Conflict of competence between civil sections: jurisdiction follows the general civil section that adjudicated the appeal, overriding internal specialization rules per Decree RIL 4/2023.

Şedinţa publică din data de 14 mai 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 18.11.2019 pe rolul Tribunalului Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.R.L şi S.C. C. S.A., obligarea pârâtei C. S.A. la anularea tuturor procedurilor şi înscrisurilor care au stat la baza sancţionării reclamantului cu interdicţia de acces în toate sit-urile C. pe termen nelimitat (16.01.2050); obligarea pârâtei C. S.A. de a permite accesul reclamantului în sit-urile C., pentru a-şi desfăşura activitatea de conducător auto; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, reclamantul a arătat că este angajat al S.C. B. S.R.L. în calitate de conducător auto, iar principalul obiect de activitate al societăţii la care este angajat este efectuarea de transporturi confidenţiale de la C. S.A. către societăţi componente ale grupului C., precum şi în sens invers, iar, în urma incidentului din data de 13.12.2018, petrecut în incinta C. S.A., reclamantului i-a fost interzis pe perioadă nedeterminată accesul în toate sit-urile C. din întreaga lume, fără a primi notificare scrisă cu privire la această interdicţie.

Prin sentinţa civilă nr. 1826/2020 din 9 septembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Argeş, secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.R.L. şi S.C. C. S.A., în favoarea Judecătoriei Piteşti.

Prin sentinţa civilă nr. 6869/2020 din 14 decembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Piteşti, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Argeş. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza pentru soluţionarea conflictului de competenţă la Curtea de Apel Piteşti.

Prin sentinţa civilă nr. 17/2021 din 22 martie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Piteşti, secţia I Civilă a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa care a pronunţat regulatorul de competenţă a reţinut că obiectul principal al pricinii îl reprezintă obligaţia de a face, iar nu un conflict de muncă, sens în care, în considerarea dispoziţiilor art. 94 pct. 1 lit. h) din C. proc. civ., a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

Prin sentinţa civilă nr. 375/2022 din 20 ianuarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Piteşti, secţia Civilă a respins, ca neîntemeiate, atât excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. C. S.A., cât şi cererea de chemare în judecată.

Prin decizia nr. 159/2023 din 18 ianuarie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Argeş, secţia Civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 375/20.01.2022, pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. x/2019.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs, înregistrat pe rolul secţiei I a Curţii de Apel Piteşti.

Prin încheierea din 7 noiembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia I Civilă a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei I Civile a Curţii de Apel Piteşti şi a declinat competenţa soluţionării recursului formulat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 159 din 18 ianuarie 2023, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatele-pârâte S.C. C. S.A. şi S.C. B. S.R.L., în favoarea secţiei a II-a civilă a acestei instanţe.

În pronunţarea acestei soluţii, Curtea a constatat că pârâtele sunt profesionişti, în sensul art. 8 din Legea nr. 71/2011, iar măsura contestată de reclamant este în directă legătură cu activitatea economică desfăşurată de cele două pârâte, mai exact de C. S.A., care i-a interzis accesul în incinta punctelor de lucru, pentru protejarea intereselor economice ale acesteia.

Sub aspectul competenţei materiale a instanţei de recurs, a reţinut că la nivelul Curţii de Apel Piteşti, prin Hotărârea nr. 5/10 martie 2016 emisă de Colegiul de Conducere al instanţei, a fost instituit un principiu al specializării între cele două secţii civile, stabilindu-se că, începând cu data de 15 martie 2016, secţia a II-a civilă preia toate dosarele în materia litigiilor cu profesionişti, indiferent de tribunalul care le-a soluţionat pe fond.

Constatând că litigiul de faţă priveşte măsuri dispuse în legătură cu obiectul de activitate al profesionistului, pricina calificându-se în categoria dosarelor cu profesionişti, date spre soluţionare în competenţa secţiei a II-a a Curţii de Apel, în acest context, prima instanţă de conflict a arătat că delimitarea competenţei între cele două secţii civile ale Curţii, prin hotărârea Colegiului de conducere susmenţionată, nu a urmărit aplicarea art. 226 din Legea nr. 71/2011, ci repartizarea cauzelor civile între cele două secţii ale instanţei pentru asigurarea unei activităţi echilibrate şi evitarea supraîncărcării judecătorilor.

Totodată, a subliniat că stabilirea competenţei între cele două secţii civile ale Curţii de Apel Piteşti nu presupune recalificarea obiectului şi naturii litigiului, ci respectarea criteriului stabilit de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti pentru repartizarea cauzelor civile între cele două secţii civile existente, astfel încât să se respecte şi un echilibru între activitatea prestată de acestea, acest criteriu neavând legătură cu obiectul cauzei.

