Suppression of the ICCJ appeal in insurance contract disputes under the amended Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 14 mai 2024

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 20.05.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.A. a formulat, în contradictoriu cu FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR (în continuare F.G.A.), în temeiul dispoziţiilor art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, contestaţie împotriva Deciziei F.G.A. nr. 104356/29.04.2022, solicitând anularea în parte a deciziei contestate, obligarea pârâtului la plata sumei de 808.660,92 RON reprezentând penalităţi de întârziere şi cheltuieli de judecată, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată generate de soluţionarea prezentului litigiu.

În motivare, reclamanta a susţinut, în esenţă, că decizia anterior menţionată este nelegală, având în vedere faptul că penalităţile de întârziere şi cheltuielile de judecată sunt cereri accesorii despăgubirilor principale, întrucât derivă din creanţa de asigurare şi, prin urmare, trebuie achitate de către F.G.A. De asemenea, a mai apreciat că decizia contestată a fost emisă cu ignorarea dezlegărilor date de Î.C.C.J. prin Decizia nr. 29/2020.

Prin sentinţa civilă nr. 79 din 12 ianuarie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. S.A. a declarat apel, solicitând schimbarea în tot a sentinţei civile nr. 79/12.01.2023, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată; cu obligarea intimatului F.G.A. la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1694 din 3 noiembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă A. S.A., în contradictoriu cu intimatul-pârât FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR, împotriva sentinţei civile nr. 79/12.01.2023, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2022, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis, în parte, contestaţia împotriva Deciziei nr. 104356/29.04.2022, a anulat parţial decizia şi a obligat pârâta la achitarea sumelor reprezentând cheltuieli de judecată. Totodată, a obligat intimata la plata către apelantă a sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în fond şi apel.

Împotriva acestei decizii, la 11 ianuarie 2024, pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate şi, în rejudecare, respingerea apelului declarat de reclamanta A., cu consecinţa respingerii contestaţiei formulate de intimata-reclamantă, ca neîntemeiată.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 483, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., coroborat cu prevederile art. 13 din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă, pentru următoarele considerente:

În speţă, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta, în calitate de creditoare în urma falimentului B. S.A., a solicitat, în temeiul art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor, anularea în parte a unei decizii a Fondului de Garantare a Asiguraţilor (F.G.A.), în sensul obligării F.G.A. şi la plata penalităţilor de întârziere şi a cheltuielilor de judecată.

Din analiza art. 12 şi următoarele din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor reiese că interpunerea Fondului în raportul juridic de garantare existent între creditorul de asigurări şi asigurător intervine în situaţia insolvabilităţii sau falimentului asigurătorului şi urmăreşte satisfacerea creanţei de asigurări din disponibilităţile Fondului.

Totodată, trebuie reţinut că natura juridică a pretenţiilor solicitate de intimata-reclamantă prin cererea înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraţilor este una civilă - drept de creanţă izvorât din contractele de asigurare, în cazul producerii riscului asigurat.

Faptul că, în cazul specific al insolvabilităţii sau falimentului asigurătorului, creanţa rămasă nesatisfăcută beneficiază de o garanţie legală, fiind acoperită din disponibilităţile Fondului de Garantare a Asiguraţilor, nu are drept semnificaţie naşterea unui raport juridic nou, între creditor şi Fond, distinct de raportul primar, concluzia în acest sens fiind susţinută atât de jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României, relevantă în acest sens fiind Decizia nr. 270/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 770/09.08.2021, cât şi de jurisprudenţa obligatorie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (Decizia nr. 29/2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 509/15.06.2020).

Prin urmare, având în vedere că între creditorii de asigurări şi Fond nu se naşte un raport juridic distinct de cel originar, natura dreptului pe care îl dobândeşte creditorul de asigurări este cea a unui drept subiectiv patrimonial, iar plata despăgubirii de către Fond se efectuează în aplicarea dispoziţiilor legale în materie de asigurări şi interpretarea contractului de asigurare încheiat de părţi.

În ceea ce priveşte instanţa competentă, dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 213/2015 instituie, odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 102/2021, competenţa instanţelor civile în a căror rază teritorială se află sediul Fondului de Garantare a Asiguraţilor de a soluţiona atât contestaţia împotriva deciziei de respingere a despăgubirilor, cât şi calea de atac formulată împotriva hotărârii pronunţate în soluţionarea contestaţiei.

Prin urmare, câtă vreme formularea acţiunii în vederea recuperării sumei solicitate/creanţei de asigurări de la recurentul-pârât îşi are izvorul în contractul de asigurare, iar soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziei emise revine instanţelor civile de la sediul Fondului de Garantare a Asiguraţilor, potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (5) fiind supuse căilor de atac prevăzute de Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform art. 13 alin. (51) din Legea nr. 213/2015, faţă de obiectul cauzei şi natura raporturilor juridice litigioase, Înalta Curte reţine că acţiunea de faţă se circumscrie materiei asigurărilor.

Observând, totodată, că procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, respectiv la 20 mai 2022, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 483 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului (20 mai 2022) "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Cum, potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din acelaşi cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul, odată cu intrarea în vigoare a modificărilor aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, în materiile prevăzute expres de alin. (2) al art. 483, inclusiv în litigiile din materia asigurărilor, calea de atac a recursului este suprimată, noile reguli de procedură aplicându-se cererilor de chemare în judecată introduse ulterior intrării în vigoare a acestor prevederi.

Aşadar, având în vedere că, în speţă, recursul are ca obiect decizia civilă nr. 1694 din 3 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în etapa procesuală a apelului, într-o cerere pronunţată în materia asigurărilor, în raport de dispoziţiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunţare, în accepţiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I raportat la art. 634 alin. (2) C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-pârât FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR împotriva deciziei civile nr. 1694 din 3 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-pârât FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR împotriva deciziei civile nr. 1694 din 3 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 mai 2024.