Negative jurisdictional conflict resolved: Court of Appeal Constanța to hear military pensioner’s compensation claim over pension law amendment.

Şedinţa publică din data de 14 mai 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 30.03.2023 pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Constanţa, solicitând instanţei:

I. să constate vătămarea drepturilor şi intereselor legitime ale reclamantului în sensul stabilirii drepturilor de pensie, de la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 01.01.2016, prin măsurile reglementate de art. 40 din O.U.G. 57/09.12.2015, care prevede modificări ale art. 25, art. 28, art. 29, art. 30 şi art. 108 din Legea nr. 223/2015, cu aplicare din 01.01.2016,

II. să oblige pârâta Casa Sectorială de Pensii a M.A.I.:

- să solicite Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Constanţa, în baza prevederilor art. 8 alin. (1) din Ordinul Comun 31/2016, refacerea fişei de pensie şi a formularului reprezentând veniturile realizate lunar, privitor la aplicarea prevederilor art. 28, art. 29, art. 30 şi art. 108 din Legea 223/2015, forma iniţială, fără modificările aduse de art. 40 din O.U.G. nr. 57/2015, cu aplicarea prevederilor art. 11 alin. (3) din Legea 80/1995, nemodificată, valabilă la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017;

- să refacă calculul drepturilor de pensie stabilite prin Decizia nr. x/2001 prin recalcularea conform noilor valori rezultate din aplicarea prevederilor art. 25, art. 28, art. 29, art. 30 şi 108 din Legea 223/2015 forma iniţială, aplicabilă la data recalculării drepturilor de pensie, 01.01.2016, dacă nu interveneau modificările aduse de art. 40 din O.U.G. nr. 57/2015, şi

- să restituie sumele rezultate din neplata diferenţelor astfel obţinute, de la data de 01.01.2016, sume actualizate şi indexate cu indicele de inflaţie şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, până la data plăţii acestora;

- să plătească pensia recalculată, indexată şi actualizată conform solicitărilor, stabilită prin refacerea Deciziei nr. x/2001 ori emiterea unei noi decizii de pensii, cu noua valoare determinată.

III. obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Constanţa:

- să refacă fişa de pensie şi situaţia veniturilor realizate lunar, pentru lunile alese ca referinţă pentru calculul pensiei, conform prevederilor art. 25, art. 28, art. 29, art. 30 şi art. 108 din Legea 223/2015, în forma iniţială, prin adăugarea veniturilor eliminate de prevederile art. 40 din O.U.G. nr. 57/2015, în dosarul de pensie întocmit la nivelul I.P.J. Constanţa şi să comunice Casei Sectoriale de Pensii a M.A.I. în vederea recalculării, indexării şi actualizării drepturilor de pensie.

În drept, reclamantul a precizat că înţelege să invoce dispoziţiile art. 9 alin. (1), alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004, C. civ., C. proc. civ., Constituţia României, Legea nr. 223/2015, Legea nr. 47/1992, Legea nr. 73/1993, Legea nr. 80/1995.

La 11 mai 2023, reclamantul a depus o cerere de precizare/modificare a cererii de chemare în judecată, prin care a învederat faptul că înţelege să modifice cererea de chemare în judecată sub aspectul părţilor în contradictoriu cu care înţelege să se judece, sens în care a indicat ca părţi în proces: 1. pârâtul Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne; 2. pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române.

