Expropriation compensation valuation timing relative to property transfer and application of notarial fee grids

Şedinţa publică din data de 29 noiembrie 2023

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti sub nr. x/3013, la data de 05.02.2013, repartizată spre soluţionare secţiei a V a civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtul Statul Român, prin Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, reprezentat prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. solicitând ca, prin hotărârea ce urmează a se pronunţa, să dispună anularea parţială a hotărârilor de stabilire a despăgubirilor nr. 18/14.08.2012, nr. 65/14.08.2012, nr. 41/03.12.2012 şi nr. 59/03.12.2012, numai în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor stabilite în urma exproprierii pentru cauză de utilitate publică, să fie obligată pârâta la plata unei despăgubiri corespunzătoare valorii reale a imobilelor expropriate, situate în oraşul Voluntari, jud. Ilfov, Tarlaua 26, parcela x, nr. cadastral x, parcela x nr. cadastral x, parcela x nr. cadastral x, parcela x nr. cadastral x precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 19.06.2013, pârâtul Statul Român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. (CNADNR SA), a solicitat introducerea în cauză a S.C. B. S.A., conform art. 57 C. proc. civ., având în vedere calitatea acesteia de titular de drepturi reale asupra terenului expropriat, precum şi faptul că banca a susţinut poziţia reclamantei cu privire la dezacordul asupra cuantumului despăgubirii, încât ar putea avea aceleaşi pretenţii ca şi aceasta.

Prin sentinţa civilă nr. 1777 din 16 octombrie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, dosarul fiind înregistrat la data de 20.01.2014 sub numărul x/2014.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 156 din 25 ianuarie 2016, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii reprezentat prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. şi intervenienta S.C. B. S.A., au fost anulate în parte hotărârile de stabilire a despăgubirilor nr. 18/14.08.2012, nr. 65/14.08.2012, 41/03.12.2012 şi nr. 59/03.12.2012, fiind majorate despăgubirile datorate de către pârâtă pentru imobilele expropriate; a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 449.964 de euro, reprezentând despăgubiri pentru expropriere, precum şi a sumei de 214.632 de euro, reprezentând prejudiciu pentru expropriere, în echivalent RON la cursul BNR din ziua efectuării plăţii, precum şi la plata către reclamanta a sumei de 3.000 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de expert.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. x/18.10.2006 de către BNP C., reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului-teren în suprafaţă totală de 100.000 m.p. situat în Voluntari, judeţul Ilfov.

Prin Hotărârile nr. 18/14.08.2012, 65/14.08.2012, 41/03.12.2012 şi 59/03.12.2012, emise de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România au fost acordate despăgubiri pentru exproprierea imobilelor situate pe teritoriul administrativ al localităţii Voluntari, judeţul Ilfov, având numerele cadastrale x.

În drept, potrivit prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanţei judecătoreşti competente în termenul general de prescripţie, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii.

În cauză a fost întocmit un raport de expertiză în specialitatea evaluarea proprietăţii imobiliare în conformitate cu prevederile art. 25 din Legea nr. 33/1994, iar din cuprinsul acestuia reiese faptul că valoarea de piaţă (circulaţie) a imobilelor care fac obiectul cauzei, la data exproprierii, respectiv 28.11.2011, este de 449.964 de euro, iar prejudiciul creat reclamantei prin lipsa accesului la drumul public este de 214.632 de euro.

Tribunalul Ilfov a reţinut că despăgubirea acordată de către instanţă nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau altă persoană interesată.

În cauza de faţă, modul de calcul prezentat în expertiza efectuată de cei trei experţi a rezultat din aplicarea metodei comparaţiei vânzărilor, fiind în conformitate cu Standardele Internaţionale de Evaluare valabile şi în România, în aplicarea acestei metode de evaluare fiind analizate tranzacţii cu terenuri amplasate în aproprierea celor în litigiu.

