Reimbursement of local student transport subsidies: state budgetary obligation vs. lack of allocated funds and methodological decree

Şedinţa publică din data de 29 noiembrie 2023

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj, secţia civilă sub nr. x/2022, reclamantul Municipiul Zalău, prin primar, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj, în numele Ministerului Finanţelor, şi Ministerul Educaţiei a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâţilor, în solidar, la plata sumei de 800.220 RON aferentă perioadei 05.11.2020 - 30.11.2021, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport local al elevilor, cheltuieli suportate din veniturile proprii ale Municipiului Zalău în perioada menţionată şi la transferul lunar, începând cu luna decembrie 2021 şi până la reglementarea expresă a modalităţii de transfer a sumelor din bugetul de stat în bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, în contul Municipiului Zalău a sumelor reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport local al elevilor în cuantumul ce va rezulta din decontul aferent fiecărei luni.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 279 din 12 mai 2022 a Tribunalului Sălaj, s-a respins, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj.

S-a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj.

S-a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educaţiei.

S-a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de reclamantul Municipiul Zalău, prin Primar, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei şi Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj.

S-a luat act că pârâţii nu au solicitat cheltuieli de judecată.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 462/A/2022 din 14 decembrie 2022, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a admis apelul declarat de reclamantul Municipiul Zalău, prin Primar împotriva sentinţei civile nr. 279 din 12.05.2022 a Tribunalului Sălaj, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor şi, în consecinţă, a obligat pârâtul la transferul sumei de 884.280 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport local al elevilor, aferente perioadei 05.11.2020 - 31.12.2021, în contul Municipiului Zalău.

A păstrat restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei nr. 462/A/2022 din 14 decembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj, în numele Ministerului Finanţelor.

Prin cererea de recurs, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor şi respingerea cererii de chemare în judecată.

În dezvoltarea criticilor aduse hotărârii instanţei de apel, neîncadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta a precizat faptul că, raportat la dispoziţiile legilor bugetului de stat pentru anii 2020-2021, precum şi a Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, Ministerul Finanţelor nu poate aloca sume de bani care nu sunt legate de activitatea instituţiei şi nu are obligaţia de a acorda cheltuielile solicitate de către reclamant.

În esenţă, a susţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale, gratuitatea de care beneficiază elevii din învăţământul preuniversitar acreditat/autorizat este asigurată de către autorităţile administraţiei publice locale din bugetul de stat, prin transfer, iar modalitatea de decontare se stabileşte printr-o metodologie aprobată prin ordin al ministrului educaţiei.

A învederat că în anul 2020, nici prin Legea bugetului de stat nr. 5/06.01.2020 şi nici prin rectificările din timpul anului, nu au fost alocate sume cu această destinaţie, cum nu au fost alocate nici în anul 2021.

Totodată, a arătat că Ministerul Finanţelor nu este şi nu a fost ordonator de credite pentru reclamantă, atribuţia acestuia fiind doar de elaborare a proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, respectând procedura reglementată de Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice.

Pe de altă parte, a susţinut că neacordarea acestor drepturi băneşti de către ordonatorii principali de credite, care, potrivit legii, care îşi elaborează propriile bugete conform legii, nu poate atrage răspunderea Ministerului Finanţelor, care nu poate aloca sume de bani ce nu sunt legate de activitatea instituţiei.

Mai mult, în aprecierea recurentei, admiterea de către instanţă a unei astfel de cereri prin care ar obliga Ministerul Finanţelor să aloce anumite fonduri care nu au fost aprobate prin legea bugetară anuală va avea, ca şi consecinţă, angajarea răspunderii acestuia pentru punerea în executare a hotărârii judecătoreşti, în condiţiile dispoziţiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 500/2002 potrivit cărora " Angajarea şi utilizarea creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate atrag răspunderea celor vinovaţi, în condiţiile legii".

5. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant Municipiul Zalău, prin primar a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului declarat în cauză, pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esenţă, că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, făcând o aplicare corectă a normelor de drept material incidente în speţă, raportat la starea de fapt concretă şi la probele administrate în cauză.