Totodată, a precizat că înţelege să modifice obiectul cererii de la petitele II şi III, raportat la pârâtul nou indicat în cauză, respectiv Inspectoratul General al Poliţiei Române, astfel:

II. obligarea pârâtului Casa Sectorială de Pensii a M.A.I. să solicite Inspectoratului General de Poliţie, în baza prevederilor art. 4 din Ordinul nr. 31 al Ministerului Afacerilor Interne să identifice în arhiva deţinută statele de plată a salariilor din lunile alese ca şi perioadă de calcul a drepturilor salariale, împreună cu sporurile şi alte drepturi care alcătuiau salariul încasat în totalitate în perioada desemnată pentru stabilirea mediei salariale, conform fişei de calcul; să refacă fişa privind situaţia veniturilor realizate lunar pentru lunile alese ca referinţă pentru calculul pensiei, conform prevederilor art. 25, art. 28, art. 29, art. 30 şi art. 108 din Legea nr. 223/2015, în forma iniţială, prin adăugarea veniturilor eliminate de prevederile art. 40 din O.U.G. nr. 57/2015 în dosarul de pensie întocmit la nivelul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi să comunice Casei Sectoriale de Pensii a M.A.I. în vederea recalculării, indexării şi actualizării drepturilor de pensie.

III. obligarea pârâtului Inspectoratul General al Poliţiei Române să refacă fişa privind situaţia veniturilor realizate lunar pentru lunile alese ca referinţă pentru calculul pensiei, conform prevederilor art. 25, art. 28, art. 29, art. 30 şi art. 108 din Legea nr. 223/2015, în forma iniţială, prin adăugarea veniturilor eliminate de prevederile art. 40 din O.U.G. nr. 57/2015 în dosarul de pensie întocmit la nivelul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi să comunice Casei Sectoriale de Pensii a M.A.I. în vederea recalculării, indexării şi actualizării drepturilor de pensie.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 204 din C. proc. civ. şi art. 9 alin. (1), alin. (4) şi alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, raportat la Decizia nr. 50/2022 a Curţii Constituţionale a României, aşa cum au fost arătate în cererea iniţială.

Tribunalul, la termenul de judecată din data de 26.09.2023, a pus în discuţia părţilor excepţia necompetentei materiale în soluţionarea cauzei, excepţie invocată din oficiu.

Prin sentinţa civilă nr. 1100/2023 din 26 septembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a dispus declinarea competenţei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Constanţa a reţinut, în esenţă, că reclamantul urmăreşte obligarea unei autorităţi publice centrale (Casa Sectorială de Pensii a M.A.I.) la plata unei sume de bani, cererea sa fiind întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, astfel încât, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată şi dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei sale materiale, sens în care a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pe rolul Curţii de Apel Constanţa cauza a fost înregistrată la 13.10.2023 sub acelaşi număr de dosar.

La primul termen de judecată fixat în cauză, apreciind că litigiul ar avea ca obiect drepturi din asigurări sociale, Curtea a invocat excepţia necompetenţei sale materiale şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei invocate.

Prin sentinţa civilă nr. 336 din 20 decembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Constanţa şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia I civilă.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că reclamantul nu a chemat în judecată Guvernul României şi nici nu şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care reglementează acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului.

De asemenea, a mai reţinut că acţiunea reclamantului are ca obiect obligaţia de a face, respectiv de refacere a fişei de pensie, cu consecinţa recalculării drepturilor de pensie stabilite prin Decizia nr. x/2021 şi a restiturii sumelor rezultate din neplata diferenţelor astfel obţinute, or, potrivit dispoziţiilor art. 40 alin. (3) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, în materia acestor litigii funcţionează secţii sau, după caz, completuri specializate pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Totodată, a mai arătat că reclamantul este beneficiar al unei pensii militare, sens în care a evocat dispoziţiile art. 101, art. 102 şi art. 103 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, precum şi art. 152 şi art. 153 lit. l) din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, concluzionând în sensul că, întrucât legislaţia privind pensiile militare de stat şi sistemul unitar de pensii publice prevede că litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează de instanţele specializate în conflicte de muncă şi asigurări sociale, nu pot fi incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu atât mai mult cu cât teza finală a textului prevede şi o excepţie de la competenţa instanţelor de contencios administrativ, atunci când prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Pe cale de consecinţă, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia I civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă la data de 17.01.2024, sub nr. x/2023*.

