Airline passenger compensation: Exclusion of exclusive jurisdiction for debt collectors not benefiting from consumer protection under Regulation 261/2004
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Buftea Court, rejecting the prior declination to Oradea and determining that the claimant’s choice of the defendant’s location governed the forum. The dispute involved a low-value claim for flight delay compensation under Regulation (EC) No. 261/2004, where two Romanian courts claimed lack of territorial competence because the defendant airline invoked an exclusive jurisdiction rule based on the flight’s departure point, while the plaintiff had filed at the defendant’s headquarters location. The Court held that the applicable legal basis was the general rule allowing a plaintiff to sue at the defendant’s domicile or, alternatively, at the place of transport departure or arrival, and that the exclusive jurisdiction interpretation from the CJEU in Case C-204/08 did not apply because the claimant was a debt collector rather than a passenger, thus failing to receive the special consumer protection intended by the Regulation; consequently, the plaintiff’s initial selection of the Buftea Court was valid and exclusive.
Legislator headnote
AI generatedart. 1575 din C. civ, art. 1028 alin. (2) C. proc. civ, art. 107 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 107 alin. (1) din C. proc. civ, art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ; Airline passenger compensation: Exclusion of exclusive jurisdiction for debt collectors not benefiting from consumer protection under Regulation 261/2004: The dispute involved a low-value claim for flight delay compensation under Regulation (EC) No. 261/2004, where two Romanian courts claimed lack of territorial competence because the defendant airline invoked an exclusive jurisdiction rule based on the flight’s departure point, while the plaintiff had filed at the defendant’s headquarters location. The Court held that the applicable legal basis was the general rule allowing a plaintiff to sue at the defendant’s domicile or, alternatively, at the place of transport departure or arrival, and that the exclusive jurisdiction interpretation from the CJEU in Case C-204/08 did not apply because the claimant was a debt collector rather than a passenger, thus failing to receive the special consumer protection intended by the Regulation; consequently, the plaintiff’s initial selection of the Buftea Court was valid and exclusive.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision cited in the dispositive as the legal basis for establishing the competence of the Buftea Court to resolve the conflict.
Full text
Şedinţa publică din data de 21 mai 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă constată următoarele:
1. Prin cererea de valoare redusă înregistrată la 07.12.2022 pe rolul Judecătoriei Buftea, secţia Civilă sub numărul x/2022 reclamanta A.. solicitat obligarea pârâtei Compania Naţională de Transporturi Aeriene Române Tarom S.A. la plata sumei reprezentând compensaţie întârziere/anulare zbor, în temeiul dispoziţiilor Regulamentului (CE) nr. 261/2004, precum şi a dobânzii legale.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 7 şi 14 din Regulamentul CE 261/2004, art. 1575 din C. civ. şi art. 1028 alin. (2) C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 5932 din 20 iunie 2023 pronunţată de Judecătoria Buftea, secţia Civilă a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că, în materia despăgubirilor întemeiate pe dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 261/2004, a fost instituită o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la locul de plecare sau de sosire a avionului, fiind evocată în acest sens interpretarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în Cauza C-204/08.
Prin urmare, având în vedere că zborul operat de pârâtă a avut ca punct de plecare Aeroportul Oradea, România, iar ca punct de sosire Aeroportul Heraklion, rezultă că Judecătoria Oradea este competentă să judece cererea reclamantei.
Prin cererea de valoare redusă înregistrată la 06.06.2023 pe rolul Judecătoriei Buftea, secţia Civilă sub numărul x/2023 reclamanta B. solicitat obligarea pârâtei Compania Naţională de Transporturi Aeriene Române Tarom S.A. la plata sumei reprezentând compensaţie întârziere/anulare zbor, în temeiul dispoziţiilor Regulamentului (CE) nr. 261/2004, precum şi a dobânzii legale.
Prin încheierea civilă nr. 12879 din 27.11.2023 pronunţată de Judecătoria Buftea, secţia Civilă în dosarul nr. x/2023 s-a dispus conexarea cererii formulate de reclamanta B., în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Transporturi Aeriene Române Tarom S.A., având ca obiect acordare compensaţie pentru pasagerul C..
