Appeal annulled for failing to frame casation grounds against the suspension order rather than the underlying labor liability merits
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice upheld the exception of nullity raised by the defendant, annulling the plaintiff's appeal and ordering it to pay 250 RON in court costs to the opposing party, thereby leaving in force the lower court's decision which had previously rejected the request to suspend the provisional execution of a labor dispute judgment. The dispute involved a challenge to the appellate court's ruling that denied the suspension of enforcement for a civil judgment awarding periodic monetary damages, material damages, and moral damages for occupational injury, where the plaintiff argued that the first-instance court was incompetent due to the absence of an individual labor contract, characterizing the liability as tortious rather than contractual. The decisive legal basis was Article 489(2) of the Civil Procedure Code, which sanctions appeals with nullity if the grounds do not align with the exhaustive casation motives under Article 488(1); the court found the appeal null because it merely reiterated arguments regarding the merits and jurisdiction of the underlying first-instance judgment, failing to provide specific legal criticisms directed at the procedural reasoning of the appellate decision on suspension, which is a procedural matter distinct from the substantive review of the case on the merits.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 448 din C. proc. civ, art. 494 din C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ, art. 489 alin. (2) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) C. proc. civ; Appeal annulled for failing to frame casation grounds against the suspension order rather than the underlying labor liability merits: The dispute involved a challenge to the appellate court's ruling that denied the suspension of enforcement for a civil judgment awarding periodic monetary damages, material damages, and moral damages for occupational injury, where the plaintiff argued that the first-instance court was incompetent due to the absence of an individual labor contract, characterizing the liability as tortious rather than contractual. The decisive legal basis was Article 489(2) of the Civil Procedure Code, which sanctions appeals with nullity if the grounds do not align with the exhaustive casation motives under Article 488(1); the court found the appeal null because it merely reiterated arguments regarding the merits and jurisdiction of the underlying first-instance judgment, failing to provide specific legal criticisms directed at the procedural reasoning of the appellate decision on suspension, which is a procedural matter distinct from the substantive review of the case on the merits.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for admitting the exception of nullity and annulling the appeal due to failure to cite valid casation motives.
Procedural basis for imposing the obligation to pay court costs following the annulment of the appeal.
Full text
Şedinţa publică din data de 4 mai 2023
Asupra recursului civil de faţă;
Prin sentinţa civilă nr. 1996 din 22 martie 2022, pronunţate de Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L.; pârâtele au fost obligate să plătească reclamantului câte 1/2 din despăgubirea cu titlu de prestaţie bănească periodică lunară, echivalentă cu diferenţa dintre suma netă de 2.362 RON reprezentând câştigul din muncă de care reclamantul a fost lipsit, sumă ce se va stabili pe viitor în conformitate cu evoluţia salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată pentru domeniul construcţiilor (pentru fiecare an) şi cuantumul dreptului de pensie de invaliditate de care ar fi putut beneficia reclamantul, începând cu data de 8 iulie 2020 până la încetarea stării de incapacitate de muncă sau până când reclamantul va îndeplini condiţiile pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă; pârâtele au fost obligate la plata către reclamant a câte 500 RON, cu titlu de prejudiciu material, a câte 750.000 RON, cu titlu de daune morale; de asemenea, pârâtele au fost obligate către reclamant la plata a cate 1/2 din suma cu titlu de dobândă legală, aferentă sumelor acordate prin hotărâre cu titlu de prestaţie bănească periodică lunară (pentru perioada 08.07.2020 - 22.03.2022), aferentă sumelor cu titlu de prejudiciu material şi daune morale, calculată de la data de 20 ianuarie 2021 până la data plătii efective, precum şi la plata către reclamant a câte 981,50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin cererea înregistrată la data de 1 aprilie 2022 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2022, pârâta S.C. B. S.R.L. a solicitat suspendarea executării sentinţei civile nr. 1996 din 22 martie 2022, pronunţate de Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, până la soluţionarea definitivă a apelului declarat în cauză.
Prin încheierea din 6 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, s-a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării provizorii a sentinţei civile nr. 1996 din 22 martie 2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, formulată de petenta S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu intimaţii A. şi S.C. C. S.R.L.; s-a dispus restituirea către petentă a cauţiunii în sumă de 12.401,18 RON, consemnată cu recipisa de consemnare nr. x din data de 18.05.2022 (chitanţa nr. x din 18.05.2022); s-au respins cererile părţilor privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiate.
La data de 3 octombrie 2022 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2022, recursul declarat de recurenta S.C. B. S.R.L. împotriva încheierii din 6 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a încheierii recurate, iar pe fond admiterea cererii de suspendare a executorii astfel cum a fost formulată.
Întemeindu-şi calea de atac pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta a dezvoltat următoarele critici:
Prin respingerea cererii de suspendare a executării provizorii a sentinţei civile nr. 1996 din 22 martie 2022, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti nu a dat eficienţă dispoziţiilor art. 448 din C. proc. civ., în sensul că hotărârea primei instanţe nu este executorie.
Curtea de Apel Bucureşti nu a luat în considerare toate motivele invocate de recurenta din prezenta cauză, în susţinerea cererii de suspendare a executării provizorii, respectiv faptul că sentinţa civilă nr. 1996/2022 nu este executorie, fiind pronunţată cu încălcarea normelor imperative de competenţă aplicabile.
