Jurisdictional conflict resolved: labor claims on meal allowance proceed at Iași Tribunal.

Şedinţa publică din data de 22 mai 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi la 25 aprilie 2023, sub dosarul nr. x/2023, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK. şi LL., în contradictoriu cu pârâţii Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării au solicitat instanţei recalcularea indemnizaţiei pentru concediul de odihnă cu luarea în calcul a indemnizaţiei de hrană pe ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată şi în continuare, pentru viitor; obligarea pârâtei Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la plata către reclamanţi a diferenţelor dintre sumele de bani reprezentând indemnizaţia de concediu încasată şi cea cuvenită dupa recalcularea prin includerea în calculul indemnizaţiei de concediu a indemnizaţiei de hrană, pe ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată şi în continuare, pentru viitor;obligarea pârâtei Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la plata către reclamanţi a despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat, constând în diferenţele dintre sumele de bani reprezentând indemnizaţia de concediu încasată şi cea cuvenită după recalcularea prin includerea în calculul indemnizaţiei de concediu a indemnizaţiei de hrană, pe ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată şi în continuare, pentru viitor, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective; actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanţilor (datele la care s-au efectuat plăţile indemnizaţiilor reclamanţilor) până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior;obligarea pârâtei Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în calitate de ordonator principal de credite, să aloce fondurilor necesare plăţii drepturilor salariale solicitate.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 150 Codul muncii şi Decizia nr. 23 din 15 noiembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

La termenul de la 26 septembrie 2023, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a apreciat că, faţă de situaţia distinctă a fiecărui reclamant, este necesară disjungerea şi formarea de dosare distincte, şi a rămas învestită cu acţiunea formulată de reclamantul A.. A invocat excepţia necompetenţei teritoriale în fiecare dosar disjuns.

Cererea de chemare în judecată privind pe reclamanta N. a fost înregistrată sub nr. x/2023.

Prin sentinţa civilă nr. 1760 din 4 octombrie 2023, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Iaşi şi a declinat competenţa soluţionării acţiunii civile în favoarea Tribunalului Timiş.

În esenţă, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a reţinut dispoziţiile art. 269 Codul muncii, precum şi faptul că partea reclamantă are domiciliul în Municipiul Timişoara, aflat în circumscripţia Tribunalului Timiş. A mai reţinut că nu sunt aplicabile prevederile art. 127 alin. (1) şi alin. (2)1 şi nici cele ale art. 59 C. proc. civ. privind coparticiparea procesuală activă, iar competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Timiş.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluţionare Tribunalului Timiş.

La termenul de la 21 martie 2024, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a invocat excepţia necompetenţei teritoriale pe care a admis-o prin sentinţa civilă nr. 395 din 21 martie 2024, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Iaşi, a constatat ivit conflict negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului de competenţă ivit.

În esenţă, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a reţinut, în temeiul dispoziţiilor art. 269 alin. (3) Codul muncii şi ale art. 59 C. proc. civ., existenţa cazului de coparticipare procesuală activă. Astfel, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia I civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că Tribunalul Iaşi, secţia I civilă şi Tribunalul Timiş, secţia I civilă s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre aceste instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Nici una din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere teritorial, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Instanţa supremă reţine că instanţele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată formulată de mai multe persoane, având ca obiect pretenţii salariale decurgând din acordarea indemnizaţiei de concediu recalculate, şi care la data înregistrării acţiunii aveau calitatea de magistraţi-asistenţi în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii, competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect raporturi de muncă aparţine tribunalului în circumscripţia căruia îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul. În cazul cererilor formulate de mai mulţi reclamanţi, alin. (3) al aceluiaşi articol instituie excepţia conform căreia, dacă sunt îndeplinite condiţiile coparticipării procesuale active, cererea poate fi formulată la instanţa competentă pentru oricare dintre reclamanţi.

Faţă de dispoziţiile art. 59 C. proc. civ., se apreciază că pretenţiile formulate de reclamanţi în dosarul iniţial nr. x/2023 sunt similare, aceştia având calitatea de magistraţi-asistenţi în cadrul aceleiaşi instanţe şi aceleiaşi secţii şi expunând aceleaşi motive de fapt şi de drept în justificarea obiectului, astfel că este îndeplinită condiţia existenţei unei strânse legături între drepturile şi obligaţiile părţilor.

Instanţa supremă are în vedere şi faptul că reclamantul A. din dosarul nr. x/2023 are domiciliul în circumscripţia Tribunalului Iaşi, instanţa mai întâi sesizată, iar luarea măsurii disjungerii raporturilor juridice individuale nu putea să atragă şi consecinţa pierderii competenţei instanţei iniţial învestite, de la soluţionarea acestora, pentru a se justifica măsura declinării dosarului la instanţa reţinută a fi cea de la domiciliul reclamantei din prezentul dosar, respectiv Tribunalul Timiş.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 mai 2024.