Astfel, a învederat că, în mod corect, s-a stabilit că reclamantul avea obligaţia de a subvenţiona operatorul de transport pentru serviciile de transport public local de care au beneficiat elevii, iar pârâtul Ministerul Finanţelor, în baza prerogativelor legale care îi revin, avea obligaţia se a cuprinde în bugetul de stat şi de a deconta reclamantului aceste cheltuieli, astfel cum rezultă din interpretarea art. 84 alin. (1), alin. (11) şi alin. (16) introduse în Legea nr. 1/2011 prin Legea nr. 226/2020.

Şi intimatul-pârât Ministerul Educaţiei a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj, în numele Ministerului Finanţelor, prin care a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

În dezvoltarea apărărilor formulate, pârâtul Ministerul Educaţiei a susţinut că raportat la dispoziţiile O.U.G. nr. 50/2021, precum şi la dispoziţiile art. 84 alin. (1), alin. (11) şi alin. (16) introduse în Legea nr. 1/2011 prin Legea nr. 226/2020, Ministerul Finanţelor este singurul în măsură să dispună alocarea sumelor reprezentând contravaloarea transportului elevilor, la solicitarea reclamantului Municipiul Zalău, prin primar.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Litigiul de fond, în care a fost formulată această cale de atac, are ca obiect acţiunea reclamantului Municipiul Zalău, prin primar la obligarea pârâţilor Ministerul Finanţelor şi Ministerului Educaţiei la plata, în solidar, a sumei de 884.280 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport local al elevilor, cheltuieli suportate din veniturile proprii ale Municipiului Zalău în perioada 05.11.2020 - 31.12.2021.

Prima instanţă a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor şi a Ministerului Educaţiei şi a respins acţiunea ca neîntemeiată. Pentru a pronunţa această soluţie, a reţinut că cererea reclamantului nu poate fi primită, deşi este adevărat că elevii beneficiază de gratuitate la servicii publice de transport local şi judeţean, rutier naval, cu metroul, precum şi feroviar la toate categoriile de trenuri clasa a II-a, pe tot parcursul anului calendaristic, iar decontarea cheltuielilor se face de la bugetul de stat, prin transfer, către unităţile administrativ-teritoriale. Cu toate acestea, modalitatea de decontare se stabileşte printr-o metodologie aprobată prin ordin al ministrului educaţiei, iar, în prezent, nu există aceste norme metodologice prin care să fie stabilită sursa de finanţare, modalitatea de calcul şi alocare a acestor decontări, clasificaţia bugetară, cuantumul sumelor sau ministerele responsabile cu decontarea sumelor.

Prin decizia atacată, instanţa de apel a infirmat soluţia primei instanţe reţinând că, raportat la prevederile art. 5 alin. (2) C. proc. civ., lipsa unor norme metodologice pentru decontarea sumelor necesare nu poate constitui un fine de neprimire a acţiunii. Analizând cauza, a reţinut că potrivit dispoziţiilor 84 alin. (1) din Legea educaţiei naţionale, asigurarea gratuităţii transportului public local al elevilor este în sarcina administraţiei publice locale, prin subvenţionarea operatorului de transport, urmând ca decontarea acestor cheltuieli să se facă din bugetul local, prin transfer, către unităţile administrativ-teritoriale.

Astfel, a reţinut că reclamantul Municipiul Zalău avea obligaţia de a subvenţiona operatorul de transport pentru serviciile de transport public local de care au beneficiat elevii, iar pârâţii Ministerul Finanţelor şi Ministerul Educaţiei, în baza prerogativelor legale ce le revin, aveau obligaţia de a cuprinde în buget şi de a deconta reclamantului aceste cheltuieli.

În ceea ce priveşte recursul exercitat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj, în numele Ministerului Finanţelor, Înalta Curte constată că, în esenţă, criticile vizează nelegalitatea deciziei curţii de apel din perspectiva reţinerii calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor şi a aplicării greşite a dispoziţiilor Legii nr. 1/2011 a educaţiei naţionale şi a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 273/2006 a finanţelor publice locale.

În acest sens, recurentul apreciază că nu poate fi atrasă răspunderea Ministerului Finanţelor în cazul concret dedus judecăţii, considerând hotărârea pronunţată în apel ca fiind nelegală, pe de o parte, întrucât art. 84 alin. (16) din Legea nr. 1/2011 prevede că modalitatea de decontare se stabileşte printr-o metodologie aprobată prin ordin al ministrului educaţiei, metodologie care nu a fost încă aprobată, astfel că ministerul nu poate fi obligat la plată.