La data de 05.02.2024, reclamantul a formulat cerere de chemare în judecată a altor persoane, solicitând introducerea în cauză a Guvernului României pentru ca hotărârea să îi fie opozabilă şi pentru a asigura fondurile necesare plăţii daunelor specificate în cererea de chemare în judecată.

La primul termen de judecată fixat în cauză, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale procesuale a Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, pe care a reţinut-o spre soluţionare.

Prin sentinţa civilă nr. 1061 din 1 aprilie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei civile formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Constanţa şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne şi intervenientul Guvernul României, în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că, din modul în care este formulată cererea de chemare în judecată, reclamantul se consideră vătămat în drepturile şi interesele legitime prin adoptarea O.U.G. nr. 57/2015, act normativ apreciat ca fiind neconstituţional, aceasta fiind cererea principală care face obiectul prezentului litigiu - să se constate că prin adoptarea actului de către Guvernul României i s-a produs o vătămare, iar solicitările care vizează obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. să achite sumele de bani corespunzătoare drepturilor de pensie neîncasate reprezintă cereri accesorii capătului principal de cerere, soluţionarea acestora depinzând de modul de soluţionare a capătului principal.

Tribunalul a reţinut, aşadar, că reclamantul invocă faptul că vătămarea ce i s-a produs este rezultatul adoptării O.U.G. nr. 57/2015, prin care au fost modificate prevederile Legii nr. 223/2015 şi, contrar celor reţinute de Curtea de Apel Constanţa în hotărârea de declinare a competenţei, a observat că reclamantul şi-a întemeiat în drept acţiunea pe dispoziţiile art. 9 alin. (1), alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, tribunalul a constatat că prezentul litigiu este un litigiu de contencios administrativ, având în vedere că se solicită constatarea producerii unei vătămări printr-un act emis de Guvern - autoritate publică centrală, motiv pentru care a conchis în sensul că secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Constanţa este competentă în soluţionarea prezentei cauze.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 8 aprilie 2024, sub acelaşi număr de dosar (2487/118/2023*).

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza a doua C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele aflate în conflict s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţe sunt succesive şi cel puţin una dintre instanţele aflate în conflict este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanţă imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict, va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

În speţă, reclamantul, pensionar al Casei de Pensii a M.A.I., se consideră vătămat de adoptarea dispoziţiilor art. 40 din O.U.G. nr. 57/2015, care s-au repercutat asupra pensiei sale şi pe care le consideră neconstituţionale, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Aşadar, cererea priveşte atragerea răspunderii pentru neplata unor diferenţe din drepturile de pensie, operate ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile responsabile pentru cauzarea acestuia.

Potrivit art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă.

(2) Instanţa de contencios administrativ, dacă apreciază că excepţia îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituţională şi suspendă soluţionarea cauzei pe fond.

(3) După pronunţarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios administrativ repune cauza pe rol şi dă termen, cu citarea părţilor. Dacă ordonanţa sau o dispoziţie a acesteia a fost declarată neconstituţională, instanţa soluţionează fondul cauzei; în caz contrar, acţiunea se respinge ca inadmisibilă. (4) În situaţia în care decizia de declarare a neconstituţionalităţii este urmarea unei excepţii ridicate în altă cauză, acţiunea poate fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative.

Textul de lege reglementează mecanismul acţiunilor persoanelor vătămate într-un drept sau interes legitim printr-o ordonanţă a guvernului neconstituţională şi reprezintă expresia prevederilor constituţionale ale art. 126 alin. (6) teza a doua din Constituţia României, potrivit cărora "Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale".

În interpretarea acestei norme legale, instanţa de contencios constituţional a statuat prin Decizia nr. 479/2015, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 602 din 10 august 2015, că "atât timp cât acţiunea reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor ordonanţei Guvernului care se produc direct asupra unui drept sau interes legitim, vătămându-le, reclamantul are deschisă procedura specială prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004 care prevede sesizarea Curţii Constituţionale în vederea efectuării controlului de constituţionalitate al actului Guvernului."

