Cassation nullity for non-compliant illegality grounds challenging stormwater drainage billing and private infrastructure ownership

Şedinţa publică din data de 14 mai 2024

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, secţia Civilă la 16.08.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., obligarea pârâtei la anularea facturilor fiscale emise începând cu data de 01.12.2019 şi până la data prezentă (refuzate la plată de A. S.A.), care au fost calculate în mod greşit, prin nerespectarea legislaţiei, respectiv a Legii nr. 51/2006, cu modificările şi completările ulterioare, a Legii nr. 241/2006, Ordinul nr. 65/2007, fiind utilizat un tarif stabilit exclusiv pentru canal apă menajeră (pe metru cub) pentru apa pluvială (meteorică) fără a avea avizul A.N.R.S.C., hotărârea Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară şi hotărârea administraţiei publice locale (Consiliul Local al Mun. Giurgiu), aşa cum este stipulat în contractul-cadru; aplicarea pr. SR 1846-2:2006 în calcularea serviciului de canalizare apă pluvială (meteorică), în sensul ca aceasta să fie determinată pe fiecare zi în care sunt precipitaţii, iar nu prin cumularea cantităţii de precipitaţii căzute pe o lună, astfel încât să fie aplicat coeficientul de scurgere şi evaporare zilnic.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat, pe cale de excepţie, respingerea acţiunii ca inadmisibilă, iar, pe fond, respingerea acţiunii ca nefondată.

Prin încheierea din 19 ianuarie 2022, Tribunalul a respins excepţia inadmisibilităţii şi a calificat cererea de chemare în judecată introdusă de reclamanta A. S.A. ca fiind o acţiune în constatare, prevăzută de art. 35 din C. proc. civ., reţinând că, în realitate, ceea ce solicită a fi constatat pe cale judiciară este inexistenţa unui drept al intimatei B. S.A. de a pretinde sumele înscrise în facturile emise de intimată începând cu data de 01.12.2019 şi până la data cererii de chemare în judecată, facturi ce au fost refuzate la plată de reclamantă.

Prin sentinţa civilă nr. 77/2022 din 12 octombrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată având ca obiect acţiune în constatare, formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. Fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. S.A. a formulat apel, prin care a solicitat desfiinţarea în tot a sentinţei civile apelate şi admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizată.

Prin decizia civilă nr. 1117 din 7 septembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins, ca nefondat, apelul promovat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 77/12.10.2022 pronunţată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A.

Împotriva acestei decizii, la 22 februarie 2024, reclamanta A. S.A., prin avocat, a declarat recurs, solicitând casarea în totalitate a deciziei recurate.

În motivare, recurenta a susţinut că, aşa cum se poate observa din considerentele deciziei recurate, instanţa de apel nu face decât sa reia motivarea instanţei de fond, reţinând în mod lacunar şi nemotivat faptul că în mod corect aceasta a calificat prezenta cerere de judecată într-o acţiune în constatare întemeiată pe dispoziţiile art. 35 C. proc. civ.

Totodată, în opinia recurentei, este total greşită şi nemotivată hotărârea instanţei de apel, aceasta trebuind să cerceteze şi să verifice hotărârea instanţei de fond sub toate aspectele ce reieşeau din înscrisurile şi solicitările depuse la dosarul cauzei.

Astfel, potrivit afirmaţiilor recurentei, instanţa de apel trebuia să constate faptul că, la data de 13.09.2022, a formulat precizări în cadrul dosarului de fond, raportat la înscrisul depus de către intimata B. la termenul din 25.05.2022, respectiv - Contractul de delegare a serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare, aspect faţă de care a solicitat introducerea în cauză a Autorităţii delegate, respectiv Primăria Municipiului Giurgiu, în vederea soluţionării litigiului privind dreptul de proprietate asupra bunurilor.

De asemenea, a mai arătat că, în susţinerea acestei cereri, a indicat dispoziţiile art. 10 din Contractul de delegare a serviciilor, potrivit cărora "Autoritatea delegată şi operatorul B. au obligaţia de a elabora o listă detaliată care să descrie bunurile predate-primite, respectiv actele de proprietate, nr. cadastral, costul de achiziţie, data achiziţionării, condiţii tehnice, valoarea netă şi valoarea de înlocuire", precum şi că, potrivit art. 11 alin. (4) din contract "de fiecare dată când este necesar, Autoritatea delegată îl sprijină pe operator, ..., şi obligatoriu în cadrul litigiilor având ca obiect dreptul de proprietate a bunurilor."