Pe de altă parte, consideră că decizia recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 47 alin. (4) şi art. 21 alin. (1) din Legea nr. 500/2002, deoarece nu este şi nu a fost ordonator de credite pentru reclamant, atribuţiile Ministerului Finanţelor fiind doar de elaborare a proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, cu respectarea procedurii reglementate de Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice.

A arătat că admiterea de către instanţă a unei astfel de cereri, prin care s-ar obliga Ministerul Finanţelor să aloce anumite fonduri care nu au fost aprobate prin legea bugetară anuală, are, drept consecinţă, angajarea răspunderii acestuia prin punerea în executare a hotărârii judecătoreşti, în condiţiile art. 4 alin. (4) in Legea nr. 500/2002, care prevăd că angajarea şi utilizarea creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate atrag răspunderea celor vinovaţi, în condiţiile legii.

Deşi prin cererea de recurs se invocă lipsa calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor, având în vedere că această excepţie a primit o dezlegare provizorie, fiind deja analizată de instanţele de fond, problematica legitimării procesuale a aceleaşi părţi nu mai poate fi analizată în recurs în coordonatele unei excepţii procesuale. Aceasta întrucât, un asemenea tratament juridic ar avea semnificaţia nesocotirii judecăţii deja realizate în precedentele etape procesuale.

Drept urmare, va fi calificată ca fiind critică împotriva soluţiei date de instanţa de apel excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive şi va analizată din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.. Totodată, reţinând că lecturarea memoriului de recurs relevă că, în realitate, prin criticile formulate care vizează lipsa calităţii procesuale pasive, recurentul contestă raţionamentul juridic al instanţei de apel, acest motiv de recurs va fi analizat şi din perspectiva ipotezei de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale "Elevii din învăţământul preuniversitar acreditat autorizat beneficiază de gratuitate la servicii publice de transport local şi judeţean, rutier, naval, cu metroul, precum şi feroviar la toate categoriile de trenuri, clasa a II-a, pe tot parcursul anului calendaristic.

(11) În vederea asigurării gratuităţii prevăzute la alin. (1), decontarea cheltuielilor se face de la bugetul de stat, prin transfer, către unităţile administrativ-teritoriale.

(12) Gratuitatea este asigurată de către autorităţile administraţiei publice locale, prin subvenţionarea operatorului de transport conform Legii serviciilor publice de transport persoane în unităţile administrativ-teritoriale nr. 92/2007, cu modificările şi completările ulterioare."

Aceste prevederi legale instituie în sarcina administraţiei publice locale obligaţia de asigurare a gratuităţii transportului public local al elevilor, prin subvenţionarea operatorului de transport, urmând ca decontarea acestor cheltuieli să se facă din bugetul local, prin transfer, către unităţile administrativ-teritoriale.

Legea educaţiei naţionale a suferit modificări succesive, însă, încă de la momentul adoptării, art. 84 din această lege a reglementat în mod expres două situaţii: cea a elevilor care se deplasează la şcoala din localitatea de domiciliu şi cea a elevilor care nu sunt şcolarizaţi în localitatea de domiciliu.

Prin O.U.G.. nr. 50/16 iunie 2021, a fost completat art. 84 alin. (1) din Legea nr. 1/2011 cu alin. (13)-(19), prin care s-a reglementat decontarea cheltuielilor de transport pentru elevii care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu, dispoziţiile alin. (16) stabilind că:

"Modalitatea de decontare se stabileşte printr-o metodologie aprobată prin ordin al ministrului educaţiei".

Drept urmare, este important să se facă distincţia între cele două situaţii reglementate de legea mai sus menţioată. Pe de o parte, art. 84 alin. (1) alin. (11) şi alin. (12) se referă la decontarea cheltuielilor de transport public local, adică transportul public în interiorul localităţii, care nu necesită o metodologie specifică aprobată prin ordin al ministrului educaţiei. Pe de altă parte, art. 84 alin. (13) - (19) se aplică exclusiv pentru elevii care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu, pentru care decontarea cheltuielilor de transport este reglementată printr-o metodologie specifică aprobată prin ordin al ministrului educaţiei.

