Revision for contradictory decisions: scope of res judicata regarding positive effect and identity of claims in property ownership disputes

Şedinţa publică din data de 29 noiembrie 2023

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal, la data de 07 noiembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii C. şi D., solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se constate nulitatea certificatului de moştenitor nr. x/11.10.2019, emis de notarul public E., fiind singurii proprietari pe întregul imobil situat în Caracal, str. x, jud. Olt, înregistrat la OCPI Slatina sub nr. x, compus din teren şi construcţiile edificate pe acesta. Au solicitat şi rectificarea înscrierii în registrul de carte funciară asupra imobilului cu numărul cadastral înscris în CF x, reclamanţii susţinând că sunt proprietarii imobilului compus din casa alcătuită din două camere cu verandă şi anexe gospodăreşti, precum şi a terenului în suprafaţă de 2644,5 mp, dobândit prin cumpărare potrivit sentinţei civile nr. 2996/01.10.2010, pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. x/2010.

Prin sentinţa civilă nr. 597 din 17 martie 2020, pronunţată de Judecătoria Caracal, în dosarul nr. x/2019, a fost admisă acţiunea reclamanţilor A. şi B. şi s-a constatat nulitatea absolută a certificatului de moştenitor nr. x din 11.10.2019, emis de BNP E..

S-a dispus rectificarea înscrierii în registrul de carte funciară asupra imobilului cu numărul cadastral înscris în CF x, în care a fost înscrisă, din eroare, ca proprietar defuncta F. şi, ulterior decesului acesteia, intimata D., prin încheierea nr. 126889/14.10.2019 a OCPI Slatina, proprietarii imobilului fiind reclamanţii A. şi B., conform sentinţei civile nr. 2996 din data de 01.10.2010, pronunţată de Judecatoria Caracal în dosarul nr. x/2010.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta D..

Prin decizia civilă nr. 1952 din 18 decembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019 a fost admis apelul declarat de apelanta-pârâtă D. şi a fost schimbată sentinţa apelată, în sensul că a fost respinsă acţiunea reclamanţilor, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 668 din 06 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în dosarul nr. x, a fost respins, ca inadmisibil, recursul.

2. Cererea de revizuire

La data de 6 august 2021, revizuenţii A. şi B. au formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 1952 din 18 decembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, susţinând că este potrivnică deciziei civile nr. 1209 din 20.12.2016 pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul x/2014

Prin decizia nr. 1354/2021 din 30 septembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, în data de 05 noiembrie 2021, sub nr. x/2021.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă

Prin decizia nr. 321 din 07 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021 a fost respinsă ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 1952 din 18 decembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatele C. şi D..

Împotriva acestei decizii au declarat recurs revizuenţii A. şi B..

4. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin decizia civilă nr. 2053 din 27 octombrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021 a fost admis recursul, s-a casat decizia atacată şi s-a trimis cauza pentru rejudecare la instanţa investită cu cererea de revizuire.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată, la data de 09.01.20223, sub nr. x/2021*.

5. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă - în rejudecare

Prin decizia nr. 36/2023 din 31 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B., împotriva deciziei civile nr. 1952 din 18 decembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatele C. şi D..

6. Cale de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 36/2023 din 31 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă au declarat recurs revizuenţii A. şi B..

Prin cererea de recurs, fără a încadra criticile formulate în ipotezele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenţii au susţinut că decizia pronunţată de instanţa de revizuire este nelegală, fiind reţinut în mod greşit că nu există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză între cele două litigii purtate între părţi, soluţionate prin decizia civilă nr. 1952 din 18 decembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, şi prin decizia civilă nr. 1209 din 20.12.2016 pronunţată de aceeaşi instanţă, în dosarul x/2014

7. Apărările formulate în cauză

Intimatele nu au formulat întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 488 din acelaşi act normativ, recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia poate fi exercitat un control judiciar, în limitele criticilor care vizează nelegalitatea hotărârii ce a fost pronunţată în soluţionarea cererii de revizuire.

În lumina acestor exigenţe, rezultă că analiza ce urmează a se efectua se va constitui într-un control judiciar asupra judecăţii realizate de curtea de apel, astfel cum aceasta se reflectă în decizia ce face obiectul prezentului recurs, din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., prin raportare la critica dedusă judecăţii prin cererea de recurs, care vizează greşita reţinere a instanţei de revizuire în sensul inexistenţei triplei identităţi pentru admiterea cererii de revizuire formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., articol indicat de revizuent ca temei de drept al cererii sale.

