Suppression of cassation remedy in public procurement execution disputes under Law 101/2016

Şedinţa publică din data de 21 mai 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 12.11.2021 pe rolul Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Silvică Caraş-Severin - Comitetul Director anularea parţială, ca nelegală, a Hotărârii nr. 31/29.06.2021, emise de Direcţia Silvică Caraş-Severin - Comitetul Director, prin care s-a dispus cu privire la reclamantă, rezilierea contractelor de vânzare-cumpărare masă lemnoasă pe picior nr. 175/09.04.2020 şi nr. 58/06.12.2018, pentru partizile nr. 694 şi nr. 472 din cadrul Ocolului Silvic Bocşa Română cu pierderea garanţiei de contractare şi neprimirea agentului economic la licitaţiile organizate de direcţia silvică pe o perioadă de 6 luni; constatarea încetării de plin drept a celor două contracte, ca urmare a intervenţiei forţei majore, în temeiul cap. XV, pct. 15.5 din respectivele contracte; obligarea pârâtei la restituirea sumei totale de 38.630,30 RON, compusă din 19.193,42 RON, reprezentând sumele achitate pârâtei şi nerestituite, aferente contractului nr. x/09.04.2020 (pentru partida 694) şi 19.436,88 RON, reprezentând sumele achitate pârâtei şi nerestituite, aferente contractului nr. x/06.12.2018 (pentru partida 694).

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Prin încheierea din 7 februarie 2022, Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei funcţionale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea secţiei a II-a Civile din cadrul Tribunalului Timiş, reţinând că actele contestate de reclamantă au fost emise în executarea unor contracte de achiziţie publică valabil încheiate, fiind incidente dispoziţiile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 în vigoare la data demarării litigiului.

Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 590/2022 din 18 octombrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a admis în parte cererea formulată şi precizată de reclamantă, a constatat rezilierea de drept a contractelor de vânzare-cumpărare masă lemnoasă pe picior nr. 175/09.04.2020 şi nr. 58/06.12.2018, a anulat parţial Hotărârea nr. 31/29.06.2021 emisă de Direcţia Silvică Caraş-Severin în ceea ce priveşte rezilierea contractelor de vânzare-cumpărare masă lemnoasă pe picior nr. 175/09.04.2020 şi nr. 58/06.12.2018 cu pierderea garanţiei de contractare şi neprimirea agentului economic la licitaţiile organizate de Direcţia Silvică pe o perioadă de 6 luni şi a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 15.247,4 RON, reprezentând contravaloare masă lemnoasă şi garanţie de contractare şi la plata dobânzii legale penalizatoare aferente acestei sume calculate de la data de 06.04.2021 până la achitarea integrală a debitului restant. De asemenea, pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2400 RON.

2. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâtă Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva - Direcţia Silvică Caraş-Severin, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei atacate, iar în rejudecarea cauzei pe fond, respingerea cererii reclamantei pentru anularea Hotărârii nr. 31/29.06.2021 a Comitetului Director al Direcţiei Silvice Caraş-Severin, ca nefondată.

Prin decizia civilă nr. 514/A din 25 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, a fost respins apelul promovat de pârâtă, aceasta fiind obligată la plata sumei de 2.000 RON, cheltuieli de judecată.

3. Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtă Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva - Direcţia Silvică Caraş-Severin, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat modificarea în tot a deciziei recurate, iar în rejudecarea fondului, respingerea cererii privind anularea Hotărârii nr. 31/29.06.2021 a Comitetului Director al Direcţiei Silvice Caraş-Severin, ca nefondată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în data de 3 ianuarie 2024.

La 15 februarie 2024 a fost înregistrată la dosar întâmpinarea depusă de intimata-reclamantă A. S.R.L., prin care a solicitat, pe cale de excepţie, anularea recursului pentru lipsa motivelor de nelegalitate în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar, ca nefondat şi obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Prin răspunsul la întâmpinare recurenta-pârâtă a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului şi a apărărilor intimatei ca nefondate şi admiterea căii extraordinare de atac pentru motivele arătate, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin rezoluţia din 19 martie 2024 a fost stabilit, pentru soluţionarea recursului, termen de judecată la 21 mai 2024 cu citarea părţilor în şedinţă publică.

Analizând memoriul de recurs şi având în vedere dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cu care în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va examina cu prioritate, potrivit art. 494 din Codul de procedură civilă, raportat la art. 482 şi art. 248 alin. (1) din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului invocată din oficiu.

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este cel al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi, astfel, pot exercita doar căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. în art. 457, care prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Prin cererea de chemare în judecată societatea reclamantă a solicitat anularea unei hotărâri emise de Direcţia Silvică Caraş-Severin - Comitetul Director, prin care a fost dispusă rezilierea a două contracte de vânzare-cumpărare masă lemnoasă.

Înalta Curte constată că prima instanţă (Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă), a fost învestită prin încheierea de declinare a competenţei, pronunţate de secţia de contencios administrativ şi fiscal din cadrul aceleiaşi instanţe, prin care s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, cu motivarea că actele contestate de reclamantă prin acţiunea pendinte au fost emise în executarea unor contracte de achiziţie publică, fiind incidente dispoziţiile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 în vigoare la data demarării litigiului, aspect confirmat de prima instanţă şi necontestat în apel.

Prin urmare, instanţa supremă constată, potrivit acestor dezlegări câştigate cauzei, că pretenţiile reclamantei decurg din executarea unui contract de achiziţie publică, fiind incidente normele speciale privind procedura de soluţionare a acestor litigii.

Aşadar, având în vedere faptul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 12 noiembrie 2021, potrivit art. 27 C. proc. civ. în cauză este incidentă Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, în forma modificată prin O.U.G. nr. 114/2020.

În conformitate cu dispoziţiile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, în forma modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, "procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul", iar conform art. 55 alin. (31) din acelaşi act normativ "hotărârea pronunţată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (11) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară. Apelul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei".

Din textele legale anterior evocate, în vigoare la data începerii procesului, rezultă că hotărârile pronunţate în cauzele privind executarea contractelor de achiziţie publică, pot fi atacate numai cu apel, obiectul acţiunii încadrându-se, astfel, într-una din ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv teza finală, în conformitate cu care "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Prin urmare, fiind suprimată calea de atac a recursului, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 Cod procedură civilă.

Menţionarea în dispozitivul deciziei recurate a căii de atac a recursului nu este de natură să confere recurentei dreptul de a ataca hotărârea, întrucât recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ar fi de natură să încalce principiul legalităţii reglementat de art. 457 C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de pârâta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva - Direcţia Silvică Caraş-Severin împotriva deciziei civile nr. 514/A din 25 octombrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

Referitor la cererea intimatei-reclamante A. S.R.L. privind obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 452 Cod procedură civilă, "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei", iar potrivit art. 453 din acelaşi cod, "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

Prin raportare la aceste texte de lege, aplicabile şi în recurs în temeiul art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată că intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei dovezi care atestă efectuarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocaţial, respectiv factura nr. x din 31 ianuarie 2024 şi chitanţa de plată nr. x din 31 ianuarie 2024, aflate la dosarul de recurs.

Constatând culpa procesuală a recurentei-pârâte în promovarea recursului, urmează să fie admisă cererea intimatei-reclamante, în sensul obligării recurentei Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva - Direcţia Silvică Caraş-Severin la plata sumei de 2.000 RON, cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva - Direcţia Silvică Caraş-Severin împotriva deciziei civile nr. 514/A din 25 octombrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

Obligă recurenta-pârâtă Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva - Direcţia Silvică Caraş-Severin la plata către intimata-reclamantă A. S.R.L. a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 mai 2024.