Prin urmare, în baza art. 21 şi urm. din Legea nr. 33/1994, instanţa a considerat că se impune anularea în parte a hotărârilor de stabilire a despăgubirilor nr. 18/14.08.2012, 65/14.08.2012, 41/03.12.2012 şi 59/03.12.2012 şi majorarea despăgubirilor datorate de către pârâtă pentru imobilele expropriate la 449.964 de euro, reprezentând despăgubiri pentru expropriere, precum şi obligarea acesteia la plata către reclamantă a sumei de 214.632 de euro, reprezentând prejudiciu pentru expropriere, în echivalent RON la cursul BNR din ziua efectuării plăţii.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâtul Statul Român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., solicitând admiterea căii de atac formulate şi schimbarea sentinţei civile apelate, în sensul respingerii cererii de chemare in judecată, ca neîntemeiată.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 891 A din 06 iunie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelul formulat de pârâtul Statul Român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., împotriva sentinţei civile nr. 156/25.01.2016 pronunţate de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă. A schimbat în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că:

A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 878.323 RON, reprezentând despăgubiri pentru expropriere precum şi a sumei de 73.742 RON, reprezentând prejudiciu pentru expropriere. A menţinut în rest sentinţa apelată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:

În ceea ce priveşte modalitatea de stabilire a despăgubirii, instanţa de apel a reţinut că, potrivit art. 22 alin. (3) din Legea 255/2010, în forma anterioară modificărilor aduse acestui text prin Legea 233/2018 (aplicabilă în cauză prin raportare la data declanşării procedurii de expropriere şi la data sesizării instanţei cu acţiunea prin care se contesă cuantumul despăgubirilor) acţiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii.

Potrivit art. 26 din Legea 33/1994 despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor tine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.

A reţinut, totodată, statuările Curţii Constituţionale date prin decizia nr. 380/2015 în sensul că valoarea bunului expropriat nu poate fi alta decât cea stabilită la momentul contemporan realizării transferului dreptului, finalitate urmărită atât prin Legea nr. 33/1994, cât şi prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale .

Având în vedere că, potrivit art. 9 alin. (4) din Legea nr. 255/2010, transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor din proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice în proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea expropriatorului operează de drept la data emiterii actului administrativ de expropriere de către expropriator, ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii, a reţinut că momentul exproprierii este imediat ulterior consemnării sumelor de bani aferente despăgubirii, în acord cu cele reţinute de către Curtea Constituţională în cuprinsul Deciziei nr. 44/2021, în cauza de faţă la data de 24.11.2011 fiind consemnate pe numele reclamantei sumele stabilite cu titlu de despăgubire.

Prin urmare, pentru ca despăgubirea ce se acordă pentru exproprierea terenului proprietatea reclamantei să fie una justă este necesar ca preţul avut în vedere de către experţi la efectuarea expertizei să reflecte valoarea unor terenuri similare la momentul transferului dreptului de proprietate, stabilită pe baza unor tranzacţii efectiv încheiate.

În primă instanţă, ca urmare a publicării deciziei Curţii Constituţionale nr. 12/2015, obiectivele expertizei au fost completate, instanţa stabilind ca obiectiv suplimentar determinarea valorii terenului expropriat la data transferului dreptului de proprietate, comisia de experţi stabilind valoarea totală a terenului la data de 28.11.2011, la 449.964 euro, cu luarea în considerare a unei valori unitare de 36 euro/m.p. .

Pentru a determina această valoare, comisia de experţi a avut în vedere tranzacţii imobiliare cu terenuri libere, similare, situate în aceeaşi zonă cu cele supuse evaluării, având o dată de tranzacţionare apropiată datei la care a avut loc exproprierea, fiind avute drept comparabile terenuri ce au făcut obiectul a mai multe contracte de vânzare cumpărare .

Răspunzând obiecţiunilor la raportul de expertiză formulate de către pârâtă, comisia de experţi a arătat că se impune excluderea comparabilelor nr. 3, 4, şi 5 sau corectarea lor cu o ajustare corespunzătoare diferenţei dintre preţul declarat în contract şi cel la care au fost calculate taxele notariale, aceştia constatând că preţul declarat al tranzacţiei este mult inferior valorii care ar fi rezultat din aplicarea grilei notariale pentru zona respectivă, în raport de care s-au calculat taxele notariale şi propunând instanţei o ajustare a preţului pentru aceste comparabile cu 113 %, variantă omologată de către prima instanţă, care a reţinut astfel o valoare a despăgubirilor de 36 euro/m.p.

