Insolvent company's stamp duty refund request dismissed for lack of judicial administrator's initial filing role

Şedinţa publică din data de 4 mai 2023

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 2051/2020 din 4 noiembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar B.., în contradictoriu cu pârâta C..

Împotriva acestei sentinţe, la data de 1 aprilie 2021 (fax), reclamanta A. S.R.L., prin administrator special D., a formulat apel, semnat de E. S.P.A.R.L., prin care a solicitat admiterea căii de atac şi schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

La data de 13 mai 2021, A. S.R.L., prin administrator special D., a transmis la dosar o cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, întemeiată pe dispoziţiile art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Prin încheierea nr. 65 A din 24 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a respins ca neîntemeiată cererea de reexaminare formulată de apelanta A. S.R.L. (societate aflată în insolvenţă).

În argumentare acestei încheieri, s-a reţinut că acţiunea şi apelul au fost promovate de societatea reclamantă A. S.R.L., prin administrator special, aceasta menţionând că se află în procedura de insolvenţă.

Potrivit art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, toate acţiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar în aplicarea dispoziţiilor prezentului capitol, inclusiv pentru recuperarea creanţelor, sunt scutite de taxe de timbru.

Prin urmare, legea prevede scutirea de la plata taxei de timbru numai în măsura în care cererea de chemare în judecată sau calea de atac au fost formulate de societatea în insolvenţă, prin administrator judiciar, condiţie neîndeplinită în cauză.

Pe de altă parte, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că, deşi în cererea de reexaminare petenta a susţinut faptul că apelul a fost însuşit de administratorul judiciar, nu a fost depusă nicio dovadă în acest sens.

În considerarea celor ce preced, instanţa de apel a respins cererea de reexaminare, ca neîntemeiată.

La data de 4 iunie 2021, B., în calitate de administrator judiciar al debitoarei A. S.R.L., a depus la dosar o adresă, prin care a învederat că judecătorul sindic a menţinut dreptul de administrare al societăţii, aceasta desfăşurându-şi activitatea curentă sub supravegherea administratorului judiciar. A solicitat instanţei să ia act de faptul că administratorul judiciar îşi însuşeşte şi susţine apelul astfel cum a fost formulat, neavând, în virtutea dreptului de supraveghere, niciun motiv să se opună unei acţiuni menite să mărească averea debitoarei. Totodată, a solicitat să se constate că apelul promovat de A. S.R.L. este scutit de plata taxei judiciare de timbru, în conformitate cu art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 .

La data de 19 octombrie 2021 (conform plicului ataşat), apelanta A. S.R.L., prin administrator special D., a formulat cerere de restituire a taxei judiciare de timbru în sumă de 139.950,57 RON, achitată în faza procesuală a apelului .

În drept, s-au invocat prevederile art. 45 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin decizia nr. 446 A din 16 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a admis apelul declarat de apelantele A. S.R.L. prin administrator special D. şi A. S.R.L. prin administrator judiciar B., împotriva sentinţei civile nr. 2051 din 4 noiembrie 2020 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C.; s-a schimbat sentinţa atacată, în sensul că s-a admis în parte cererea; pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 27.629.610 RON (echivalentul a 5.783.520,15 Euro); de asemenea, pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 139.950,55 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru în apel; prin aceeaşi decizie, s-a respins cererea de restituire a taxei judiciare de timbru formulată de apelantă, prin administrator special, ca nefondată.

În ceea ce priveşte cererea de restituire a taxei judiciare de timbru formulată de administratorul special al apelantei, Curtea de Apel Bucureşti a avut în vedere că dispoziţiile art. 45 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 (invocate de solicitant) permit restituirea sumei în situaţia în care taxa judiciară de timbru nu era datorată. În speţă, nu este îndeplinită această cerinţă în condiţiile în care administratorul special a înţeles să formuleze apel în cauză, astfel cum reiese în mod expres din cererea depusă la 23 noiembrie 2021, iar acesta nu este scutit de plata taxei judiciare de timbru, ci doar administratorul judiciar potrivit art. 115 din Legea nr. 85/2014.

Împotriva deciziei nr. 446 A din 16 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, recurenta-reclamantă A. S.R.L., reprezentată de administratorul judiciar B. şi de administratorul special D., a declarat recurs strict cu privire la soluţia de respingere a cererii de restituire a taxei judiciare de timbru.