În cauza dedusă judecăţii, astfel cum au stabilit instanţele de fond, reclamantul Municipiul Zalău a achitat, începând cu luna noiembrie 2020, către operatorul de transport public local S.C A. S.A., contravaloarea abonamentelor de transport pentru elevii din învăţământul preuniversitar din Municipiul Zalău, în baza dispoziţiilor Legii nr. 226/2020 de modificare a Legii nr. 1/2011, conform facturilor existente la dosarul cauzei.

Totodată, s-a stabilit, în mod corect, ca fiind incidente în cazul concret dedus judecăţii, dispoziţiile art. 84 alin. (1), alin. (11) şi alin. (12) din Legea nr. 1/2011, având în vedere că, prin demersul său judiciar, reclamantul a solicitat decontarea cheltuielilor cu transportul elevilor şcolarizaţi în localitatea de domiciliu.

Deşi reclamantul Municipiul Zalău şi-a îndeplinit obligaţia de a subvenţiona operatorul de transport local, pârâtul Ministerul Finanţelor nu a făcut dovada că ar fi transferat sumele plătite, deşi i s-a solicitat acest lucru în mod repetat.

Drept urmare, în acord cu instanţa de apel, Înalta Curte constată că dispoziţiile legale nu impun, în acest caz, necesitatea unei metodologii explicite de decontare, critica formulată în acest sens de recurent fiind nefondată.

Fără fundament este şi cea de-a doua critică adusă deciziei recurate, în sensul aplicării greşite a dispoziţiilor art. 47 alin. (4) şi art. 21 alin. (1) din Legea nr. 500/2002.

În dezvoltarea criticilor formulate, instanţa supremă reţine că pârâtul Ministerul Finanţelor nu contestă că sumele solicitate sunt datorate din bugetul de stat, ci justifică refuzul de a le deconta invocând că, în anul 2020, nici prin Legea bugetului de stat nr. 5/2020 şi nici prin rectificările bugetare din cursul anului, nu au fost alocate fonduri pentru această destinaţie.

Totodată, face trimitere la dispoziţiile art. 47 alin. (4) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, conform cărora creditele bugetare aprobate nu pot fi transferate şi utilizate pentru finanţarea altui ordonator de credite.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (2) lit. e) din H.G. nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor, acesta îndeplineşte, printre alte funcţii şi pe cea de concepţie bugetară şi fiscală, iar conform dispozitiilor art. 3 alin. (1) pct. 6 din acelaşi H.G., în realizarea funcţiilor sale, Ministerul Finanţelor Publice are, în principal, ca atributii; "6. elaborează pe bază de metodologii proprii, menţinând în permanenţă un echilibru bugetar corespunzător, proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat şi raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum şi proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare;"

De asemenea, trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 4 din acelaşi act normativ, conform căruia, în exercitarea atribuţiilor sale, Ministerul Finanţelor colaborează cu celelalte ministere şi organe de specialitate din subordinea Guvernului, precum şi cu autorităţile publice locale.

Ministerul Finanţelor are responsabilitatea de a efectua inventarierea şi de a include în bugetul naţional toate finanţările de repartizat asumate de organele centrale prin legi, ordine sau ordonanţe, precum şi toate obligaţiile asumate pe seama fondurilor publice. Pe de altă parte, Ministerul Educaţiei Naţionale are sarcina de a prognoza, planifica, programa şi propune bugetul şi resursele financiare necesare pentru implementarea politicilor în domeniul său de competenţă.

Începând cu anul 2020, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 226/2020, care a modificat art. 84 din Legea nr. 1/2011, exista obligaţia de a include în bugetul de stat şi de a transfera către unităţile administrativ-teritoriale sumele necesare pentru decontarea cheltuielilor efectuate de autorităţile administraţiei publice locale pentru asigurarea gratuităţii transportului public local al elevilor. Cu toate acestea, Ministerul Finanţelor nu a iniţiat nicio acţiune legislativă pentru clarificarea normelor legale şi stabilirea clară în bugetul cărui minister vor fi efectuate aceste transferuri, nici nu a inclus aceste sume în buget, deşi legea specifică că acestea se decontează din bugetul de stat.

