Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1139/2024 AI generated

Territorial jurisdiction for flight delay compensation: private jurisdiction of branch location overrides EU airport jurisdiction when claimant is assignee

Case Number Decizia nr. 1139/2024
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice ruled in favor of the plaintiff by resolving a negative conflict of jurisdiction, assigning the case to the Bucharest District Court (Buftea) and dismissing the jurisdictional claim of the Cluj-Napoca Court. The dispute involved a claim for flight delay compensation under Regulation (EC) 261/2004, brought by a specialized debt-collection company as the assignee of the original passenger's claims against a foreign airline operating in Romania. The appellate court held that because the plaintiff was a professional creditor rather than the direct passenger, the specific territorial jurisdiction for the departure or arrival airport under EU law did not apply exclusively; instead, the case fell under general private jurisdiction rules for claims against a legal entity with a branch in Romania. The decisive legal basis included Article 109 of the Code of Civil Procedure (jurisdiction of the branch location) and Article 113, in conjunction with Article 129(3), which established that the territorial jurisdiction was of a private order and could only be raised by the defendant within the statutory time limit, a procedural deadline the defendant failed to meet, thereby validating the initial court's competence.

Legislator headnote

AI generated

art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 109 C. proc. civ, art. 129 alin. (3) C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Territorial jurisdiction for flight delay compensation: private jurisdiction of branch location overrides EU airport jurisdiction when claimant is assignee: Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Keywords

AI generated
territorial jurisdiction negative conflict of jurisdiction airport procedure foreign law procedural delays Civil Procedure Code

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 22 mai 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 27 aprilie 2023 pe rolul Judecătoriei Buftea, sub nr. x/2023, reclamanta A.. a solicitat obligarea pârâtei B. la plata sumei reprezentând compensaţie întârziere/anulare zbor, şi a dobânzii legale, cu cheltuieli de judecată.

La termenul de la 12 decembrie 2023, Judecătoria Buftea, secţia Civilă a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, pe care a admis-o prin sentinţa civilă nr. 11707 din 19 decembrie 2023 şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

În esenţă, Judecătoria Buftea a reţinut că în materia despăgubirilor întemeiate pe dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 261/2004 se instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la locul de plecare sau de sosire a avionului. A mai reţinut că zborul operat de societatea pârâtă a avut ca punct de plecare Aeroportul din Larnaca, iar ca punct de sosire Aeroportul din Cluj-Napoca, iar competenţa de soluţionare revine Judecătoriei Cluj-Napoca.

Ca urmare, dosarul a fost trimis Judecătoriei Cluj-Napoca.

La termenul de la 22 aprilie 2024, Judecătoria Cluj-Napoca, secţia Civilă a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, pe care a admis-o prin sentinţa civilă nr. 6354/CC din aceeaşi dată, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, a constatat ivit conflictul de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

În esenţă, Judecătoria Cluj-Napoca a reţinut că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.971,72 RON, echivalent a 400 euro la data plaţii, reprezentând compensaţie întârziere zbor, la care se adaugă dobânda legală, pretenţie formulată în baza Regulamentului (CE) nr. 261/2004, competenţa teritorială fiind de ordine privată. A constatat că reclamantă este societatea A.., cesionar de creanţe, şi nu persoana care a fost direct prejudiciată, astfel că situaţia este diferită de situaţia din Cauza C-204/08, pe care Judecătoria Buftea a invocat-o în considerentele sentinţei de declinare. Aşa fiind, instanţa a reţinut că Judecătoria Buftea, în baza competenţei alternative, era competentă să soluţioneze prezenta cauză, având în vedere că alegerea sesizării instanţei a aparţinut reclamantei.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Buftea competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele învestite, respectiv Judecătoria Buftea şi Judecătoria Cluj-Napoca, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre aceste instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Nici una din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere teritorial, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că obiectul litigiului vizează cererea de valoare redusă introdusă de reclamanta A.. împotriva pârâtei B., societate străină având naţionalitatea unui stat membru al Uniunii Europene şi un sediu secundar în România, localitatea Otopeni, jud. Ilfov, prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata compensaţiei pentru întârzierea zborului, conform art. 7 alin. (1) lit. b) din Regulamentul CE 261/2004.

Prin hotărârea CJUE din 9 iulie 2009 pronunţată în Cauza C-204/08 s-a reţinut că art. 5 pct. 1 lit. b) a doua liniuţă din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială trebuie interpretat în sensul că instanţa în circumscripţia căreia se găseşte locul de plecare sau locul de sosire a avionului, convenite în contractul de transport, este competentă să judece o cerere de compensaţii întemeiată pe Regulamentul (CE) nr. 261/2004 şi pe un contract de transport aerian de persoane efectuat dintr-un stat membru cu destinaţia într-un alt stat membru, în temeiul unui contract încheiat cu o singură companie aeriană, operator de transport efectiv.

Textul din regulamentul european care se referă la sintagmele "instanţa locului de plecare sau a locului de sosire a avionului" se interpretează în sensul că este competentă instanţa din statul unde se află locul de plecare sau instanţa din statul locului de sosire a avionului deoarece raţiunea regulamentului este de a stabili instanţa cărui stat membru al uniunii va fi competentă să soluţioneze un litigiu cu element de extraneitate intracomunitar. Odată stabilit statul a cărui instanţă este competentă a soluţiona cererea, determinarea competenţei materiale şi teritoriale a instanţei din statul respectiv se realizează potrivit regulilor de procedură ale acelui stat.

În cauză, reclamanta A.. este cesionara pretenţiilor reprezentând despăgubiri, şi nu beneficiarul direct al serviciilor de transport aerian, această societate desfăşurând o activitate profesională în domeniul recuperării creanţelor.

În aceste condiţii, competenţa teritorială se stabileşte potrivit regulilor de drept comun ce guvernează activitatea unei sucursale situate în România a unei persoane juridice cu sediul într-un alt stat al Uniunii Europene; aceasta este situată în oraşul Otopeni, judeţul Ilfov, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Buftea.

Prin urmare, din punct de vedere teritorial sunt incidente prevederile art. 109 C. proc. civ., conform cărora "cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face şi la instanţa locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârşite de acesta".

Pe de altă parte, întrucât creanţa cedată derivă dintr-un contract de transport, trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 şi pct. 6 C. proc. civ., potrivit cărora, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 din acelaşi cod, mai este competentă instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea obligaţiei sau, în cazul contractelor de transport, instanţa locului de plecare sau de sosire.

Ca urmare, fiind vorba despre o competenţă teritorială alternativă, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. stabileşte caracterul său de ordine privată, aceasta putând fi invocată în condiţiile stabilite de art. 130 alin. (3) din acelaşi cod, numai de către pârât prin întâmpinare sau la primul termen de judecată.

În prezenta cauză pârâta nu a invocat necompetenţa instanţei în termenul reglementat de lege, astfel că instanţa iniţial sesizată, Judecătoria Buftea, nu avea posibilitatea de a invoca din oficiu această excepţie şi a rămas învestită în mod legal să judece litigiul.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 mai 2024.