Jurisdiction of administrative court over public servant reclassification disputes and interpretation of Code of Civil Procedure Art. 3(1)
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court admitted the appeal, quashed the lower court’s declination of jurisdiction, and ordered the case remanded to the same appellate court for a merits decision, effectively ruling that the plaintiff prevailed on the procedural issue of competence. The dispute involved a public servant challenging administrative decisions, an observation note, and an advisory opinion issued by a central customs authority and a public officials agency, which allegedly reclassified him into a lower public position without applying the required scoring criteria under the 2003 reclassification legislation. The court determined that the action fell within the material jurisdiction of the administrative court section of the appellate court pursuant to Article 3(1) of the Code of Civil Procedure, as no derogatory provisions existed in the relevant public service laws, and the dispute concerned the evaluation of public officials under applicable government orders.
Legislator headnote
AI generatedart. 3 pct. 1 C. proc. civ; Jurisdiction of administrative court over public servant reclassification disputes and interpretation of Code of Civil Procedure Art. 3(1): Curtea a reținut că măsura respectivă se impune, întrucât litigiului îi sunt aplicabile normele dreptului comun în materia litigiilor de muncă, și anume, cele cuprinse în art. 284 C. muncii, raportat la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b1) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 11 septembrie 2003, reclamantul R.D. a chemat în judecată Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională Vamală Arad și Agenția Națională a Funcționarilor Publici, solicitând anularea deciziilor nr. 1194/2003, nr. 1264/2003 și nr. 1266/2003, emise de Directorul general al Direcției Generale a Vămilor, precum și anularea notei de constatare nr. 43254/2003, întocmită de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, a avizului nr. 5190/2003 al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici și a adresei nr. 16721/2003, a Direcției Regionale Vamale Arad.
Reclamantul a mai solicitat obligarea pârâtelor, la respectarea încadrării sale, realizată în conformitate cu prevederile Legii nr. 161/2003 și obligarea Autorității Naționale a Vămilor, la plata drepturilor salariale cuvenite.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că a fost numit în funcția publică de inspector vamal A II 1, în temeiul Legii nr. 188/1999 și al O.G. nr. 16/1998 privind Statutul personalului vamal și în conformitate cu prevederile art. XVI și XVII din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora Direcția Generală a Vămilor avea obligația de a efectua reîncadrarea funcționarilor publici, în noile funcții publice stabilite prin acest act normativ, până la data de 15 iulie 2003.
Ulterior, prin actele contestate, s-a procedat la reîncadrarea funcționarilor publici, prin limitarea punctajului prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. d) din Ordinul nr. 218/2003, indiferent de complexitatea muncii și de importanța atribuțiilor din fișa postului, făcându-se reîncadrarea funcționarilor publici, numai în funcție de clasa din care provin, indiferent de punctajul obținut.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 459/CA din 9 decembrie 2003, și-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Arad, secția civilă.
Curtea a reținut că măsura respectivă se impune, întrucât litigiului îi sunt aplicabile normele dreptului comun în materia litigiilor de muncă, și anume, cele cuprinse în art. 284 C. muncii, raportat la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b1) C. proc. civ.
Că, nu sunt incidente nici prevederile art. 3 pct. 1 din același cod, care rămân aplicabile, „numai în ipoteza când lipsesc reglementări speciale într-o anumită materie, ceea ce nu este cazul în privința Statutului funcționarului public”.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, reclamantul R.D.
Recurentul a susținut că, în mod greșit, prima instanță s-a dezînvestit în favoarea Tribunalului Arad, secția civilă, deoarece, în raport cu natura juridică a actelor supuse controlului jurisdicțional de legalitate și cu dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., ea era competentă să soluționeze în fond, acțiunea.
Critica este întemeiată.
Prin acțiune, reclamantul a solicitat anularea unor decizii emise de Directorul general al Direcției Generale a Vămilor (în prezent Autoritatea Națională a Vămilor), autoritate publică centrală.
Potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ., competența materială de soluționare a pricinii revine curții de apel, ca instanță de contencios administrativ. Legea nr. 188/1999 nu cuprinde prevederi derogatorii, astfel încât interpretarea instanței de fond este eronată.
Pe de altă parte, competența instanței de contencios administrativ este atrasă și faptul că recurentul susține că, fără să se țină seama de punctajul obținut, a fost reîncadrat într-o funcție publică inferioară, ceea ce reprezintă o evaluare a funcționarilor publici, conform prevederilor H.G. nr. 1084/2001 și H.G. nr. 1087/2001, în vigoare la data adoptării măsurii.
Așa fiind, se va admite recursul, se va casa sentința atacată și se va trimite cauza, la aceeași instanță, spre competentă soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul R.D. împotriva sentinței civile nr. 459/CA din 9 decembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza, la Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, pentru competentă soluționare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2004.