Întemeindu-şi calea de atac pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a dezvoltat următoarele critici:

Decizia recurată este insuficient motivată şi conţine considerente contradictorii. Astfel, s-a arătat că este insuficient motivată, întrucât din considerentele acesteia, nu rezultă, fie şi implicit, de ce argumentele recurentei din prezenta cauză au fost invalidate. Este contradictorie, deoarece instanţa a reţinut împrejurarea că apelul formulat de către administratorul judiciar este scutit de plata taxei judiciare de timbru, însă a respins cererea de restituire ignorând că apelul societăţii A. S.R.L. a fost însuşit de către administratorul judiciar prin adresa înaintată în data de 3 iunie 2021 către Curtea de Apel Bucureşti.

Recurenta-reclamantă a mai susţinut faptul că decizia recurată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 45 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 coroborate cu cele ale art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

În opinia recurentei, dispoziţiile art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 trebuie interpretate în sensul că acţiunea debitorului aflat în insolvenţă, în vederea recuperării creanţelor, în măsura în care a fost introdusă sau însuşită de către administratorul judiciar, este scutită de plata taxei judiciare de timbru. De asemenea, autoarea căii de atac consideră că însuşirea acţiunii de către administratorul judiciar presupune însuşirea tuturor fazelor procesuale.

Independent de împrejurarea că această interpretare corespunde dispoziţiilor legale, recurenta a subliniat că apelul debitoarei A. S.R.L. a fost însuşit de către administratorul judiciar.

Împrejurarea că însuşirea apelului de către administratorul judiciar s-a realizat ulterior respingerii cererii de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru nu este de natură a determina respingerea recursului de faţă. Aceasta, întrucât dispoziţiile art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 nu condiţionează calificarea unei acţiuni ca scutită de taxa de timbru de însuşirea acesteia de către administratorul judiciar, doar până la un anumit moment.

Pentru aceste argumente, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei atacate şi trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, Curţii de Apel Bucureşti, strict cu privire la soluţia de respingere a cererii de restituire a taxei judiciare de timbru.

În etapa recursului s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 1 martie 2023 s-a fixat termen la data de 4 mai 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, întrucât procesul este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

Înalta Curte, analizând recursul în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce succed.

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., potrivit căruia casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, nu poate fi primit.

Recurenta a susţinut, pe de o parte, faptul că hotărârea instanţei de apel este insuficient motivată cu privire la soluţia de respingere a cererii de restituire a taxei judiciare de timbru, iar, pe de altă parte, că aceasta ar cuprinde considerente contradictorii.

Astfel, contradictorialitatea ar viza faptul că instanţa de apel, deşi a reţinut împrejurarea că apelul formulat de către administratorul judiciar este scutit de plata taxei judiciare de timbru, a respins cererea de restituire a taxei judiciare de timbru, ignorând că apelul A. a fost însuşit de către administratorul judiciar prin adresa înaintată în data de 3 iunie 2021 către Curtea de Apel Bucureşti.

Înalta Curte reaminteşte faptul că viciile motivării unei hotărâri pot fi încadrate în trei categorii: lipsa motivării, motivarea inexactă şi motivarea insuficientă, casarea intervenind, de regulă, în cazul în care există contradicţie între considerente şi dispozitiv, când hotărârea cuprinde considerente contradictorii, precum şi în cazul în care lipseşte motivarea soluţiei din dispozitiv ori în cazul în care motivarea este superficială sau cuprinde numai considerente străine de natura cauzei.

Într-adevăr, conform art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., considerentele vor cuprinde obiectul cererii, susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Trebuie avut în vedere şi faptul că motivarea unei hotărâri judecătoreşti ridică o problemă de conţinut, relevantă fiind consistenţa analizei juridice şi pertinenţa argumentelor aduse de instanţă în susţinerea soluţiei pronunţate, iar nu o chestiune de cantitate. Pe cale de consecinţă, calitatea unei motivări şi, implicit, respectarea exigenţelor impuse de prevederile legale mai sus indicate nu este determinată de volumul considerentelor, ci de valoarea juridică a argumentelor şi de corectitudinea raţionamentului care a stat la baza pronunţării soluţiei.

Motivarea trebuie să fie clară, precisă şi necontradictorie, aceste cerinţe înlăturând arbitrariul şi făcând posibil controlul judiciar, precum şi exercitarea căilor de atac de retractare. O motivare poate fi considerată contradictorie atunci când această deficienţă se deduce din simpla lecturare a considerentelor hotărârii şi nu se poate înţelege care a fost raţionamentul judecătorului cauzei.

