Cassation appeal in insurance damages dispute declared inadmissible due to statutory exclusion of recourse

Şedinţa publică din data de 23 mai 2024

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 2 iulie 2020, pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia Civilă, sub nr. x/2020, reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A. şi intervenienta D., au solicitat obligarea pârâtei la plata către reclamanta A. a sumei de 1.000.000 de euro, în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale şi a sumei de 1.070 de RON cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale; la plata către reclamanta B. a sumei de 1.000.000 de euro, în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale şi a sumei de 39.467 de RON cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale, calculate de la data decesului mamei reclamantei şi până la împlinirea majoratului reclamantei (21.07.2021).

Prin sentinţa civilă nr. 604/13.03.2023, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă în dosarul nr. x/2020, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A. şi B. în contradictoriu cu pârâta C. S.A. şi intervenienta D., a fost obligată pârâta la plata către fiecare reclamantă a sumei de 70.000 euro, echivalentul în RON la cursul de referinţă BNR de la data plăţii, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale; la plata către reclamanta A. a sumei de 401,70 RON, cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale şi la plata către reclamanta A. a sumei în cuantum de 9.866,75 RON, cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale, şi a fost respinsă, în rest, cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta C. S.A., prin lichidator judiciar E.. a declarat apel, prin care a formulat critici de netemeinicie şi nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 1836 A din 5 decembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins excepţia tardivităţii apelului, invocată de intimatele-reclamante, ca neîntemeiată; a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă C. S.A. prin lichidator judiciar E.., împotriva sentinţei civile nr. 604/13.03.2023, pronunţate de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă în dosarul nr. x/2020; a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că: a redus cuantumul despăgubirilor pentru daunele morale, de la suma de 70.000 euro pentru fiecare dintre reclamante la suma de 50.000 euro pentru fiecare dintre reclamante. A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei.

Împotriva deciziei sus-menţionate, recurentele-reclamante au declarat recurs, prin care au solicitat casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

În drept, recurentele-reclamante au invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă C. S.A., prin lichidator judiciar E.., a depus la dosar întâmpinare, la 14 martie 2024, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, precum şi suspendarea judecăţii cauzei, având în vedere cazul de suspendare de drept prevăzut de dispoziţiile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, raportat la faptul că, prin sentinţa nr. 2920/2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, s-a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei C. S.A.

La 15 aprilie 2024, recurentele-reclamante au depus răspuns la întâmpinare, în cadrul căruia au invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 referitoare la sintagma "a asigurărilor", precum şi a dispoziţiilor art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 şi suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În privinţa cererilor formulate de petentele B. şi A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018, referitoare la exceptarea de la calea de atac a recursului a cererilor pronunţate în materia asigurărilor, precum şi a dispoziţiilor art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, s-a format dosarul asociat cu nr. x/2020, în care s-a pronunţat încheierea din 23 mai 2024, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus admiterea cererii formulate de petentele B. şi A. şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 referitoare la exceptarea de la calea de atac a recursului a cererilor pronunţate în materia asigurărilor, invocată de petente. De asemenea, a dispus respingerea cererii formulate de petentele B. şi A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, ca inadmisibilă.

Înalta Curte, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, pe care o apreciază ca întemeiată pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este cel al legalităţii căilor de atac, statuat de prevederile art. 457 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 şi care presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că ele nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat şi la nivel constituţional, fiind înscris în art. 129 din Constituţie, care prevede dreptul părţilor şi al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condiţiile legii.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 1836 A din 5 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă într-un litigiu circumscris sferei asigurărilor, întrucât pretenţiile deduse judecăţii sunt pretinse de terţii vătămaţi de la asigurătorul de răspundere civilă obligatorie şi care au ca temei contractul de asigurare încheiat între asigurător şi intervenientul forţat.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Totodată, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările şi completările ulterioare, "dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2019".

Aşadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererilor de chemare în judecată conexate deduse judecăţii - 02 iulie 2020, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce priveşte anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc şi cele izvorând din asigurări.

Prin urmare, raportat la dispoziţiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunţare, în accepţiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Faţă de soluţia ce se va pronunţa în cauză, instanţa supremă reţine că nu se mai impune analiza excepţiei nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă, prin întâmpinare.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentele-reclamante B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 1836 A din 5 decembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentele-reclamante B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 1836 A din 5 decembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 mai 2024.