Prin decizia atacată, curtea de apel a reţinut că instanţa de revizuire nu are competenţa de a examina pe fond temeinicia hotărârii atacate, ci doar îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., respectiv dacă prin ultima hotărâre a fost încălcată autoritatea lucrului judecat reieşită dintr-o hotărâre anterioară şi dacă reţine această situaţie, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Analizând cauza, instanţa de revizuire a reţinut că aceste condiţii nu sunt însă îndeplinite, întrucât cauzele soluţionate prin hotărârile invocate a fi potrivnice nu sunt identice ca obiect şi cauză, iar revizuenţii invocă, în fapt, încălcarea autorităţii de lucru judecat a considerentelor primei hotărâri, aspect care nu face obiectul reglementării prin dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Critica formulată de recurenţi în sensul interpretării greşite a dispoziţiilor legale care reglementează revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este fondată, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin cererea de revizuire, revizuenţii au solicitat anularea deciziei civile nr. 1952/18.12.2020 pronunţate de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2019, considerând că aceasta încalcă autoritatea lucrului judecat a deciziei civile nr. 1209/20.12.2016 pronunţată de aceeaşi instanţă, în dosarul nr. x/2014.

În cauză, instanţa de revizuire, argumentându-şi hotărârea pe jurisprudenţa Curţii Constituţionale - decizii al căror obiect l-a reprezentat excepţia de neconstituţionalitate a art. 509 pct. 8 C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2010 -, a considerat că, deşi sunt îndeplinite cerinţele privitoare la pronunţarea hotărârilor pretins potrivnice în dosare diferite şi la caracterul definitiv al hotărârilor, nu este îndeplinită condiţia ca cea de-a doua hotărâre să încalce autoritatea de lucru judecat a celei dintâi, dată fiind lipsa identităţii de obiect şi cauză a celor două cereri, ceea ce exclude concluzia existenţei unei încălcări a autorităţii de lucru judecat de care se bucură sentinţa civilă nr. 1209/20.12.2016 pronunţată de Tribunalul Olt.

Cazul de revizuire instituit de dispoziţiile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ. vizează situaţia în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Cu titlu teoretic, în privinţa aplicării art. 430 C. proc. civ., instanţa de recurs reţine că principiul autorităţii de lucru judecat presupune, în ideea asigurării stabilităţii raporturilor juridice, că o chestiune litigioasă, odată tranşată de instanţă, să nu mai poată fi adusă înaintea judecăţii, iar, pe de altă parte, că ceea ce a stabilit o primă instanţă să nu fie contrazis prin hotărârea unei instanţe ulterioare.

Pentru această situaţie, alin. (4) al art. 513 din C. proc. civ., în forma anterioară, stabilea că, dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre.

Ulterior, prin art. I pct. 61 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010, a fost modificat alin. (4) al art. 513 din cod, în sensul că, dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre şi, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Aşadar, art. 509 pct. 8 din C. proc. civ. presupune sancţionarea încălcării autorităţii de lucru judecat, iar art. 430 - 431 din acelaşi cod consacră deopotrivă, efectul pozitiv şi cel negativ al autorităţii lucrului judecat. Astfel, este reglementată expres calea de urmat pentru cazul în care se invocă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, în condiţiile în care noul C. proc. civ. a reconfigurat instituţia efectelor lucrului judecat, concluzia contrară, aceea a inadmisibilităţii revizuirii, determinând lipsirea părţii de remediul procedural în cazul în care se invocă pct. 8 al art. 509 din C. proc. civ.

În conformitate cu dispoziţiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă, fiind astfel consacrată extinderea efectelor autorităţii de lucru judecat, prin recunoaşterea, pe plan normativ, şi a efectului pozitiv al lucrului judecat.

În consecinţă, determinarea sferei de aplicare a motivului de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 din C. proc. civ. presupune analiza acestuia corelat cu dispoziţiile art. 430-431 din acelaşi cod, cele care dau expresie autorităţii de lucru judecat, ca efect al hotărârii judecătoreşti. Conform acestor prevederi, este recunoscut efectul autorităţii de lucru judecat nu doar dispozitivului unei hotărâri şi considerentelor decisive care îl justifică, ci şi considerentelor prin care au fost dezlegate anumite aspecte litigioase în raporturile juridice dintre părţi, conform art. 430 alin. (2) din C. proc. civ.

Ca manifestare a efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, ceea ce a fost dezlegat pe cale jurisdicţională nu mai poate fi combătut între părţi; în acest caz, nu este oprită judecata celui de-al doilea proces, ci doar uşurată sarcina probei, instanţa neputând să ignore constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecăţii anterioare.

În felul acesta, intenţia legiuitorului a fost nu doar de a interzice reluarea aceloraşi judecăţi în condiţiile identităţii de părţi, obiect, cauză, dar şi de a interzice reluarea în dezbatere sau statuarea în sens contrar asupra unei chestiuni litigioase deja tranşate jurisdicţional care are legătură cu un proces ulterior al aceloraşi părţi.

