Territorial jurisdiction of labor claims under voluntary joinder: Art. 269(3) Labor Code permits filing at any co-plaintiff's domicile, overriding individual residence after case severance
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning competence to the Olt Tribunal, which prevailed over the Constanța Tribunal. The dispute involved a labor claim for supplementary leave days and compensation filed by multiple employees (court clerks) jointly, which the first-instance court had divided into separate cases; subsequently, both the Olt and Constanța Tribunals declared themselves territorially incompetent, the former citing the specific residence of the individual plaintiff in the split case, while the latter argued that the original voluntary joinder preserved competence at the domicile of any co-plaintiff. The Court ruled that under Article 269(3) of the Labor Code and Article 59 of the Code of Civil Procedure, the conditions for voluntary active joinder were met as the claims arose from the same cause, allowing the action to be filed at the competent court for any of the plaintiffs. Consequently, the initial filing at the Olt Tribunal was valid, and the procedural measure of severance did not transfer jurisdiction to the court of the individual plaintiff's residence, thereby confirming the Olt Tribunal's authority to hear the case.
Legislator headnote
AI generatedart. 73 din Legea nr. 567/2004, art. 127 C. proc. civ, art. 59 din C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) din C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Territorial jurisdiction of labor claims under voluntary joinder: Art. 269(3) Labor Code permits filing at any co-plaintiff's domicile, overriding individual residence after case severance: În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 194, art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ., art. 65 şi art. 73 din Legea nr. 567/2004, art. 147, art. 278 Codul Muncii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 23 mai 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la 10.02.2023, sub nr. x/2023, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., în calitate de grefieri şi personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, toţi prin reprezentant convenţional şi mandatar comun A., în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, au solicitat instanţei de judecată, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să se dispună:
1. obligarea pârâţilor la acordarea unui număr de 50 de zile de concediu de odihnă suplimentar, aferent perioadei 2018 - 2022, precum şi pentru viitor a câte 10 zile de concediu de odihnă suplimentar pe an, până la eliberarea din funcţie a reclamanţilor, proporţional cu perioada efectiv lucrată;
2. obligarea pârâţilor la plata indemnizaţiei de concediu aferentă acestor zile, cu aplicarea actualizării şi a dobânzii legale penalizatoare, începând cu data naşterii dreptului şi până la plata efectivă.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 194, art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ., art. 65 şi art. 73 din Legea nr. 567/2004, art. 147, art. 278 Codul Muncii.
La termenul din 25.05.2023, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale prin raportare la domiciliul reclamanţilor şi a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată, formându-se dosare noi. Astfel s-a format prezentul dosar, având-o ca reclamantă pe N., care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Olt la 29.05.2023, sub nr. x/2023.
Prin sentinţa civilă nr. 391/27.09.2023, Tribunalul Olt a admis excepţia invocată şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, în raport de art. 269 alin. (2) Codul Muncii.
Pentru a pronunţa această soluţie s-a reţinut, în esenţă, că, reclamanta N. are domiciliul în judeţul Constanţa, iar potrivit naturii juridice a cauzei deduse judecăţii, în speţă devin aplicabile prevederile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, dispoziţii legale care prevăd o competenţă teritorială exclusivă în favoarea tribunalului de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului. S-a avut în vedere împrejurarea că reclamanta este angajată în calitate de grefier la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 5 Bucureşti, aşa încât nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 C. proc. civ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la 30.01.2024.
La termenul de judecată din 01.04.2024, instanţa a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Constanţa, pe care a reţinut-o spre soluţionare.
Prin sentinţa civilă nr. 1060 din 01.04.2024, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocate din oficiu şi a declinat competenţa teritorială de soluţionarea a cauzei civile formulate de reclamanta N. în favoarea Tribunalului Olt. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, acţiunea introductivă de instanţă având ca obiect drepturi salariale a fost formulată de mai mulţi reclamanţi, alături de reclamanta N., fiind îndeplinite astfel condiţiile art. 59 din C. proc. civ. privind coparticiparea procesuală facultativă, în virtutea cărora, mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept sau o obligaţie comună, dacă drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură.
Astfel, tribunalul a reţinut că, cererea prin care mai mulţi reclamanţi, în calitate de salariaţi, pretind angajatorului drepturile salariale, se întemeiază pe aceeaşi cauză juridică, raporturile juridice deduse judecăţii fiind similare. În atare situaţie, devin incidente dispoziţiile art. 269 alin. (3) din Codul muncii, ce recunosc competenţă de soluţionare a cauzei, după criteriile de la alin. (1) al aceluiaşi articol, care trebuie îndeplinite în persoana oricăruia dintre reclamanţii aflaţi în coparticipare procesuală facultativă.
Prin urmare, întrucât reclamanta A. domicilia în Slatina, jud. Olt, ceea ce a atras competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, Tribunalul Constanţa a apreciat că această instanţă era competentă să soluţioneze şi cererea reclamantei N., Tribunalul Constanţa nefiind, prin urmare, competent teritorial sub acest aspect.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Olt competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 133 pct. 2 teza I din C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Tribunalul Olt şi Tribunalul Constanţa - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă ivit, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, în prezenta cauză, este aplicabil C. proc. civ. în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.
Între părţi s-a declanşat un litigiu de muncă, iar reclamanta N., grefier la Parchetul de pe Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, a învestit Tribunalul Olt cu o acţiune formulată împreună cu alţi reclamanţi, ce au calitatea de grefieri la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.
În conformitate cu dispoziţiile art. 59 din C. proc. civ., "Mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept ori o obligaţie comună, dacă drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură".
Incidenţa acestui text legal reclamă existenţa unui drept ori a unei obligaţii comune sau situaţia ca acestea să izvorască din aceeaşi cauză, ori ca între ele să existe o strânsă legătură.
În cauză sunt îndeplinite condiţiile coparticipării procesuale active, atât timp cât drepturile reclamate au aceeaşi cauză şi legătura strânsă care există între ele este necontestată.
Potrivit art. 269 din Codul Muncii, forma în vigoare la data înregistrării acţiunii (25.05.2023), acţiunile referitoare la conflictele de muncă se adresează "(2) tribunalului în a cărui circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul; (3) Dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de C. proc. civ. pentru coparticiparea procesuală activă, cererea poate fi formulată la instanţa competentă pentru oricare dintre reclamanţi."
Aşadar, fiind întrunite condiţiile coparticipării procesuale active, cererea poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre reclamanţi.
Faţă de raportul juridic litigios iniţial, rezultă că prima instanţă sesizată a fost în mod legal învestită să judece procesul de faţă, raportat la domiciliul uneia dintre reclamante, situat în Munc. Slatina, jud. Olt.
Mai mult, disjungerea este o măsură procesuală care poate fi luată pentru buna administrare a judecăţii, dar cauza disjunsă rămâne în competenţa instanţei legal învestite.
Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 269 alin. (3) din Codul muncii, raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Olt.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 mai 2024.