Revision inadmissible due to legal basis divergence in unforeseeability and lack of disregard of res judicata

Şedinţa publică din data de 21 mai 2024

Deliberând asupra revizuirii, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 08.11.2022 pe rolul Judecătoriei Constanţa, secţia Civilă sub numărul x/2022, contestatoarea A. S.A., în contradictoriu cu intimaţii B. şi C., a formulat contestaţie împotriva notificării de dare în plată înregistrată în evidenţele contestatoarei cu nr. x/31.10.2021 (1852/28.10.2022 conform înregistrării D.), transmisă la sediul A., prin care a solicitat să se constatate că notificarea nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege şi să se dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară comunicării notificării.

În drept au fost invocate prevederile art. 7 şi urm. din Legea nr. 77/2016.

Prin sentinţa civilă nr. 9140 din 25 iulie 2023 a Judecătoriei Constanţa, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2022, a fost admisă în parte contestaţia, s-a anulat în parte notificarea emisă la data de 28.10.2022 transmisă contestatoarei de către intimaţi prin intermediul D., exclusiv în ceea ce priveşte propunerea de stingere a datoriei prin darea în plată a imobilului ipotecat şi, totodată, s-a dispus adaptarea contractului de credit ipotecar nr. x/15.06.2007, în sensul că începând cu data comunicării notificării către contestatoare (31.10.2022), cursul de schimb valutar pentru 1 CHF se va calcula ca medie aritmetică între cursul de schimb valutar publicat de Banca Naţională a României la data încheierii contractului de credit (15.06.2007) şi cursul de schimb valutar publicat de Banca Naţională a României la data plăţii, fără ca noul curs de schimb valutar obţinut să înregistreze o creştere de peste 52,6% faţă de cursul existent la data încheierii contractului de credit. De asemenea, s-a dispus obligarea intimaţilor la plata către contestatoare a sumei de 20 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.

2. Apelul contestatoarei A. S.A. formulat împotriva hotărârii primei instanţe a fost admis prin decizia civilă nr. 144 din 6 martie 2024 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă.

A fost schimbată în parte hotărârea apelată, în sensul respingerii contestaţiei, în tot, ca neîntemeiată. Au fost înlăturate considerentele şi menţiunile din dispozitiv privind aplicarea articolului 4 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 şi adaptarea contractului şi au fost obligaţi intimaţii la plata în favoarea apelantei a sumei de 20 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

3. Împotriva acestei decizii, contestatoarea A. S.A. a formulat cerere de revizuire în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului, cu consecinţa modificării sentinţei apelate şi admiterii contestaţiei astfel cum a fost formulată.

Potrivit revizuentei, decizia atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a altor două hotărâri judecătoreşti prin care s-a statuat anterior că fluctuaţia de curs valutar nu constituie cauza de impreviziune în cazul contractului de credit ipotecar nr. x/15.06.2007. A susţinut revizuenta că instanţa de apel a ignorat puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1709/20.12.2018 pronunţate de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 203/24.09.2020 a Curţii de Apel Constanţa, şi a deciziei civile nr. 572/1.11.2018, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1688/23.12.2020 a Înalte Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Revizuenta a invocat prevederile art. 431 alin. (1) C. proc. civ., precizând că, odată reţinut prin hotărâri definitive că nu a intervenit impreviziunea prin fluctuaţia cursului valutar în cazul contractului de credit ipotecar nr. x/15.06.2007, o instanţă ulterioară, sesizată cu verificarea condiţiilor de admisibilitate ale unei noi notificări de dare în plată formulate de debitori, nu poate ajunge la o concluzie contrară în lipsa modificării împrejurărilor de fapt avute în vedere de primele instanţe la pronunţarea soluţiei, întrucât ar însemna înlăturarea efectelor juridice ale unor hotărâri judecătoreşti prin intervenţia puterii legislative, cu încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat prevăzut de art. 1 alin. (4) din Constituţie.

Prin întâmpinare, intimaţii B. şi C. au solicitat, în principal, respingerea, ca inadmisibilă, a căii extraordinare de atac, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată, şi obligarea revizuentei la plata cheltuielilor de judecată, fără a depune dovezi în acest sens.

4. Cauza a fost înregistrată la 01 aprilie 2024 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, fiind fixat termen de judecată în şedinţa publică la 21 mai 2024, cu citarea părţilor.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, reţine următoarele considerente:

Examinând, cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1), raportat la art. 513 alin. (1) C. proc. civ., excepţia invocată, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 510 alin. (2) C. proc. civ., "în cazul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre. (...)".

Revizuenta, care şi-a întemeiat cererea de revizuire pe ipoteza cuprinsă în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susţinut că decizia atacată este potrivnică statuărilor din decizia civilă nr. 1709 din 20 decembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 203/24.09.2020 a Curţii de Apel Constanţa, de anulare a recursului ca netimbrat.

Aplicând dispoziţiile legale anterior evocate la situaţia descrisă, competenţa materială de soluţionare revine instanţei mai mare în grad faţă de Tribunalul Constanţa, care a pronunţat prima hotărâre pretins potrivnică celei atacate, motiv pentru care Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, observându-se incidenţa art. 510 alin. (3) C. proc. civ. care nu permite prorogarea de competenţă în favoarea instanţei supreme.