Astfel, recurenta a învederat că prin întâmpinarea depusă la acţiunea reclamantului a invocat excepţia necompetenţei materiale, teritoriale şi funcţionale a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, având în vedere că între S.C. B. S.R.L. şi reclamant nu există contract individual de muncă, astfel încât nu poate exista o răspundere civilă contractuală care să atragă competenţa secţiei de litigii de muncă.
Eventuala răspundere a societăţii recurente vizează răspunderea civilă delictuală, ceea ce face inaplicabile dispoziţiile art. 253 din Codul Muncii privind răspunderea civilă contractuală.
Aşa cum s-a menţionat, în lipsa raportului de muncă dintre societate şi reclamant, nu pot fi aplicabile dispoziţiile art. 253 din Codul Muncii, deoarece nu este vorba de o răspundere civilă contractuală (astfel cum precizează art. 253 din Codul muncii), ci de o răspundere civilă delictuală faţă de reclamant.
Sentinţa civilă nr. 1996 din 22 martie 2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost pronunţată în condiţii vădite de nelegalitate, ceea ce denotă faptul că aparenţa de drept cu privire la necompetenţa materială şi funcţională a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale este în favoarea societăţii recurente, această secţie nefiind competentă să soluţioneze cauza.
Intimatul A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat să se constate nulitatea recursului. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Intimata S.C. C. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a răspuns la pretenţiile şi la motivele la care face referire recurenta S.C. B. S.R.L.
Întâmpinările formulate în cauză şi înscrisurile anexate au fost comunicate recurentei la data de 29 noiembrie 2022, conform dovezii aflate la fila x.
Recurenta S.C. B. S.R.L. nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Prin rezoluţia din 10 ianuarie 2023 s-a fixat termen la data de 4 mai 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, întrucât procesul este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul A., Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".
De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".
Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că recursul trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Neîncadrarea criticilor în motivele de casare limitativ prevăzute de lege şi formularea acestora cu depăşirea termenului legal sunt sancţionate cu anularea recursului.
Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.
Aşadar, în recurs nu pot fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea şi evaluarea probelor administrate în cauză intră în atribuţia exclusivă a instanţelor devolutive.
De asemenea, dezvoltarea motivelor de recurs la care se referă art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. presupune formularea unor critici de nelegalitate care să fie îndreptate împotriva hotărârii recurate.
Prin raportare la aceste consideraţii, Înalta Curte reţine că prin cererea de recurs nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
În concret, criticile din cererea de recurs vizează aspecte referitoare la fondul raportului juridic dedus judecăţii, fiind criticată, în realitate, sentinţa primei instanţe.
Or, recursul declarat în prezenta cauză nu are ca obiect sentinţa primei instanţe, ci încheierea de respingere a cererii privind suspendarea executării provizorii.
În plus, în cadrul recursului declarat împotriva încheierii pronunţate în procedura reglementată de dispoziţiile art. 450 din C. proc. civ. nu poate fi invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod. Aceasta, deoarece instanţa verifică exclusiv cerinţele de ordin procedural pentru a putea să dispună suspendarea executării provizorii a hotărârii atacate, nefiind vorba de rejudecarea cauzei în fond.
Prin încheierea din 6 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, instanţa a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării provizorii a sentinţei civile nr. 1996 din 22 martie 2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, cerere formulată de petenta S.C. B. S.R.L., pentru motivele dezvoltate în cuprinsul acesteia.
Recurenta S.C. B. S.R.L. nu a supus analizei instanţei de recurs critici concrete de nelegalitate care să vizeze considerentele încheierii atacate, conform cerinţei impuse de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., susţinerile formulate în calea extraordinară de atac nefiind altceva decât o reiterare a celor arătate deja în cuprinsul cererii de suspendare a executării provizorii a sentinţei civile nr. 1996 din 22 martie 2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Prin urmare, pentru a declanşa un veritabil control de nelegalitate, autoarea recursului avea obligaţia de a expune o argumentaţie juridică a nelegalităţii invocate, atât prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă, cât şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu dispoziţiile legale menţionate, instanţa de recurs neputându-se substitui părţii, în sensul de a completa deductiv argumentaţia căii de atac.
Or, aşa cum s-a arătat mai sus, o astfel de argumentaţie juridică nu se regăseşte în cuprinsul memoriului de recurs, acesta nefiind altceva decât o reiterare a celor arătate prin cererea de suspendare, care pot fi asociate cel mult unor critici sau nemulţumiri care privesc fondul cauzei, însă, străine de considerentele încheierii recurate.
Nefiind identificate nici motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de alin. (2) al aceluiaşi articol.
Faţă de cele anterior expuse, în temeiul art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul A. şi, pe cale de consecinţă, va anula recursul declarat de recurenta S.C. B. S.R.L. împotriva încheierii din 6 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.
În baza art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., faţă de soluţia de anulare a recursului, o va obliga pe recurenta S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul A., dovedite în condiţiile art. 452 din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul A..
Anulează recursul declarat de recurenta S.C. B. S.R.L. împotriva încheierii din 6 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.
Obligă recurenta S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul A..
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 mai 2023.