Prezumţia efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat are la bază regula că o hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre; spre deosebire de excepţia autorităţii de lucru judecat (efectul negativ), efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat presupune diversitate de acţiuni şi identitate de chestiuni.

Raportat aspectelor cu valoare generală anterior expuse, Înalta Curte reţine că instanţa de revizuire a considerat greşit că verificarea admisibilităţii revizuirii în care se reclamă încălcarea autorităţii lucrului judecat este limitată doar la verificarea triplei identităţi de elemente, nu şi la identificarea chestiunii litigioase dezlegate cu autoritate de lucru judecat. Aceasta ar însemna a nega de fapt noua reglementare dată de legiuitor şi a considera că numai un aspect al acestui efect al hotărârii judecătoreşti este important şi trebuie respectat.

Concluzionând, autoritatea de lucru judecat la care face referire textul şi a cărei nerespectare este sancţionată pe calea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri trebuie văzută în întreaga reglementare dată acesteia prin dispoziţiile art. 430 - 431 C. proc. civ. referitoare deopotrivă la efectul negativ şi la cel pozitiv al lucrului judecat.

În consecinţă, Înalta Curte constată că sunt întrunite cerinţele cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., astfel încât, în aplicarea dispoziţiilor art. 497 raportat la art. 496 alin. (2) din acelaşi cod, va admite recursul, va casa decizia atacată şi va reţine cauza spre rejudecare.

Rejudecând cererea de revizuire formulată, prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că cererea este nefondată şi o va respinge în consecinţă, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad, sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Aşadar, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri tinde la respectarea autorităţii de lucru judecat, în situaţia în care instanţele au dat soluţii contrare, a căror executare este imposibilă, având în vedere că fiecare parte se poate prevala de hotărârea care îi este favorabilă, ieşirea din această situaţie putându-se realiza prin exercitarea căii de atac a revizuirii şi anularea ultimei hotărâri.

Reiterând, Înalta Curte reţine că autoritatea de lucru judecat cunoaşte două manifestări: prima corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată şi presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; cea de-a doua operează când efectul hotărârii se manifestă pozitiv şi relevă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă.

În acest ultim caz, chestiunile deja dezlegate se impun într-un al doilea proces care are legătură cu litigiul anterior şi, în cazul efectului pozitiv, instanţa nu mai trebuie să identifice cele trei elemente comune, ci doar dezlegarea dată unei situaţii juridice.

În speţă, prin cererea de revizuire formulată, revizuenţii au susţinut că decizia civilă nr. 1952/18.12.2020 pronunţată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. x/2019, încalcă autoritatea lucrului judecat a deciziei civile nr. 1209/20.12.2016 pronunţată de aceeaşi instanţă, în dosarul nr. x/2014.

Înalta Curte, raportat la datele speţei, constată că hotărârile pretins contrare nu îndeplinesc cerinţa identităţii de obiect, părţi şi cauză prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, litigiul care a făcut obiectul dosarului nr. x/2019 al Tribunalului Olt, finalizat prin decizia nr. 1952/18.12.2020, a cărei anulare o solicită revizuenţii, a avut ca obiect cererile formulate de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtele C. şi D., vizând constatarea nulităţii certificatului de moştenitor nr. x/11.10.2019 şi rectificarea înscrierii în registrul de carte funciară asupra imobilului cu nr. cadastral x situat în Caracal, Aleea x, jud. Olt.

Pe de altă parte, litigiul care a făcut obiectul dosarului nr. x/2014 al Tribunalului Olt, finalizat prin decizia nr. 1209/20.12.2016, a avut ca obiect dezbaterea succesiuni de pe urma defunctului G. şi pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic, reclamant fiind H. şi pârâte F. şi I..

În cadrul acestui dosar, revizuenţii din prezenta cauză au formulat cerere de intervenţie solicitând să le fie lăsat în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în Caracal, Aleea x, jud. Olt.

Faţă de aspectele expuse, Înalta Curte reţine că, în cauză, nu se pune problema pronunţării unor hotărâri contradictorii în litigii cu aceleaşi părţi, obiect şi cauză.

În ceea ce priveşte condiţia identităţii de părţi, obiect şi cauză, pornind de la scopul acestui caz de revizuire, anume evitarea contradicţiilor dintre hotărârile judecătoreşti, Înalta Curte reţine că aceasta reprezintă o cerinţă care valorifică efectul negativ al autorităţii de lucru judecat: interzicerea reluării aceleiaşi judecăţi în condiţiile identităţii de elemente reglementate prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ. "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect".

Înalta Curte mai reţine că, potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. civ., "Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".