Analizând în continuare motivul de revizuire privind încălcarea autorităţii de lucru a deciziei civile nr. 572/1.11.2018, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte reţine următoarele:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale ce o reglementează fiind de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., se constată că dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspectele procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive, indiferent dacă evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, în cauză fiind incidente dispoziţiile legale în forma prevăzută prin modificările şi completările Legii nr. 134/2010 aduse prin Legea nr. 310/2018.

Astfel, invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie contradictorii; hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Prin urmare, hotărârile pretins contradictorii trebuie să fi fost pronunţate în procese sau dosare diferite, iar în al doilea proces, să nu fi fost invocată autoritatea de lucru judecat, sau chiar dacă a fost invocată, să nu fi primit dezlegare prin hotărârea atacată.

În ipoteza în care, însă, în litigiul în care a fost dată cea din urmă hotărâre, instanţa s-a pronunţat asupra autorităţii de lucru judecat, acest aspect nu mai poate fi rejudecat de către instanţa de revizuire. Această condiţie se explică prin aceea că instanţa de revizuire, învestită cu soluţionarea unei cereri întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., trebuie, la rândul său, să respecte autoritatea de lucru judecat a hotărârii definitive a cărei anulare se solicită.

În aplicarea dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că în prezenta cerere de revizuire nu sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condiţiile expres impuse de lege.

În speţă, revizuenta invocă încălcarea de către instanţa de apel în dosarul nr. x/2022, a autorităţii de lucru judecat a deciziei civile nr. 572/1.11.2018, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2016, prin care s-a statuat că fluctuaţia de curs valutar nu constituie cauza de impreviziune în cazul contractului de credit ipotecar nr. x/15.06.2007 dedus judecăţii.

Or, prin apel, revizuenta-creditoare invocase nesocotirea de către prima instanţă a autorităţii lucrului judecat a deciziei nr. 572 din 1 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Constanţa, pronunţată în dosarul nr. x/2016.

Răspunzându-se acestor critici, precum şi apărărilor formulate prin întâmpinarea intimaţilor, prin considerentele deciziei civile nr. 144 din 06 martie 2024, s-a reţinut că:

"(...) hotărârile judecătoreşti invocate de apelantă au analizat existenţa impreviziunii raportat la normele legale în vigoare la acea dată, respectiv raportat la dispoziţiile C. civ.

Prin notificarea supusă analizei instanţei, debitorii au invocat cazul legal de impreviziune prevăzut prin articolul 4 alin. (1)1 lit. a) din Legea nr. 77/2016, introdus prin Legea nr. 52/2020.

Puterea de lucru judecat poate fi reţinută, conform articolului 431 C. proc. civ., numai în cazul în care există şi identitate de cauză. Or, în speţă, cauza diferă, nefiind invocate temeiurile legale ce reglementează impreviziunea în C. civ., ci cazul legal de impreviziune introdus în Legea nr. 77/2016 prin modificările aduse de Legea nr. 52/2020.

Într-adevăr, raportat la normele ce reglementează aplicarea legii civile în timp, modificările aduse prin Legea nr. 52/2020 nu se aplică situaţiilor juridice născute anterior intrării sale în vigoare, de aceea operează numai pentru notificările transmise după intrarea în vigoare a Legii nr. 52/2020, şi numai în condiţiile prevăzute de alin. (1)2 al aceluiaşi articol, respectiv numai dacă pragurile valorice prevăzute în cele două situaţii se menţin în ultimele 6 luni anterioare transmiterii notificării. Or, în cauză notificarea a fost transmisă ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 52/2020, iar perioada de 6 luni anterioară notificării este în totalitate ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 52/2020".

Înalta Curte, verificând, în calitatea sa de instanţă de retractare, numai condiţiile de admisibilitate a revizuirii, respectiv dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri, nu poate realiza un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei deciziei supuse revizuirii. În caz contrar, s-ar deschide o cale de reformare a hotărârii atacate, ceea ce este inadmisibil în raport cu caracterul definitiv al deciziei civile nr. 144 din 06 martie 2024, obiect al revizuirii.

Prin cererea de revizuire pendinte nu se urmăreşte retractarea unei decizii pronunţate cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat, ci rediscutarea modului în care curtea de apel a rezolvat chestiunea litigioasă a incidenţei dispoziţiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

Reaminteşte instanţa supremă faptul că prin intermediul căii extraordinare de atac a revizuirii, părţile nu îşi pot exprima nemulţumirile în legătură cu modul de soluţionare a cauzei, soluţia pronunţată putând fi analizată doar prin prisma motivelor de revizuire expres reglementate de către legiuitor.

În mod constant, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluţionat definitiv şi irevocabil, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei; revizuirea nu poate avea semnificaţia unui "apel deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 144 din 6 martie 2024 pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire a deciziei civile nr. 144 din 6 martie 2024 pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022 pentru încălcarea autorităţii de lucru judecat a deciziei civile nr. 1709 din 20 decembrie 2018, pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 144 din 6 martie 2024 pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se va depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 mai 2024.