Exclusion of tax exemption for construction works on existing land under public utility expropriation law

Şedinţa publică din data de 19 decembrie 2023

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 18.12.2020 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reclamanţii Inspectoratul de Stat în Construcţii I.S.C. şi Inspectoratul Regional în Construcţii Vest - Inspectoratul Judeţean în Construcţii Arad, în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A., au solicitat ca prin hotărârea care se va pronunţa în cauză să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei totale de 914.293,09 RON (237.784,58 + 676.544,51 RON) reprezentând cota de 0,1%, 50% din cota de 0,5% şi penalităţi de întârziere aferente lucrărilor executate în baza AP nr. 26/22.05.2018, emise pentru "Reabilitarea liniei C.F. Frontieră - Curtici-Simeria parte componentă a coridorului IV Pan-European, Tronson km 614+000 - km 470+022 (Simeria), judeţul Arad şi judeţul Hunedoara - Desfiinţare Etapa II - Amplasament existent", cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezenta cauză.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 763/21.05.2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins acţiunea formulată de reclamanţii Inspectoratul de Stat în Construcţii I.S.C. şi Inspectoratul Regional în Construcţii Vest - Inspectoratul Judeţean în Construcţii Arad în contradictoriu cu pârâta Compania Naţionala de Cai Ferate CFR S.A., ca neîntemeiată.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 506 A din 7 aprilie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins apelul formulat de apelanţii-reclamanţi Inspectoratul de Stat în Construcţii - I.S.C şi Inspectoratul Regional în Construcţii Vest- Inspectoratul Judeţean în Construcţii Arad împotriva sentinţei civile nr. 763/21.05.2021 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2020 în contradictoriu cu intimata-pârâtă Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R S.A., ca nefondat.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei nr. 506 A din 7 aprilie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs recurentul-reclamant Inspectoratul de Stat în Construcţii I.S.C., înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, care prin încheierea nr. 1551 din 21 iunie 2023 a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei secţii şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I civile a instanţei supreme.

Recurentul susţine că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. întrucât decizia a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Astfel, deşi reţine în mod corect incidenţa în cauză a Deciziei nr. 44/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanţa de apel face o aplicare greşită a celor statuate prin aceasta, precum şi o interpretare şi aplicare greşită a dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică şi a prevederilor H.G. nr. 455/30.06.2017 şi H.G. nr. 456/30.06.2017.

Instanţa de apel, preluând argumentele primei instanţe, fără nici o altă motivare, ajunge la aceeaşi concluzie greşită că lucrările de construcţii aferente Autorizaţiei de desfiinţare nr. x/22.05.2018 îndeplinesc condiţia existenţei unei hotărâri de expropriere, deşi pentru realizarea acestora nu a fost aplicată nici o procedură de expropriere, ele fiind executate pe vechiul amplasament.

Astfel, în vederea executării lucrărilor de construcţii de desfiinţare pentru investiţia "Reabilitarea liniei C.F. Frontieră-Curtici-Simeria parte componentă a coridorului IV Pan-European, Tronson km 614+000 - km 470+022 (Simeria), judeţul Arad şi judeţul Hunedoara-Desfiinţare Etapa II - Amplasament existent", aferente Autorizaţiei de desfiinţare nr. x/22.05.2018, nu au fost aplicate dispoziţiile Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, nefiind executată nici o expropriere în vederea realizării acestora, fiind executate pe amplasamentul existent.

După cum susţine de altfel şi pârâta, lucrările de construcţii pentru "Reabilitarea liniei C.F. Frontieră-Curtici-Simeria, parte componenta a coridorului IV Pan-European", au fost împărţite în două etape:

- etapa l - lucrări proiectate pe amplasament existent;

- etapa II - lucrări proiectate pe amplasament nou - suprafeţe expropriate.

Lucrările aferente Autorizaţiei de desfiinţare nr. x/22.05.2018 se realizează în cadrul etapei I, executându-se pe amplasamentul existent, prin urmare contrar opiniei greşite a instanţei de apel, acestea nu se încadrează în dispoziţiile Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, întrucât nu sunt executate în legătură cu o expropriere pentru utilitate publică.