Critica recurentei nu este întemeiată, deoarece contradicţia la care se referă art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., atunci când priveşte doar considerentele, trebuie să fie una de natură să conducă spre concluzia că hotărârea este practic nemotivată, asemenea situaţii întâlnindu-se atunci când din unele considerente rezultă temeinicia cererii, iar din altele netemeinicia, sau atunci când se reţine caracterul fondat concomitent a două cereri, cu toate că ele s-ar exclude reciproc, aspecte care nu se regăsesc în litigiul de faţă.

Susţinerile ce vizează încălcarea dispoziţiilor art. 45 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 coroborate cu cele ale art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă vor fi analizate din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., câtă vreme prin aceste dispoziţii legale sunt instituite reguli de procedură.

Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că scutirea de la plata taxei judiciare de timbru are un caracter excepţional şi este posibilă numai în situaţiile expres prevăzute de legiuitor. În acest sens, în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, există norme care reglementează cazuri speciale de scutire de la plata taxei de timbru, în considerarea obiectului cauzei, a calităţii titularului acţiunii sau cererii ori a ambelor elemente enumerate.

În aplicarea prevederilor art. 29 alin. (1) lit. l) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, potrivit căruia sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru orice alte acţiuni, cereri sau acte de procedură pentru care se prevăd, prin legi speciale, scutiri de taxă judiciară de timbru, a fost edictat art. 115 din Legea nr. 85/2014, care are următorul conţinut:

"toate acţiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar în aplicarea dispoziţiilor prezentului capitol, inclusiv pentru recuperarea creanţelor, sunt scutite de taxe de timbru".

Raţiunea acordării acestui beneficiu în favoarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar o constituie poziţia specială a acestuia, în raport cu ceilalţi participanţi la procedură, respectiv împrejurarea că acesta nu acţionează în interes personal, ci pentru buna desfăşurare a întregii proceduri, în vederea reîntregirii patrimoniului debitorului insolvabil, precum şi în interesul creditorilor, pentru ca aceştia să îşi valorifice creanţele în cât mai mare măsură şi cât mai operativ.

Pentru a fi incidentă scutirea în temeiul dispoziţiei legale enunţate este necesar, în primul rând, ca acţiunea sau cererea să fie introdusă de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, indiferent că acţionează în această calitate ori ca reprezentant legal al persoanei aflate în insolvenţă.

O acţiune însuşită de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar desemnat în procedură nu este echivalentă cu o acţiune introdusă de aceeaşi persoană şi, ca atare, nu intră în sfera de aplicare a art. 115 din Legea nr. 85/2014. Relevante în acest sens sunt considerentele redate în paragraful 90 al Deciziei nr. 55 din 3 iulie 2017 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 943 din 29 noiembrie 2017, în cuprinsul cărora se arată că "în cazul scutirilor personale (subiective), dispoziţia de favoare este aplicabilă exclusiv ipotezelor în care căile de atac sunt formulate de chiar persoana în favoarea căreia operează scutirea".

Se cuvine a fi menţionat faptul că însuşirea cererii de către administratorul judiciar nu are semnificaţia ratificării unui mandat (în sensul art. 1309 din C. civ.) şi nu produce efecte retroactive.

Actul de însuşire exprimă exclusiv voinţa practicianului în insolvenţă de a continua demersul judiciar declanşat de societate, cu consecinţa preluării cauzei în starea în care se găseşte, inclusiv din perspectiva obligaţiei de timbrare valabil născute în sarcina societăţii.

Împrejurarea că administratorul judiciar poate decide să susţină calea de atac exercitată de către administratorul special nu atrage încadrarea în ipoteza normativă avută în vedere de art. 115 din Legea nr. 85/2014, întrucât verificarea condiţiilor impuse de acest text se efectuează prin raportare la momentul înregistrării cererii, atunci când se naşte obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru.

Contrar celor susţinute prin memoriul de recurs, instanţa de apel a aplicat corect dispoziţiile legale, reţinând că prevederile art. 45 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, invocate de către administratorul special al apelantei, permit restituirea sumei achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru doar în situaţia în care aceasta nu era datorată.

Or, în cauză, prin încheierea nr. 65 A din 24 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a respins ca neîntemeiată cererea de reexaminare formulată de apelanta A. S.R.L. împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în faza procesuală a apelului a fost definitiv stabilită, operând autoritatea de lucru judecat a unei chestiuni tranşate în interiorul procesului şi imutabilitatea actului jurisdicţional.

Aşa fiind, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză de recurenta-reclamantă A. S.R.L., reprezentată de administratorul judiciar B. şi de administratorul special D..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., reprezentată de administratorul judiciar B. şi de administratorul special D. împotriva deciziei nr. 446 A din 16 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 mai 2023.