factual stabilit de instanţele devolutive.

Totodată, Înalta Curta notează că simpla invocare a prevederilor ordinelor M.F.P nr. 3055/2009 şi nr. 1802/2014, fără a preciza modul concret în care curtea de apel a încălcat sau a aplicat greşit vreo normă de drept material, nu echivalează cu invocarea unui motiv de nelegalitate. De altfel, argumentaţia prezentată în memoriul de recurs vizează o presupusă nerespectare a legislaţiei în domeniul financiar-contabil de către intimata-pârâtă, care, în opinia recurentei, nu a respectat principiile contabile cuprinse în aceste acte normative.

Rezumând, se constată că recurenta nu îşi fundamentează criticile din cererea de recurs pe încălcarea sau greşita aplicare a unor norme de drept material, ci numai pe aspecte factuale ale cauzei, susţinând că situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel este eronată, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului.

Faţă de considerentele expuse, se reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, motiv pentru care, Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă ELECTROCENTRALE CONSTANŢA S.A. prin administrator judiciar D.. împotriva deciziei civile nr. 423/2022 din 9 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă ELECTROCENTRALE CONSTANŢA S.A. prin administrator judiciar D.. împotriva deciziei civile nr. 423/2022 din 9 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2023.