Inadmissibility of cassation appeal due to statutory exclusion of extraordinary remedies in public procurement contract execution disputes

Şedinţa publică din data de 21 mai 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 18.02.2022 pe rolul Tribunalului Covasna, secţia Civilă, sub nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Guvernului validarea tuturor obligaţiilor contractuale ale reclamantei, ce derivă din contractul de finanţare nr. x/10.07.2018, inclusiv a obligaţiilor specificate la art. IV şi V din contract şi obligarea pârâtului la plata sumei de 29.940 RON, la care se adaugă dobânda legală, reprezentând cheltuieli decont aferente contractului de furnizare precum şi a cheltuielilor de judecată.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 350/2005 privind regimul finanţărilor nerambursabile, Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 613 din 27 iulie 2022, Tribunalul Covasna, secţia Civilă a respins excepţiile inadmisibilităţii cererii şi lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată prin întâmpinare şi a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârât, respingând cererea de chemare în judecată ca prescrisă.

2. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta A., solicitând desfiinţarea hotărârii atacate şi validarea tuturor obligaţiilor contractuale ale reclamantei, ce derivă din contractul de finanţare nr. x/10.07.2018, inclusiv a obligaţiilor specificate în art. IV şi V din contract, cu obligarea intimatei la plata sumei de 29.940 RON plus dobândă legală, reprezentând cheltuieli decont.

Prin decizia civilă nr. 866/Ap din 10 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, a fost respins apelul reclamantei.

3. Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în data de 1 septembrie 2023.

Intimatul-pârât Secretariatul General al Guvernului României, Departamentul Pentru Relaţii Interetnice nu a formulat întâmpinare în cauză.

Prin rezoluţia din 24 noiembrie 2023 a fost stabilit, pentru soluţionarea recursului, termen de judecată la 16 ianuarie 2024 cu citarea părţilor în şedinţă publică, când s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea cauzei.

La 3 aprilie 2024 a fost înregistrată la dosar cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de recurenta-reclamantă.

Analizând memoriul de recurs şi având în vedere dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cu care în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va examina cu prioritate, potrivit art. 494 din Codul de procedură civilă, raportat la art. 482 şi art. 248 alin. (1) din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului invocată din oficiu.

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este cel al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, doar de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi, astfel, pot exercita doar căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. în art. 457, care prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat în temeiul contractului de finanţare nr. x/10.07.2018, obligarea pârâtului la plata sumei de 29.940 RON, cu dobânda legală, reprezentând cheltuieli decont, contractul dedus judecăţii fiind încheiat în temeiul Legii nr. 350/2005 privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general, cu modificările şi completările ulterioare precum şi al Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice.

Prin urmare, în raport cu dispoziţiile art. 27 C. proc. civ., sunt incidente dispoziţiile din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, în forma modificată prin O.U.G. nr. 114/2020.

În conformitate cu dispoziţiile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, în forma modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, aplicabilă litigiului pendinte, "procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul", iar conform art. 55 alin. (31) din acelaşi act normativ "hotărârea pronunţată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (11) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară. Apelul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei".

Din textele legale anterior evocate, în vigoare la data demarării litigiului, rezultă că hotărârile pronunţate în cauzele privind executarea contractelor de achiziţie publică, pot fi atacate numai cu apel, obiectul acţiunii încadrându-se, astfel, într-una din ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv teza finală, în conformitate cu care "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Prin urmare, fiind suprimată calea de atac a recursului, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 Cod procedură civilă.

Menţionarea în dispozitivul deciziei recurate a căii de atac a recursului nu este de natură să confere recurentei dreptul de a ataca hotărârea, întrucât recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ar fi de natură să încalce principiul legalităţii reglementat de art. 457 C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 866/Ap din 10 mai 2023 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 866/Ap din 10 mai 2023 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 mai 2024.