Astfel cum rezultă din textul art. 430 alin. (2) C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat este prevăzută în mod expres ca ataşându-se şi considerentelor hotărârii, nu doar a celor decisive, care susţin dispozitivul, ci şi considerentelor decizorii.

În acest mod legiuitorul a consacrat în mod explicit, in terminis, pe plan normativ, şi efectul pozitiv al lucrului judecat prin care o chestiune litigioasă, dedusă judecăţii în mod incidental şi dezlegată în cadrul unui proces, a cărei rezolvare nu se va regăsi în dispozitivul hotărârii, este înzestrată cu autoritate de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu va putea fi nesocotită, contrazisă într-un litigiu ulterior, întrucât ceea ce s-a judecat este presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părţi (res iudicata pro veritate habetur).

Într-o astfel de situaţie, efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat presupune existenţa unui proces în desfăşurare, în cadrul căruia se impun ca un "dat" dezlegările anterioare ale instanţei, spre deosebire de efectul negativ, reglementat de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., care opreşte o nouă judecată în fond (bis de eadem re ne sit actio), doar dacă există tripla identitate de elemente (părţi, obiect, cauză).

Înalta Curte observă că, prin cererea de revizuire, revizuenţii au susţinut că autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 1209/20.12.2016 a Tribunalului Olt este încălcată de decizia nr. 1952/18.12.2020, pronunţată de aceeaşi instanţă, sub aspectul statuării asupra calităţii acestora de proprietari ai imobilului situat în Caracal, Aleea x, jud. Olt, precum şi asupra efectelor pronunţării sentinţei civile nr. 1728/11.06.2014 asupra acestui drept de proprietate.

Examinând dezlegările date prin hotărârile pretins a fi potrivnice, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 1952/18.12.2020 pronunţată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. x/2019, nu încalcă autoritatea lucrului judecat a deciziei civile nr. 1209/20.12.2016 pronunţată de aceeaşi instanţă, în dosarul nr. x/2014.

Astfel, analizând considerentele deciziei civile nr. 1209/20.12.2016, pentru identificarea dezlegărilor date care pot fi opuse cu autoritate de lucru judecat, Înalta Curte reţine că decizia a fost pronunţată în calea de atac a apelului declarat de reclamanul H. împotriva sentinţei civile nr. 874/16.04.2015, în contradictoriu cu intimatele-pârâte F. şi C. şi cu intimaţii-intervenienţi A. şi B..

Prin sentinţa civilă nr. 874/16.04.2015, Judecătoria Caracal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C.; a constatat deschisă succesiunea după defunctul G.; a constatat că pârâta F. are calitatea de unic moştenitor a autorului G.; a constatat că masa succesorală se compune din teren extravilan situat în jud. Olt; a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere având ca obiect ponunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic şi a respins acţiunea în revendicare formulată prin cererea de intervenţie înaintată de A. şi B., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel doar reclamantul H., drept urmare, sentinţa a fost analizată de instanţa de control judiciar numai cu privire la cele apelate, respectiv capătul de cerere privind pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic.

Astfel, examinarea cauzei fiind realizată numai sub aspectul menţionat anterior, cele reţinute de instanţa de judecată se rezumă la analiza condiţiilor pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic cu privire la imobilul în litigiu.

Cum intervenienţii (revizuenţii din prezenta cauză) nu au înţeles să atace hotărârea primei instanţe în ceea ce priveşte acţiunea în revendicare formulată prin cererea de intervenţie, calitatea acestora de titulari ai dreptului de proprietate nu a fost analizată prin decizia nr. 1209/20.12.2016, cum nu au fost analizate nici efectele produse de pronunţarea sentinţei civile nr. 1728/11.06.2014 asupra dreptului de proprietate al acestora.

Astfel, se reţine că revizuenţii pretind, contrar realităţii juridice, existenţa unor hotărâri potrivnice, deşi decizia invocată în cererea de revizuire nu a analizat sub nicio formă calitatea de proprietari a acestora, ci a statuat doar cu privire la faptul că nu se poate pronunţa o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare cumpărare pentru suprafaţa de 438 mp teren între H. şi F., deoarece promitenta vânzătoare nu a făcut dovada dreptului de proprietate pentru terenul promis spre vânzare.

Pentru toate considerentele expuse, constatând că decizia civilă nr. 1952/18.12.2020 pronunţată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. x/2019, nu încalcă autoritatea lucrului judecat a deciziei civile nr. 1209/20.12.2016 pronunţată de aceeaşi instanţă, în dosarul nr. x/2014, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de revizuenţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 36/2023 din 31 ianuarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, pe care o casează.

Rejudecând în fond, respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 1952 din 18 decembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 29 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.