Executarea lucrărilor de construcţii în cauză pe amplasamentul existent, fără aplicarea procedurilor de expropriere, rezultă şi din conţinutul Autorizaţiei de desfiinţare nr. x/22.05.2018.

Arată că în cuprinsul autorizaţiei în cauză nu se face referire la lucrări executate pe coridorul de expropriere, aşa cum în mod greşit concluzionează instanţa făcând trimitere la H.G. nr. 455/30.06.2017 şi H.G. nr. 456/30.06.2017 pe care eronat le apreciază ca fiind hotărâri de expropriere aferente executării acestor lucrări. Dimpotrivă, în cuprinsul Autorizaţiei de desfiinţare nr. x/22.05.2018 se menţionează expres că: lucrările autorizate se execută pe amplasamentul existent, terenul aparţinând domeniului public al statului prin Ministerul Transporturilor. Beneficiarul este direct răspunzător de ocuparea de terenuri aflate în administrarea altor autorităţi sau persoane fizice care nu au fost supuse procedurilor de expropriere prevăzute de Legea nr. 225/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Prin urmare, se atrage atenţia beneficiarului lucrărilor, pârâta din prezenta cauză, asupra respectării traseului lucrărilor şi executării acestora doar pe amplasamentul existent şi pe terenul proprietatea Ministerului Transporturilor.

Tocmai aceasta a fost raţiunea împărţirii proiectului în două etape: etapa I - lucrări proiectate pe amplasament existent, pentru care nu este necesară exproprierea, terenul fiind în proprietatea statului prin Ministerul Transporturilor şi etapa II - lucrări proiectate pe amplasament nou - suprafeţe ce urmează a fi expropriate; în mod complet eronat instanţa de apel a înlăturat argumentele sale prin care învedera faptul că nu există nici o hotărâre de expropriere în vederea realizării acestor lucrări, făcând trimitere la prevederile H.G. nr. 455/30.06.2017 şi H.G. nr. 456/30.06.2017, care nu constituie însă hotărâri de expropriere aferente lucrărilor executate în baza Autorizaţiei de desfiinţare nr. x/22.05.2018.

Evocă dispoziţiile H.G. nr. 455/30.06.2017 şi pe cele ale H.G. nr. 456/30.06.2017 şi arată că acestea se referă la imobilele proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică prevăzute la art. 1. Coridorul de expropriere se referă doar la lucrările proprietate privată ce urmează a fi supuse exproprierii.

Doar lucrările de construcţii care se execută pe coridorul de expropriere sunt scutite de cotele prevăzute la art. 43 din Legea nr. 10/1995 şi art. 30 din Legea nr. 50/1991 potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, nu şi cele care se execută pe amplasamentul existent cum sunt cele aferente Autorizaţiei de desfiinţare nr. x/22.05.2018.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 44/2019, la pct. 76 precizează că "Prin adoptarea Legii nr. 233/2018, care a completat textul art. 25 alin. (2) din Legea nr. 255/2010, prevăzând expres că scutirea priveşte taxele "datorate pentru lucrările de construcţii executate pe coridorul de expropriere", legiuitorul a confirmat faptul că trebuia delimitată, încă de la început sfera lucrărilor în privinţa cărora operează scutirea menţionată ca fiind "în legătură cu o expropriere pentru utilitate publică".

Raportat la cele anterior menţionate, contrar opiniei instanţei de apel, lucrările aferente Autorizaţiei de desfiinţare nr. x/22.05.2018 nu îndeplinesc condiţia existenţei unei hotărâri de expropriere, H.G. nr. 455/30.06.2017 şi H.G. nr. 456/30.06.2017 făcând referire doar la "imobilele proprietate privată care constituie coridorul de expropriere".

Prin urmare lucrările aferente Autorizaţiei de desfiinţare nr. x/22.05.2018, fiind executate în etapa l - lucrări pe amplasament existent - nu sunt în legătură cu o expropriere pentru utilitate publică în sensul dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 255/2010 şi al celor statuate de către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 44/2019.

5. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Compania Nationala de Căi Ferate CFR S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 506 A/07.04.2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a Civilă în dosarul nr. x/2020 ca nefondat şi pe cale de consecinţă menţinerea, ca legală şi temeinică a sentinţei civile nr. 763/21.05.2021.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, în forma în vigoare la data emiterii autorizaţiei de desfiinţare, 22.05.2018, "Proiectele cuprinse în programul Ministerului Transporturilor, Departamentul pentru Investiţii Străine şi Parteneriat Public-Privat, Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi Ministerului Economiei sau în cele ale autorităţilor administraţiei publice judeţene şi locale, privind dezvoltarea de obiective de interes naţional, respectiv de interes judeţean şi local, sunt scutite de taxele către Inspectoratul de Stat în Construcţii prevăzute de Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare, şi de Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare".

Prin Decizia nr. 44/2019 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă în vederea dezlegării unei chestiuni de drept, decizie obligatorie pentru instanţele de judecată potrivit art. 521 alin. (3) C. proc. civ., s-a statuat:

"în interpretarea dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 255/2010, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 233/2018, stabileşte că: Scutirea de la plata taxelor datorate Inspectoratului de Stat în Construcţii vizează exclusiv lucrările realizate în legătură cu o expropriere pentru cauză de utilitate publică în cadrul proiectelor cuprinse în programul Ministerului Transporturilor, Departamentului pentru Proiecte de Infrastructură şi Investiţii Străine, Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Ministerului Economiei, Ministerului Finanţelor Publice şi Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale sau în cele ale autorităţilor administraţiei publice judeţene şi locale privind dezvoltarea de obiective de interes naţional, respectiv de interes judeţean şi local".

În cadrul considerentelor care au sprijinit dispozitivul acestei decizii obligatorii pentru instanţe a instanţei supreme, s-a arătat că "71. Art. 24 reaminteşte, în mod explicit, că toate aceste proceduri se aplică doar în ipoteza în care a avut loc o expropriere, astfel încât art. 25, care face parte din acelaşi capitol, trebuie şi el interpretat în aceleaşi coordonate, determinate de cerinţa ca lucrările de construcţii să fie executate pe coridorul de expropriere".

Aşadar, rezolvarea speţei prezente impunea stabilirea împrejurării dacă lucrările efectuate în cadrul autorizaţiei de desfiinţare nr. x/22.05.2018 sunt lucrări executate pe coridorul de expropriere, în legătură cu exproprierea pentru cauză de utilitate publică stabilită prin Hotărârea nr. 456/2017 privind declanşarea procedurii de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică, de interes naţional, "Reabilitarea liniei C.F. Frontieră - Curtici - Simeria, parte componentă a Coridorului IV Pan-European pentru circulaţia trenurilor cu viteza maximă de 160 km/h, Tronsonul 2: km 614 - Gurasada şi Tronsonul 3: Gurasada - Simeria" pentru unităţile administrativ-teritoriale: Zam, Burjuc, Gurasada, Ilia, Brănişca, Veţel, Şoimuş, Deva şi Simeria - judeţul Hunedoara şi prin Hotărârea nr. 455/2017 privind declanşarea procedurii de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică, de interes naţional, "Reabilitarea liniei C.F. Frontieră-Curtici-Simeria, parte componentă a Coridorului IV Pan-European pentru circulaţia trenurilor cu viteza maximă de 160 km/h, Tronsonul 2: km 614-Gurasada şi Tronsonul 3: Gurasada-Simeria" pentru unităţile administrativ-teritoriale: Petriş, Săvârşin, Vărădia de Mureş, Bata, Bârzava, Conop, Lipova, Păuliş, Ghioroc - judeţul Arad.

