Loss of current interest in appeal against suspension of proceedings pending legislative recourse interpretation of public sector salary law

Şedinţa publică din data de 21 mai 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2021*, ca urmare a pronunţării regulatorului de competenţă de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă prin decizia nr. 367/22.02.2022, reclamanţii A., B., C., D., E. în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Bihor, Ministerul Justiţiei şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, au solicitat instanţei obligarea în solidar a pârâţilor la calcularea şi plata de despăgubiri, reprezentând diferenţe drepturi salariale, rezultate din aplicarea valorii de referinţă sectorială de 605,225 RON, raportată la indemnizaţia de încadrare brută lunară, începând cu data de 01.08.2016, până la data pensionării, inclusiv după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, obligarea pârâţilor la actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflaţie comunicat de Institutul Naţional de Statistică şi la calcularea şi plata daunelor moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare, începând cu data de 01.08.2016 şi până la data plăţii efective şi obligarea pârâtului Tribunalul Bihor să emită pentru fiecare reclamant o adeverinţă în care sa includă valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON, pentru stabilirea dreptului de pensie la valoarea menţionată.

Prin sentinţa civilă nr. 2368/2022 din 22 noiembrie 2022 Tribunalul Cluj a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Bihor, a admis în parte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâţi pentru pretenţiile aferente perioadei anterioare datei de 13.04.2018 şi a respins acţiunea pentru aceste pretenţii, ca fiind prescrisă.

A admis în parte cererea de chemare în judecată şi a obligat pârâţii Tribunalul Bihor, Ministerul Justiţiei, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării să plătească reclamanţilor diferenţa dintre drepturile salariale încasate şi cele cuvenite, recalculate prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 484,18 RON, la care se adaugă majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data de 13.04.2018 şi în continuare, până la data pensionării fiecăruia, sumă actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective precum şi dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

De asemenea, a respins ca rămasă fără obiect cererea privind eliberarea de adeverinţe.

2. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamanţii A., B., C., D. şi E., cât şi pârâţii Tribunalul Bihor, Ministerul Justiţiei şinÎnalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale sub acelaşi număr.

Prin încheierea din 24 noiembrie 2023, Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, în temeiul dispoziţiilor art. 517 alin. (11) C. proc. civ., a dispus suspendarea judecăţii apelului până la publicarea în Monitorul Oficial al României a deciziei privind recursul în interesul legii, care se va pronunţa de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2023.

3. Împotriva acestei încheieri au formulat recurs reclamantele B. şi C., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 Cod procedură civilă, solicitând casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei instanţei de apel pentru continuarea judecăţii.

În susţinerea recursului recurentele-reclamante au arătat, în esenţă, că problema de drept ce face obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi care priveşte interpretarea şi aplicarea unitară a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în situaţia acordării diferenţelor de drepturi salariale dintre cele efectiv încasate de magistraţi şi cele de care beneficiază procurorii din cadrul D.N.A./D.I.I.C.O.T. este diferită de cea care face obiectul prezentei cauze.

S-a mai precizat că, în privinţa valorii sectoriale de referinţă 605,225 RON, prin Ordinul nr. 959 din 12 aprilie 2023 a Preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit că acordarea diferenţelor salariale să se facă fără plafonare începând cu data de 01.01.2018, ordinul fiind intrat în circuitul civil, producând efecte juridice, motiv pentru care hotărârea care se va pronunţa în recursul în interesul legii nu poate influenţa soluţia din prezenta cauză.

Pentru aceste considerente au apreciat titularele memoriului de recurs că, în mod greşit, instanţa de apel a dispus suspendarea cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 517 alin. (11) C. proc. civ.

Prin întâmpinarea înregistrată 12 februarie 2024, intimatul Ministerul Justiţiei a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 11 ianuarie 2024 sub nr. x/2021*/a1, prin rezoluţie fiind acordat termen de judecată pentru soluţionarea recursului la 21 mai 2024, cu citarea părţilor în şedinţă publică.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi art. 458 C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepţia lipsei de interes a prezentei căi extraordinare de atac, invocată din oficiu, urmând a o admite pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform art. 499 teza finală C. proc. civ., în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare.

În privinţa declarării căii extraordinare de atac a recursului legiuitorul a instituit prin C. proc. civ. exigenţe care privesc, printre altele, justificarea unui interes în susţinerea recursului.

Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Prin interes se înţelege folosul practic urmărit prin punerea în mişcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca acesta să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual, astfel cum impun dispoziţiile art. 33 teza I C. proc. civ.

Cerinţa interesului de a fi actual trebuie îndeplinită pe întreaga durată a procesului, inclusiv în căile de atac.

Potrivit art. 458 C. proc. civ.. "Căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes (…)".

În cauză recursul are ca obiect încheierea din 24 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, prin care a fost suspendată judecarea apelului în temeiul dispoziţiilor art. 520 alin. (11) C. proc. civ., până la publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei privind recursul în interesul legii ce se va pronunţa de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2023.

Instanţa supremă constată că Decizia nr. 4/2024 pronunţată de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 383 din 24 aprilie 2024.

Declararea recursului a fost justificată de necesitatea de a supune cenzurii instanţei superioare prelungirea de natură a afecta termenul rezonabil de soluţionare a cauzei, componentă a dreptului la un proces echitabil, la care face referire art. 6 din Convenţia Europeană a Drepurilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

În cauză, efectele suspendării judecăţii nu se mai răsfrâng asupra părţilor în litigiu, având în vedere durata măsurii suspendării instituite prin art. 417 alin. (1)1 C. proc. civ., recurentele având la dispoziţie posibilitatea unei cereri de repunere pe rol a cauzei.

Prin urmare, interesul recurentelor nu mai este actual, astfel că nu este îndeplinită condiţia referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., iar soluţia în atare situaţie este aceea a respingerii recursului în temeiul dispoziţiilor art. 40 alin. (1) şi art. 458 C. proc. civ.

Pentru raţiunile înfăţişate, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca lipsit de interes recursul declarat de reclamantele B. şi C. împotriva încheierii din 24 noiembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de reclamantele B. şi C. împotriva încheierii din 24 noiembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 mai 2024.