Recurs inadmissible in social security pension dispute due to statutory suppression of the appeal route under the Code of Civil Procedure
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal (recurs) as inadmissible, leaving the Court of Appeal’s decision in force. The case involved a pensioner’s claim against a social security house for the recalculation of pension benefits and payment of back differences, arguing that the pension point had been unjustly reduced; the lower court had previously dismissed the claim and the appellate court upheld that dismissal. The Supreme Court ruled that the appeal was inadmissible because the dispute concerned a social security conflict, a category expressly excluded from the right to *recurs* under Article 483(2) of the Code of Civil Procedure (as amended by Law no. 310/2018), in conjunction with Articles 155 and 156 of Law no. 263/2010 and the constitutional principle of the legality of appeals routes (Article 457 CPC and Article 129 of the Constitution).
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 494 din C. proc. civ, art. 24 C. proc. civ, art. 152 din Legea nr. 263/2010, art. 156 din Legea nr. 263/2010, art. 483 alin. (2) C. proc. civ; Recurs inadmissible in social security pension dispute due to statutory suppression of the appeal route under the Code of Civil Procedure: Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. la art. 457.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 14 mai 2024
Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 24.12.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, obligarea pârâtei la recalcularea drepturilor de pensie aplicând punctul de pensie de 1.52323, stabilit prin aplicarea Legii nr. 3/1977, sub care reclamantul a ieşit la pensie prin Decizia de pensie nr. 157098/03.02.2005 emisă de Casa de Pensii Sector 3, întrucât în mod nejustificat pârâta a procedat la reducerea punctului de pensie de la 1.52323 la 1.42446; obligarea pârâtei la plata diferenţelor de pensie, între pensia încasată şi cea la care reclamantul ar fi avut dreptul, retroactiv, de la data intrării în vigoare a acestor dispoziţii ale deciziei mai sus amintite, respectiv 01.12.2005; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
Prin sentinţa civilă nr. 3056 din 04.05.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti.
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a declarat apel, prin care a solicitat modificarea în totalitate a hotărârii apelate, în sensul admiterii acţiunii.
Prin decizia nr. 4652/2023 din 29 septembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 3056/04.05.2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021.
Împotriva acestei decizii, la 12 decembrie 2023, reclamantul A. a formulat recurs.
Susţinând incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi, pe cale de consecinţă, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.
Întrucât acţiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la 24 decembrie 2021, prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind, aşadar, supus procedurii de filtrare a recursului.
Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă, pentru următoarele considerente:
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi acesta presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, putând exercita exclusiv acele căi de atac reglementate legal.
Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. la art. 457.
Aşadar, instanţa nu are posibilitatea de a considera admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia, o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.
Totodată, potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din acelaşi cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.
În speţă, la data de 24.12.2021, reclamantul a învestit instanţa cu o cerere în materia asigurărilor sociale, întemeiată, în principal, pe dispoziţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, pârâtă fiind Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti.
De asemenea, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 152 din Legea nr. 263/2010, "Jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel", iar conform art. 155 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ, "Împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă"; "Hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive."
Nu în ultimul rând, se reţine că art. 156 din Legea nr. 263/2010 statuează că prevederile acestei legi, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile C. proc. civ. şi ale Legii privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin urmare, având în vedere că acţiunea a fost introdusă la 24 decembrie 2021, Înalta Curte reţine că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, potrivit cărora:
"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."
Aşadar, textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.
În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că obiectul acţiunii se încadrează într-una din ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât vizează un conflict/litigiu de asigurări sociale.
Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în litigiile de asigurări sociale, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., conform căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)", coroborat cu alin. (2) al aceluiaşi articol:
"(2) Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării", raportat la art. 155 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010.
Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării, rezultă că decizia nr. 4652/2023 din 29 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.
Dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 4652/2023 din 29 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 4652/2023 din 29 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 mai 2024.