Or, sub acest aspect se observă că instanţa de apel, deşi a făcut trimitere la cele două hotărâri de guvern menţionate, cu toate acestea nu a delimitat în concret, cu certitudine, acest coridor de expropriere, în condiţiile în care prin:

- art. 5 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 invocat de intimata pârâtă Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A., se atestă că "În înţelesul prezentei legi, coridorul de expropriere este stabilit pe baza studiilor de fezabilitate în varianta finală sau a documentaţiilor de urbanism ori a documentaţiilor topo-cadastrale, aprobate conform legii, şi este aprobat odată cu indicatorii tehnico-economici, cu documentaţia de urbanism sau cu documentaţia topo-cadastrală, după caz, incluzând şi lista imobilelor ce urmează a fi expropriate",

- art. 1 din H.G. nr. 455/2017 şi nr. 456/2017 se stipulează că "Se aprobă amplasamentul lucrării de utilitate publică, de interes naţional, "Reabilitarea liniei C.F. Frontieră-Curtici-Simeria, parte componentă a Coridorului IV Pan-European pentru circulaţia trenurilor cu viteza maximă de 160 km/h, Tronsonul 2: km 614-Gurasada şi Tronsonul 3: Gurasada-Simeria", potrivit planurilor de amplasament prevăzute în anexa nr. 1*)", în vreme ce prin

- art. 2 din aceleaşi hotărâri de guvern, se statuează că "Se aprobă declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică, de interes naţional, "Reabilitarea liniei C.F. Frontieră-Curtici-Simeria, parte componentă a Coridorului IV Pan-European pentru circulaţia trenurilor cu viteza maximă de 160 km/h, Tronsonul 2: km 614-Gurasada şi Tronsonul 3: Gurasada-Simeria"".

Delimitarea concretă a amplasării coridorului de expropriere era necesară aşadar, pentru verificarea cerinţei realizării în cadrul coridorului de expropriere a lucrărilor autorizate prin autorizaţia de desfiinţare menţionată.

Or, deşi există controversă între părţile procesuale asupra determinării concrete a acestui coridor (recurentul reclamant precizând că în temeiul art. 2 din H.G. nr. 455/2017 şi nr. 456/2017, doar imobilele proprietate privată constituie coridorul de expropriere al proiectului respectiv, în vreme ce intimata pârâtă se raportează la dispoziţiile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 255/2010), cu toate acestea se observă că instanţa de apel nu a procedat la efectuarea vreunei analize sub acest aspect, nedeterminând în mod concret cuprinsul acestui coridor de expropriere.

Astfel, se observă că instanţa de apel s-a limitat doar la a face trimitere generică la H.G. nr. 455/2017 şi nr. 456/2017, fără însă, a determina efectiv coridorul, prin prisma analizei prevederilor acestor hotărâri de guvern edictate în mod special pentru realizarea proiectului de utilitate publică de interes naţional precizat anterior.

Înalta Curte observă din aceeaşi perspectivă, că aserţiunea în continuare a instanţei de apel relativă faptului că lucrările efectuate ar fi fost realizate pe coridorul de expropriere reprezintă din punct de vedere logic, doar o concluzie, fără să se regăsească în cuprinsul deciziei recurate, argumentele instanţei de apel care au justificat această concluzie.

Astfel, pe de o parte, astfel cum s-a expus anterior, nici măcar nu fusese determinat faptic coridorul de expropriere. Pe de altă parte, instanţa de apel nu a făcut în această privinţă, nici un fel de analiză a conţinutului concret al autorizaţiei de desfiinţare, pentru a se verifica dacă amplasamentul individualizat al lucrărilor autorizate prin respectivul act administrativ se află în interiorul coridorului de expropriere.

Curtea de apel s-a rezumat doar la a specifica faptul că lucrările au fost "executate pe coridorul pentru care s-a aprobat declanşarea procedurii de expropriere conform celor două acte normative", fără însă nici un minim de argumentaţie în acest sens.

Or, principial, împrejurarea că o instanţă pronunţă o soluţie pe fond asupra unui cereri, regăsită în dispozitivul hotărârii, şi care reprezintă din punct de vedere logic o concluzie, presupune însă, şi existenţa raţionamentului care a stat la baza acesteia. Neexpunerea acestuia, nici măcar în parte, este incompatibilă cu formularea de către judecător la momentul luării hotărârii, a unor judecăţi succesive privind constatarea faptelor, aprecierea lor în vederea calificării şi aplicarea normei juridice incidente în situaţia dată, ca elemente ale silogismului judiciar. Din acest motiv, o astfel de omisiune echivalează juridic cu necercetarea fondului cauzei, instanţa de control judiciar fiind în imposibilitatea de a verifica raţionamentul juridic al instanţei care pronunţă o astfel de hotărâre, pentru a constata corectitudinea sau incorectitudinea sa.