Prin urmare, prima instanţă de conflict a constatat că dezlegarea cuprinsă în decizia RIL nr. 4/2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu reprezintă un impediment pentru declinarea competenţei soluţionării recursului în favoarea secţiei a II-a civilă, aceasta fiind specializată şi în soluţionarea cauzelor civile, iar obiectul şi natura pricinii, asupra cărora nici nu incumbă discuţii, nu sunt elementul după care se procedează la stabilirea competenţei materiale în cauza de faţă, potrivit Hotărârii nr. 5/2016 a Colegiului de conducere.

Totodată, reţinând că dosarul de faţă a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel ulterior datei de 16 martie 2016, luând în considerare şi prevederile art. 132 alin. (3) coroborat cu art. 136 C. proc. civ., prima instanţă de conflict a constatat întemeiată excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei I Civile şi, în consecinţă, a declinat, în favoarea secţiei a II-a civile, competenţa de soluţionare a recursului.

Ca urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 23.11.2023, sub nr. x/2019.

Prin încheierea din 26 februarie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei a II-a Civilă a Curţii de Apel Piteşti şi a declinat competenţa materială procesuală de soluţionare a recursului în favoarea secţiei I Civile a Curţii de Apel Piteşti.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza în vederea soluţionării conflictului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sens în care a suspendat judecata recursului.

Pentru a hotărî astfel, cea de doua instanţă de conflict a reţinut că, prin decizia nr. 4 din data de 24 aprilie 2023, Î.C.C.J. - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a stabilit cu caracter obligatoriu că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 şi 136 din C. proc. civ., competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se va determina cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac; în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, în cazul soluţionării în prim grad de jurisdicţie a litigiului de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri)".

De asemenea, a evocat considerentele de la paragrafele 109-112 ale acestei decizii şi a reţinut că, în cauză, Tribunalul Argeş este instanţa ierarhic inferioară de drept comun ce are structuri specializate (secţii), iar decizia atacată a fost pronunţată de secţia civilă a Tribunalului Argeş - secţie de drept comun în materie civilă. Altfel spus, pricina a fost soluţionată în apel de o secţie civilă de drept comun.

În continuare, cea de-a doua instanţă de conflict a constatat că, în cadrul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal este o secţie specializată, şi nicidecum o secţie de drept comun aşa cum este, în realitate, secţia I civilă din cadrul Curţii de Apel Piteşti.

Or, potrivit celor reţinute în decizia (RIL) nr. 4/2023, atunci când pricina a fost judecată de o secţie civilă de drept comun, secţia corespunzătoare a instanţei superioare va judeca procesul, chiar dacă pricina era de competenţa materială procesuală (specializată) a secţiei pentru litigii cu profesionişti ori chiar de contencios administrativ sau de litigii de muncă … (pct. 109).

Prin urmare, cea de-a doua instanţă de conflict a statuat că, din moment ce decizia atacată cu recurs a fost pronunţată de secţia civilă a Tribunalului Argeş - secţie de drept comun în materie civilă, în mod evident competenţa de soluţionare a recursului revine secţiei I civile din cadrul Curţii de Apel Piteşti, ca secţie de drept comun.

Totodată, cea de-a doua instanţă de conflict a mai avut în vedere că, prin sentinţa nr. 17/22.03.2021 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă (pronunţată în soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit iniţial între Tribunalul Argeş şi Judecătoria Piteşti, secţia civilă), s-a reţinut că "obiectul principal al pricinii îl reprezintă obligaţia de a face", competenţa fiind astfel stabilită, în primă instanţă, în baza art. 94 alin. (1) pct. h) C. proc. civ.

În concluzie, cea de-a doua instanţă de conflict a constatat că revine secţiei I Civile din cadrul Curţii de Apel Piteşti competenţa de soluţionare a cauzei în recurs, pe de o parte, în raport de cele reţinute în Decizia (RIL) nr. 4/2023, dar şi în considerarea faptului că prezenta cauză a fost judecată, în apel, de o secţie civilă, ca secţie de drept comun în materie civilă, în timp ce instanţa de recurs căreia i-a fost repartizată cauza activează în cadrul secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, care este o secţie specializată, iar pe de altă parte, având în vedere că, în opinia acesteia, litigiul de faţă nu este unul în materia litigiilor cu profesionişti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 19 aprilie 2024, sub acelaşi număr de dosar.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două secţii ale aceleiaşi instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 136 alin. (1) şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea secţiei I Civile din cadrul Curţii de Apel Piteşti competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Cu privire la competenţa specializată a secţiei/completului de judecată învestit(ă) cu soluţionarea unui proces, aspect subsumat noţiunii de competenţă materială procesuală, instanţa supremă subliniază faptul că aceasta constituie o împrejurare care se analizează în etapa judecăţii în primă instanţă, fie cu ocazia verificării competenţei în condiţiile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., fie cu ocazia soluţionării excepţiei de necompetenţă invocată în termen.