Totodată, a mai învederat că, în finalul precizărilor depuse, a solicitat suplimentarea materialului probator, respectiv efectuarea unei expertize tehnice în vederea identificării situaţiei juridice a bunurilor în cauză (clădiri şi terenul aferent) în scopul de a se stabili dacă beneficiază de serviciul de canalizare pluvială al operatorului ori de cel propriu, recurenta arătând că, asupra acestor cereri, instanţa de fond nu s-a pronunţat în niciun mod, iar instanţa de apel, în pofida motivelor expuse în calea de atac, nu a verificat legalitatea hotărârii pe aceste aspecte, validând în mod formalist soluţia primei instanţe.

În continuare, sub aspectul clarificării situaţiei de fapt şi de drept, recurenta susţine că instanţa trebuia să stabilească dacă A. S.A. deţine o reţea separată pentru preluarea apelor pluviale şi dacă intimata utilizează sau nu aceste bunuri.

Totodată, învederează că, aşa cum a arătat în faţa instanţei de apel, A. S.A. deţine în folosinţă, conform Contractului de comodat nr. x/05.10.2016, încheiat cu C., toate bunurile imobile, mijloacele fixe, printre care canalizarea pluvială - infrastructură construită începând din terenul societăţii şi până la deversarea în Dunăre, canalizarea menajeră - infrastructură construită începând din terenul societăţii şi până la staţia de epurare, racordurile şi staţiile de pompare SP3 şi SP4, precum şi bazinul de retenţie.

În continuare, a învederat că C. a cumpărat de la Ministerul Industriei, prin intermediul Fondului Proprietăţii de Stat, acţiunile reprezentând capitalul social al S.C. C. S.A. (compus din teren, construcţii, construcţii speciale, utilaje de producţie, bazin retenţie etc.) conform Contractului de vânzare cumpărare acţiuni nr. x/11.02.1999, iar pentru finalizarea contractului de vânzare cumpărare, F.P.S. a solicitat către I.P.I.U. Bucureşti întocmirea unui "Raport de evaluare în vederea privatizării", unde se prevede, în cadrul Proiectului nr. 16 vol. IV, evaluarea mijloacelor fixe (construcţii, construcţii speciale, utilaje de lucru, aparaturi de măsură, etc), din patrimoniul societăţii făcând parte şi bazinul de retenţie.

De asemenea, a mai arătat că, potrivit raportului de evaluare în vederea privatizării, în cadrul evaluării mijloacelor fixe, grupa 2 nr. crt. 3, este prevăzută suprafaţa de 9.400 mp - bazin de retenţie şi reţele de canalizare cu o suprafaţă de 10.800 mp, precum şi canalizare pluvială prevăzută la evaluarea mijloacelor fixe, nr. crt. 41, ce este formată din conducte subterane cu diametru variabil care merg până la fluviul Dunărea şi din bazinul de retenţie care stochează surplusul de apă în caz de ploi abundente, ce sunt trimise cu ajutorul staţiei de pompare SP3 direct în Dunăre (apa fiind curată, neavând nevoie de epurare).

Prin urmare, potrivit afirmaţiilor recurentei, B. S.A. nu numai că a folosit instalaţiile proprietatea C. aflate în folosinţa şi administrarea A. S.A., dar a început să factureze serviciile de apă pluvială, în pofida faptului că toată reţeaua de canalizare se afla în posesia societăţii recurente conform Contractului de comodat nr. x/05.10.2016.

De asemenea, a mai menţionat că toate intervenţiile de reparaţii şi întreţinere asupra instalaţiilor şi bazinului de retenţie, cum ar fi decolmatări, decurăţări şi desfundări, au fost efectuate de recurentă, fiind achitate în totalitate de A. S.A.

Susţine că s-a ajuns, astfel, la o situaţie paradoxală, ca A. S.A., deşi deţine în mod legal toate instalaţiile aferente bazinului de retenţie, să fie obligată la plata serviciilor privind evacuarea apei meteorice, doar motivat de faptul că operatorul de apă, S.C. B. S.A., foloseşte aceste bunuri, deşi nu sunt în proprietatea sa.

