Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1135/2024 AI generated

Flight delay compensation dispute: jurisdiction resolved in favor of the court covering the defendant's domestic branch over the flight origin.

Case Number Decizia nr. 1135/2024
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice (ICCJ) resolved a negative conflict of jurisdiction by ordering the case to be heard by the Buftea Court, ruling in favor of the claimant's venue selection. The dispute involved a claim for €400 compensation for a flight delay under Regulation (EC) 261/2004, brought by a Romanian debt-recovery company (as assignee) against a foreign airline operator possessing a secondary branch in Otopeni, Romania; the Buftea Court initially declined jurisdiction citing CJEU case law on exclusive territorial competence for flight origin/destination, while the Cluj-Napoca Court subsequently declined jurisdiction back to Buftea. The ICCJ held that because the claimant was a professional assignee rather than the direct passenger, and the defendant had a registered branch in the Buftea district, jurisdiction fell under domestic common law provisions (Art. 109 CPC) rather than the exclusive extraterritorial rules of Regulation (EC) 44/2001; since this constituted a relative territorial competence of private order, the initial court could not raise the objection of incompetence ex officio because the defendant failed to plead it within the statutory deadline, thereby validating the Buftea Court's jurisdiction.

Legislator headnote

AI generated

art. 107 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 109 C. proc. civ, art. 129 alin. (3) C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Flight delay compensation dispute: jurisdiction resolved in favor of the court covering the defendant's domestic branch over the flight origin: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la 16 martie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta B. a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 400 euro, reprezentând compensaţie pentru întârzierea zborului W6 3331 din 9 septembrie 2022, conform art. 7 alin. (1) lit. b) din Regulamentul CE 261/2004, cu cheltuieli de judecată.

Keywords

AI generated
negative conflict of jurisdiction territorial jurisdiction foreign law relative exceptions civil aviation law conflict rule

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 22 mai 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la 16 martie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta B. a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 400 euro, reprezentând compensaţie pentru întârzierea zborului W6 3331 din 9 septembrie 2022, conform art. 7 alin. (1) lit. b) din Regulamentul CE 261/2004, cu cheltuieli de judecată.

La termenul de la 19 septembrie 2023, Judecătoria Buftea a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, pe care a admis-o prin sentinţa civilă nr. 8549 din 5 octombrie 2023 şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.

În esenţă, Judecătoria Buftea a reţinut că reclamanta urmăreşte recuperarea creanţei reprezentând despăgubiri pentru anularea zborului operat de pârâtă, cu plecare din Cluj. A mai reţinut statuările Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din Cauza C-204/08 potrivit cărora "în materia despăgubirilor întemeiate pe dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 261/2004, se instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la locul de plecare sau de sosire a avionului." şi din Cauza C-464/18.

Ca urmare, dosarul a fost trimis Judecătoriei Cluj Napoca.

La termenul de la 12 martie 2024, Judecătoria Cluj Napoca, secţia Civilă a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, pe care a admis-o prin sentinţa civilă nr. 5193/CC din 2 aprilie 2024, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, a constatat ivit conflictul de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

În esenţă, Judecătoria Cluj Napoca a reţinut că în situaţia din speţă competenţa teritorială este una relativă, de ordine privată, fiind aplicabil art. 107 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât instanţa nu mai putea invoca din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale. A mai reţinut că temeiul de competenţă indicat de Judecătoria Buftea nu este aplicabil, elementele de extraneitate din speţă fiind irelevante sub aspectul competenţei, în condiţiile în care reclamanta - persoană juridică română a introdus cererea chiar la sediul societăţii pârâte - persoană juridică română cu sediul în România, în oraşul Otopeni, în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Buftea.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Buftea competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele învestite, respectiv Judecătoria Buftea şi Judecătoria Cluj Napoca, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre aceste instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Nici una din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere teritorial, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că obiectul litigiului vizează cererea de valoare redusă introdusă de reclamanta A. S.A., persoană juridică română, împotriva pârâtei B., societate străină având naţionalitatea unui stat membru al Uniunii Europene şi un sediu secundar în România, localitatea Otopeni, jud. Ilfov, prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata compensaţiei pentru întârzierea zborului, conform art. 7 alin. (1) lit. b) din Regulamentul CE 261/2004.

Prin hotărârea CJUE din 9 iulie 2009 pronunţată în Cauza C-204/08 s-a reţinut că art. 5 pct. 1 lit. b) a doua liniuţă din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială trebuie interpretat în sensul că instanţa în circumscripţia căreia se găseşte locul de plecare sau locul de sosire a avionului, convenite în contractul de transport, este competentă să judece o cerere de compensaţii întemeiată pe Regulamentul (CE) nr. 261/2004 şi pe un contract de transport aerian de persoane efectuat dintr-un stat membru cu destinaţia într-un alt stat membru, în temeiul unui contract încheiat cu o singură companie aeriană, operator de transport efectiv.

Textul din regulamentul european care se referă la sintagmele "instanţa locului de plecare sau a locului de sosire a avionului" se interpretează în sensul că este competentă instanţa din statul unde se află locul de plecare sau instanţa din statul locului de sosire a avionului deoarece raţiunea regulamentului este de a stabili instanţa cărui stat membru al uniunii va fi competentă să soluţioneze un litigiu cu element de extraneitate intracomunitar. Odată stabilit statul a cărui instanţă este competentă a soluţiona cererea, determinarea competenţei materiale şi teritoriale a instanţei din statul respectiv se realizează potrivit regulilor de procedură ale acelui stat.

În cauză, reclamanta A. S.A. este cesionara pretenţiilor reprezentând despăgubiri, şi nu beneficiarul direct al serviciilor de transport aerian, această societate desfăşurând o activitate profesională în domeniul recuperării creanţelor.

În aceste condiţii, competenţa teritorială se stabileşte potrivit regulilor de drept comun ce guvernează activitatea unei sucursale situate în România a unei persoane juridice cu sediul într-un alt stat al Uniunii Europene; aceasta este situată în oraşul Otopeni, judeţul Ilfov, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Buftea.

Prin urmare, din punct de vedere teritorial sunt incidente prevederile art. 109 C. proc. civ., conform cărora "cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face şi la instanţa locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârşite de acesta".

Pe de altă parte, întrucât creanţa cedată derivă dintr-un contract de transport, trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 şi pct. 6 C. proc. civ., potrivit cărora, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 din acelaşi cod, mai este competentă instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea obligaţiei sau, în cazul contractelor de transport, instanţa locului de plecare sau de sosire.

Ca urmare, fiind vorba despre o competenţă teritorială alternativă, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. stabileşte caracterul său de ordine privată, aceasta putând fi invocată în condiţiile stabilite de art. 130 alin. (3) din acelaşi cod, numai de către pârât prin întâmpinare sau la primul termen de judecată.

În prezenta cauză pârâta nu a invocat necompetenţa instanţei în termenul reglementat de lege, astfel că instanţa iniţial sesizată, Judecătoria Buftea, nu avea posibilitatea de a invoca din oficiu această excepţie şi a rămas învestită în mod legal să judece litigiul.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 mai 2024.