2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea, secţia Civilă sub numărul x/2022, care, prin sentinţa civilă nr. 805/2024 din 23 februarie 2024 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.
Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În argumentarea soluţiei, s-a reţinut că, în cauză, nu poate fi reţinută o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la locul de plecare sau de sosire a avionului, întrucât prin dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 261/2004 este instituită, de fapt, o competenţă specială (alternativă) în situaţia în care o persoană cu domiciliul pe teritoriul unui stat membru poate fi acţionată în justiţie într-un alt stat membru.
De asemenea, instanţa a mai arătat că, şi dacă s-ar reţine competenţa teritorială alternativă a Judecătoriei Oradea, faţă de sediul pârâtei, care se află în localitatea Otopeni, jud. Ilfov, Judecătoria Buftea este competentă potrivit dispoziţiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul având alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.
3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 8 martie 2024.
Înalta Curte, constatând că, în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, secţia Civilă, pentru următoarele considerente:
Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competenţă vizează cererea de valoare redusă, formulată în condiţiile art. 1026 şi urm. C. proc. civ., de reclamanta A., persoană juridică străină, împotriva pârâtei Compania Naţională de Transporturi Aeriene Române Tarom S.A., societate de naţionalitate română care avea, la data declanşării litigiului, sediul în municipiul Otopeni, judeţul Ilfov, aflat în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Buftea, prin care se solicită obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 250 euro reprezentând compensaţie pentru anulare zbor, conform art. 7 alin. (1) lit. a) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004. În raport cu sediul pârâtei, reclamanta a introdus cererea la Judecătoria Buftea.
Potrivit art. 1.028 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererii de valoare redusă în primă instanţă aparţine judecătoriei, competenţa teritorială stabilindu-se potrivit dreptului comun.
Din punct de vedere teritorial sunt incidente prevederile art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".
Pe de altă parte, întrucât cererea derivă dintr-un contract de transport sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit cu care, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 din acelaşi cod, mai este competentă instanţa locului de plecare sau de sosire. Însă, aşa cum prevede expres art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.
Aşa cum rezultă din prevederile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., instanţa supremă constată că Judecătoria Buftea, sesizată de reclamantă, nu era îndreptăţită să invoce din oficiu excepţia de necompetenţă de ordine privată, devenind competentă a soluţiona pricina ca efect al învestirii sale de către titulara cererii de chemare în judecată, urmată de neinvocarea de către pârâtă a excepţiei de necompetenţă în termenul limită reglementat de lege.
Instanţa supremă formulează observaţia că, în cauză, nu sunt incidente considerentele Hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 9 iulie 2009, pronunţată în cauza C-204/08, reţinute de Judecătoria Buftea ca temei al soluţiei de declinare, întrucât reclamanta A.. este cesionarul creanţei şi profesionist în recuperarea creanţelor din domeniul transportului aerian de pasageri, iar nu pasagerul zborului, astfel că nu beneficiază de protecţia specială pe care Regulamentul nr. 261/2004 o asigură pasagerilor, în cazul unui transport aerian dintr-un stat membru în alt stat membru.
În plus, Înalta Curte reţine considerentele de la paragraful 45 din hotărâre:
"O asemenea posibilitate de alegere recunoscută reclamantului respectă, pe lângă criteriul de proximitate, şi cerinţa de previzibilitate, întrucât permite atât reclamantului, cât şi pârâtului să identifice cu uşurinţă instanţele susceptibile să fie sesizate. Mai mult, aceasta este conformă obiectivului de securitate juridică, alegerea reclamantului fiind limitată, în cadrul articolului 5 punctul 1 litera (b) a doua liniuţă din Regulamentul nr. 44/2001, la două instanţe posibile. În plus, trebuie amintit că reclamantul poate în continuare să sesizeze instanţa de la domiciliul pârâtului, în temeiul articolului 2 alin. (1) din regulamentul menţionat, cu alte cuvinte, în speţă, în temeiul articolului 60 alin. (1) din acelaşi regulament, instanţa în circumscripţia căreia operatorul de transport aerian îşi are sediul statutar, administraţia centrală sau centrul de afaceri, ceea ce este conform cu articolul 33 din Convenţia de la Montréal".
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, secţia Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, secţia Civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 mai 2024.