În încheiere, faţă de situaţia de fapt şi de drept arătată mai sus, recurenta solicită admiterea recursului şi casarea în totalitate a deciziei recurate.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

La 22 martie 2024, intimata-pârâtă a depus, în termen legal, întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, constatarea nulităţii recursului raportat la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar, la 11 aprilie 2024, recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare.

Examinând, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte urmează a anula recursul pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488, astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. legiuitorul sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, în situaţia în care eventualele critici sunt formulate cu depăşirea termenului legal de motivare a recursului (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat), dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.).

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului prin raportare la soluţia instanţei de apel, astfel că o motivare care nu se raportează la considerentele deciziei recurate atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte constată întemeiată excepţia nulităţii invocată de intimaţii-pârâţi, fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte observă că recurenta-reclamantă, deşi s-a prevalat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nu circumstanţiază criticile formulate motivului de nelegalitate invocat, nearătând în concret care aspecte au rămas nemotivate.

Conform dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., casarea se poate cere atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

În concret, în ceea ce priveşte motivul de casare invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că textul consacră ipoteze diferite ale aceluiaşi motiv de recurs - nemotivarea hotărârii - atunci când o hotărâre nu este motivată, când hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Totodată, motivul de casare mai sus arătat este consecinţa nerespectării dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., care, referindu-se la considerentele hotărârii judecătoreşti, prevăd că acestea trebuie să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, menţionându-se argumentele pentru care s-au admis şi, respectiv, s-au înlăturat cererile părţilor.

În cauză, subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta s-a rezumat la critici (paragrafele 7-12) care nu au fost supuse analizei instanţei de apel, fiind invocate pentru prima dată în recurs (omisso medio), iar, în cuprinsul paragrafelor 13-20 din cererea de recurs, a reprodus susţinerile formulate prin cererea de apel.

În concret, cu referire la criticile de la paragrafele 7-12 din memoriul de recurs (privind cererea de introducere în cauză a Primăriei Municipiului Giurgiu), Înalta Curte constată pe de o parte că, potrivit încheierii de şedinţă din 28 septembrie 2022 a Tribunalului Giurgiu, autoarea prezentului demers judiciar a renunţat la cererea de chemare în garanţie, iar, pe de altă parte, respectivele critici nu au fost supuse analizei instanţei de apel, fiind invocate omisso medio, pentru prima dată în recurs, astfel încât, în raport de dispoziţiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ.:

"Motivele prevăzute la alin. (1) nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deşi au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanţa a omis să se pronunţe asupra lor", nu pot fi reţinute spre analiză.

Aşadar, consacrând regula inadmisibilităţii criticilor formulate "omisso medio", legiuitorul a înţeles să acorde garanţii suplimentare caracterului extraordinar al recursului, văzut exclusiv ca o verificare a legalităţii hotărârii pronunţate în apel.

Aceasta este, deopotrivă, una dintre aplicaţiile principiului legalităţii căilor de atac şi se explică prin aceea că efectul devolutiv al apelului este limitat la ceea ce a fost apelat, iar în recurs pot fi invocate doar critici care au fost formulate, în condiţiile legii, şi în apel.

Totodată, deşi prin decizia recurată a fost menţinută soluţia primei instanţe de fond, în lipsa unor argumente şi a unei motivări efective a criticilor formulate, care să vizeze însuşi raţionamentul pe care instanţa de apel şi-a întemeiat soluţia, instanţa de recurs nu poate proceda la un examen efectiv al deciziei recurate, substituindu-se recurentei în demersul său, aşa-zisele critici formulate fiind străine de considerentele deciziei atacate.

Reţinând, aşadar, că autoarea prezentului recurs nu a formulat veritabile critici de nelegalitate care să permită exercitarea controlului de legalitate în această fază procesuală din perspectiva motivelor de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ. şi că nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sens procedural, Înalta Curte reţine că, nefiind motivat în raport cu cerinţele art. 488 C. proc. civ., devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului, în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să impună aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 teza a doua din acelaşi act normativ, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1117 din 7 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1117 din 7 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 mai 2024.