Altfel spus, în sfera litigiilor de contencios administrativ prevăzute de art. 9 din Legea nr. 554/2004 se regăsesc şi "acţiunile care au ca obiect repararea unei vătămări produse de o ordonanţă a Guvernului, ca act administrativ normativ, vătămarea provenind, într-o atare situaţie, din însăşi conformarea cu măsurile dispuse prin actul Guvernului" (par. 20 din decizie).

În speţă, titularul acţiunii reclamă lezarea drepturilor şi intereselor sale prin modificările legislative aduse Legii nr. 223/2015 prin art. 40 din O.U.G. nr. 57/2015, sens în care, prin cererea de chemare în judecată a altor persoane, formulată în faţa Tribunalului Constanţa, secţia I Civilă, a solicitat introducerea în cauză şi obligarea pârâtului Guvernul României pentru a asigura fondurile necesare plăţii prejudiciului pretins, rezultat din diferenţele între drepturile încasate şi drepturile de pensie recalculate conform Legii nr. 223/2015 în forma nemodificată de art. 40 din O.U.G. nr. 57/2015 şi obligarea pârâţilor să restituie sumele rezultate din neplata diferenţelor astfel obţinute.

De asemenea, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, a invocat excepţia de neconstituţionalitate extrinsecă a dispoziţiilor art. 40 din O.U.G. nr. 57/2015, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţie care, în accepţiunea sa, afectează Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 în ansamblul său.

Aşadar, prin demersul judiciar iniţiat, reclamantul urmăreşte repararea prejudiciului înregistrat de acesta ca urmare a instituirii de către pârâtul Guvernul României a unor măsuri fiscale cu impact asupra dreptului de pensie, însă nu în accepţiunea Legii nr. 223/2015, care presupune contestarea unei decizii de pensie emise de casele de pensii teritoriale ori solicitarea emiterii unei astfel de decizii, ci ca o consecinţă a adoptării actului administrativ contestat.

Cererea reclamantului se circumscrie sferei litigiilor reglementate de art. 9 din Legea nr. 554/2004, având în vedere, pe de o parte, că obiectul şi cauza acţiunii se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004 şi vizează în mod direct înlăturarea efectelor ordonanţei de urgenţă neconstituţionale şi repararea vătămării produse prin adoptarea acesteia, iar, pe de altă parte, temeiul de drept indicat de reclamant în fundamentarea demersului său judiciar este clar şi în concordanţă cu motivele cererii sale, împrejurare care impune a se da eficienţă principiului disponibilităţii, aceasta, în condiţiile în care partea a stabilit expres calificarea juridică şi motivele de drept, determinând, expressis verbis, limitele judecăţii procesului.

În acest sens, relevantă este menţiunea de la dosarul Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care, în partea dedicată concluziilor, reclamantul a solicitat să se observe că, în privinţa obiectului principal al cererii de chemare în judecată, acesta se circumscrie condiţiilor prevăzute de art. 9 alin. (1), alin. (2), alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Pe cale de consecinţă, faţă de obiectul acţiunii, temeiul legal al acesteia, astfel cum acestea au fost determinate de reclamant, modificarea cadrului procesual prin introducerea în cauză a Guvernului României, finalitatea demersului judiciar, toate acestea corelate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ, respectiv poziţionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi criteriul valoric, Înalta Curtea reţine că pricina are natura unui litigiu de contencios administrativ aflat în competenţa instanţelor de contencios administrativ, în cauză, fiind determinant criteriul rangului central al autorităţii pârâte (Guvernul României).

În atare condiţii, constatând că actul supus controlului de contencios administrativ îl reprezintă ordonanţa de urgenţă al cărei emitent este Guvernul României, reţinând şi dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în primă instanţă este curtea de apel în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul reclamantului (aflat în municipiul Constanţa, judeţul Constanţa).

Pentru aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 mai 2024.