Astfel, în mod corect a reţinut instanţa de apel în considerentele hotărârii atacate că, înainte de aprobarea bugetului anual, Ministerul Finanţelor avea şi are obligaţia de a se asigura că toate finanţările de repartizat asumate de organele centrale prin legi, ordonanţe şi ordine, precum şi toate obligaţiile asumate de Stat pe seama fondurilor publice, sunt inventariate şi incluse în bugetul naţional.

Conform art. 21 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 "ordonatorii principali de credite repartizează creditele de angajament şi creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice din subordine sau coordonare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii."

Prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 stabilesc că ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja cheltuieli în limita creditelor de angajament şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice respective şi cu respectarea dispoziţiilor legale.

Iar potrivit art. 47 alin. (4) din aceaşi lege, "(4) Alocaţiile pentru cheltuielile de investiţii aprobate pe ordonator principal de credite nu pot fi virate şi utilizate pentru alte naturi de cheltuieli."

Însă, ceea ce este esenţial în cauză, în contextul dispoziţiilor din Legea nr. 500/2002 mai sus redate, este că, nici prin rectificările la Legea nr. 5/2000 a bugetului de stat pentru anul 2020, nici prin dispoziţiile Legii nr. 15/2021 - Legea bugetului de stat pentru anul 2021 - nu s-au alocat sume cu destinaţia să asigure finanţarea de la bugetul de stat a cheltuielilor cu transportul elevilor prevăzute de art. 84 alin. (11) din Legea nr. 1/2011, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 262/2020.

Ca atare, în speţă, nu poate fi reţinută incidenţa prevederilor mai sus evocate ale legii privind finanţele publice.

Este evident că, odată aprobat bugetul anual, sumele alocate pentru cheltuieli reprezintă limite maxime care nu pot fi depăşite, iar angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai în limita creditelor bugetare aprobate. Însă, înainte de a aplica prevederile Legii nr. 500/2002, trebuie luate în considerare dispoziţiile legale care impun anumite obligaţii Ministerului Finanţelor privind întocmirea bugetului de stat.

Astfel, în mod corect, instanţa de apel a reţinut, în considerentele hotărârii atacate, faptul că înainte de a se aproba bugetul anual, recurentul Ministerul Finanţelor avea şi are obligaţia de a se asigura că sunt inventariate şi cuprinse în bugetul naţional toate finanţările de repartizat asumate de organele centrale prin legi, ordonanţe, ordine, respectiv a tuturor obligaţiilor asumate de Stat pe seama fondurilor publice.

Or, în ceea ce priveşte asigurarea gratuităţii transportului pentru elevi, Ministerul Finanţelor nu a procedat, prin iniţiativă legislativă, la clarificarea normei legale şi stabilirea expresă din bugetul cărui minister se vor efectua transferurile (precum în cazul art. 84 alin. (13), necuprinzând în buget aceste transferuri, deşi legea stabileşte cât se poate de limpede faptul că aceste sume se decontează din bugetul de stat, astfel că, în mod corect, a fost reţinută calitatea sa procesuală pasivă în cauză.

Drept urmare, prin criticile formulate, recurentul nu face altceva decât să-şi invoce propria culpă prin faptul că nu a îndeplinit demersurile legale şi nu s-a asigurat că sunt cuprinse în buget toate sumele necesare în vederea punerii efective în aplicare a dispoziţiilor art. 84 alin. (1), alin. (11) şi alin. (12) din Legea nr. 1/2011.

Pentru aceste considerente, reţinând că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii pe toate aspectele contestate şi că, astfel, nu sunt îndeplinite condiţiile ipotezelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi îl va respinge ca atare, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

În raport de soluţia adoptată în recurs şi constatând incidenţa prevederilor art. 453 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea formulată de intimatul-reclamant Municipiul Zalău, prin primar, având ca obiect obligarea recurentei, afla în culpă procesuală, la plata a sumei de 2034,89 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând cheltuieli de deplasare şi cazare, achitate conform bonurilor anexate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sălaj, în numele Ministerului Finanţelor împotriva deciziei nr. 462/A/2022 din 14 decembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 2034,89 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 29 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.