Prin urmare, dacă excepţia de necompetenţă materială procesuală nu a fost invocată în termen, iar instanţa sesizată a procedat la judecarea cauzei, excepţia nu mai poate fi invocată ulterior, competenţa fiind câştigată în mod definitiv de instanţa pe rolul căreia a fost înregistrată cererea şi care s-a declarat competentă material procesual să o soluţioneze.

În cauză, se constată că, în apel, litigiul a fost soluţionat de către secţia Civilă a Tribunalului Argeş, cu toate că în acelaşi judeţ funcţionează şi Tribunalul Specializat Argeş, instanţă specializată în soluţionarea litigiilor cu profesionişti, motiv pentru care competenţa materială procesuală a instanţei de apel se păstrează, în mod corespunzător, şi în calea de atac a recursului.

În acest sens, se impune a se reţine cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 4/2023, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 575/26.06.2023, respectiv:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 şi art. 136 din C. proc. civ., competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se va determina: (...) cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac".

Această decizie vine în completarea jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent în soluţionarea recursului în interesul legii, potrivit căreia competenţa materială procesuală a instanţei de fond se va păstra, în mod corespunzător, în calea de atac (a se vedea paragraful 164 din Decizia nr. 18 din 17 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 06 aprilie 2016).

Prin decizia pronunţată în interesul legii nr. 4/2023, instanţa supremă a statuat că "104. (…) legiuitorul a atribuit competenţa de soluţionare a căilor de atac de reformare (apel, recurs) instanţei imediat superioare celei care a pronunţat hotărârea atacată. Această manieră de determinare a competenţei se raportează la instanţa care a judecat efectiv procesul, pronunţând hotărârea atacată cu apel sau cu recurs, iar nu la instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii, să judece un litigiu similar, dacă regulile de competenţă ar fi fost pe deplin observate. 105. Ca atare, competenţa instanţei de apel ori de recurs este una derivată din competenţa primei instanţe sau, după caz, a instanţei de apel care a judecat efectiv procesul. (…); (109) ...atunci când pricina a fost judecată de o secţie civilă de drept comun, secţia corespunzătoare a instanţei superioare va judeca procesul, chiar dacă pricina era de competenţa materială procesuală (specializată) a secţiei pentru litigii cu profesionişti ori chiar de contencios administrativ sau de litigii de muncă. Competenţa instanţei de control judiciar se stabileşte în raport cu instanţa ori, după caz, secţia sau completul specializat care a judecat procesul. Singura situaţie în care instanţa de control judiciar îşi poate verifica, în apel sau recurs, competenţa materială procesuală este aceea în care doar de la nivelul instanţei superioare există secţii ori complete specializate pentru materia respectivă, nu şi la nivelul instanţei a cărei hotărâre se atacă. (119) Concluzionând, în ipoteza în care litigiul a fost soluţionat în fond de o/un instanţă/secţie/complet specializată/specializat (potrivit reglementărilor din legi speciale sau legilor de organizare judecătorească), în cadrul verificărilor privind competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar aceasta va respecta specializarea primei instanţe, care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac, fiind depăşit momentul procesual până la care, în mod obiectiv, putea fi verificată competenţa materială procesuală, potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) şi ale art. 131 alin. (1) raportat la art. 136 alin. (1) din C. proc. civ.."

În cauză, aşa cum s-a reţinut mai sus, în apel, procesul a fost soluţionat de secţia Civilă a Tribunalului Argeş, iar nu de o secţie în cadrul căreia funcţionează complete specializate în soluţionarea litigiilor cu profesionişti, secţie care, de altfel, nu a fost organizată la nivelul acestei instanţe, de vreme ce în Municipiul Piteşti funcţionează adiacent Tribunalul Specializat Argeş, care soluţionează în primă instanţă litigiile de insolvenţă şi cele care provin din exercitarea unei întreprinderi.

Aşadar, în stadiul procesual al apelului, dosarul a fost soluţionat de secţia civilă a Tribunalului Argeş, fără a se ridica problema unei eventuale necompetenţe şi declinări în favoarea Tribunalului Specializat Argeş, iar în acord cu deciziile de unificare a practicii mai sus menţionate, competenţa materială procesuală a instanţei de apel se păstrează, în mod corespunzător, în calea de atac.

Prin urmare, având în vedere că, în apel, litigiul a fost soluţionat de o secţie/un complet de drept comun în materie civilă, în calea de atac exercitată (recurs), competenţa de soluţionare a căii de atac declarate revine secţiei din cadrul curţii de apel corespunzătoare secţiei din cadrul tribunalului care a pronunţat hotărârea atacată.

Totodată, este evident că aplicarea hotărârii nr. 5/2016 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Piteşti nu poate contraveni dezlegării obligatorii date prin Decizia RIL nr. 4/2023, faţă de prevederile art. 517 alin. (4) C. proc. civ.

În consecinţă, în temeiul art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 mai 2024.