În egală măsură, Înalta Curte observă şi lipsa oricărei evaluări a instanţei de apel asupra conţinutului concret al autorizaţiei de desfiinţare din perspectiva lucrărilor concrete permise în cadrul acesteia, evaluare necesară din punct de vedere logico - juridic pentru determinarea legăturii lor cu exproprierea pentru cauză de utilitate publică în cadrul proiectului menţionat.

Procedând astfel, rezumându-se la a constata îndeplinirea acestei cerinţe prin prisma luării în considerare doar a genului "lucrări de desfiinţare" fără însă, o analiză corespunzătoare a lucrărilor concrete, individualizate permise prin respectiva autorizaţie de desfiinţare şi executate, instanţa de apel lipseşte de substanţă silogismul juridic al calificării lor ca şi lucrări în legătură cu exproprierea, omiţând aşadar, să stabilească inclusiv din această perspectivă situaţia de fapt a cauzei şi lipsind instanţa de control judiciar de posibilitatea de a verifica corectitudinea raţionamentului său juridic şi subsecvent, a soluţiei adoptate în final.

Aşadar, se impune a se realiza o cercetare efectivă şi din acest unghi de vedere a conţinutului autorizaţiei de desfiinţare, a lucrărilor efectiv executate, operaţiune prealabilă necesară pentru a se determina incidenţa sau nu a legăturii lor cu exproprierea pentru cauză de utilitate publică din cadrul proiectului de utilitate publică de interes naţional de reabilitare a liniei de cale ferată Frontieră - Curtici - Simeria.

În această direcţie, trebuie menţionat şi faptul că dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 255/2010, detaliate prin art. 2 din Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local din 19.01.2011, parte integrantă din Hotărârea de Guvern nr. 53/2011, ilustrează lucrările de utilitate publică, arătând diferitele specii de lucrări care se subsumează acestui gen, însă criteriul decisiv din perspectiva art. 25 alin. (2) din Legea nr. 255/2010 este acela al legăturii lor cu exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Conchizând, întrucât potrivit tuturor celor expuse supra, se constată că instanţa de apel nu a soluţionat fondul cauzei deduse judecăţii, nedeterminând concret, în plan faptic, coridorul de expropriere şi necercetând dacă lucrările efective menţionate şi realizate în temeiul autorizaţiei de desfiinţare nr. x/2018 au fost efectuate în acest coridor şi dacă ele au legătură cu exproprierea pentru cauză de utilitate publică presupusă de proiectul de utilitate publică de interes naţional precizat, Înalta Curte apreciază că în cauză devin incidente prevederile art. 497 C. proc. civ. în referire la art. 480 alin. (3) C. proc. civ., impunându-se aşadar, admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

Este adevărat că în cuprinsul cererii de recurs promovate, precum şi în cadrul întâmpinării formulate în această etapă procesuală de către intimata pârâtă Compania Natională de Căi Ferate CFR S.A., se dezbate în parte, conţinutul autorizaţiei de desfiinţare, însă Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 488 C. proc. civ., prezenta instanţă de recurs nu poate exercita decât un control de legalitate asupra deciziei recurate, fără a putea suplini omisiunea instanţei de apel de a stabili integral situaţia de fapt a cauzei, astfel cum s-a ilustrat anterior. Controlul exclusiv de legalitate al Înaltei Curţi trebuie să se grefeze pe situaţia de fapt stabilită de instanţa devolutivă a apelului, instanţa de recurs neputând proceda însăşi la îndepărtarea omisiunii constatate, fără a îşi depăşi limitele jurisdicţionale stabilite legal aferent acestei căi de atac.

Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul promovat, va casa decizia civilă şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant Inspectoratul de Stat în Construcţii I.S.C. împotriva deciziei nr. 506 A din 7 aprilie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Inspectoratul Regional în Construcţii Vest şi intimata-pârâtă Compania Natională de Căi Ferate CFR S.A..

Casează decizia şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 decembrie 2023.