În aceste condiţii, instanţa de apel a considerat că, deşi nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 7 pct. 21 lit. b) din Codul fiscal pentru a se considera că vânzarea a avut loc între «persoane afiliate», nefiind probat faptul că între părţile celor trei contracte ar fi existat vreo legătură, nu se justifică aplicarea de către comisia de experţi a unei ajustări a preţului de vânzare cumpărare din cele trei contracte prin majorarea acestuia cu 113 %, comisia de experţi neprezentând o explicaţie cu privire la modalitatea în care s-a determinat această ajustare a preţului, preţul pe m.p. rezultat nereflectând în mod corect valoarea la care se vindeau terenuri similare celor expropriate la data transferului dreptului de proprietate, cât timp nu există nicio dovadă că preţul menţionat în cuprinsul respectivelor contracte ar fi fost unul simulat.

Pentru aceste motive, a dat eficientă raportului de expertiză specialitatea evaluare imobiliară efectuat în faţa instanţei de apel de către comisia de trei experţi (D., E. şi F.) şi a reţinut că valoarea terenului expropriat la momentul transferului dreptului de proprietate era de 201.360 euro, cu luarea în considerare a unei valori unitare de 16,11 euro/m.p., respectiv 878.323 RON, prin raportare la cursul de 4,3619 RON/un euro de la data de 28.11.2011.

În plus, a reţinut că şi în grila notarială aferentă anului 2011, realizată în anul 2010, valabilă de la data de 01.01.2011, pentru terenurile libere situate la periferia şi în exteriorul localităţii Voluntari se prevede valoarea de 36 euro/m.p., respectiv cea de 18 euro/m.p. precum şi o serie de coeficienţi de reducere pentru lipsa utilităţilor (corecţiile de 0,85 pentru lipsa apei curente şi a canalizării, a celei de 0,95 pentru lipsa gazelor naturale şi a celei de 0,96 pentru lipsa reţelei de electricitate fiind aplicabile în egală măsură şi terenului expropriat având în vedere că acesta nu avea utilităţi, după cum acestuia îi este aplicabilă şi corecţia de 0,85 pentru lipsa accesului la un drum public modernizat, având în vedere că accesul la întregul lot deţinut de către intimata reclamantă se făcea prin DE 486, drum care nu este însă unul amenajat), fiind evident astfel că valoarea stabilită de către comisia de experţi este una care se apropie de cea pe care terenul ar avea-o prin raportare la grila notarială valabilă în anul 2011.

Cu privire la critica vizând soluţia pronunţată de către prima instanţă, din perspectiva reţinerii unui prejudiciu cauzat intimatei reclamante ca urmare a exproprierii şi a întinderii acestuia, instanţa de apel a constatat că proprietatea intimatei reclamante fost secţionată, rezultând o serie de trei loturi, care din punct de vedere cadastral formează loturi înfundate, ce nu au ieşire la un drum public, rezolvarea acestei situaţii putându-se realiza prin efectuarea unor drumuri de acces cu acordul proprietarilor pe al căror teren acestea ar urma să treacă, însă este nejustificată din punct de vedere juridic soluţia primei instanţe de a acorda intimatei reclamante contravaloarea întregului teren neexpropriat, deşi aceasta rămâne în continuare proprietar al acestuia şi îl poate valorifica, potrivit categoriei de folosinţă pe care acesta îl avea la momentul exproprierii, fiind fără relevanţă din acest punct de vedere faptul că parte din acesta este afectat de zona de siguranţă a autostrăzii, astfel cum aceasta este definită de O.G. nr. 43/1997, câtă vreme terenul poate fi arendat sau înstrăinat.

Prin urmare, instanţa de apel, valorificând concluziile raportului de expertiză specialitatea topografie efectuat în cauză de către expertul G. cu privire la posibilităţile de acces la un drum public precum şi concluziile raportului de expertiză întocmit de către comisia de experţi cu privire la costurile necesare pentru a se crea accesul la acest drum public, a constatat că prejudiciul cauzat intimatei reclamante ca urmare a exproprierii este reprezentat de suma necesară realizării unui drum de acces la calea publică, respectiv de suma de 73.742 RON,.

Instanţa de apel nu a avut în vedere raportul de expertiză specialitatea drumuri şi poduri întocmit de către expertul H. pentru determinarea costurilor de realizare a accesului la un drum public, având în vedere faptul că acesta a fost determinat prin raportare la o lucrare ce presupune efectuarea unui drum betonat/asfaltat.

Or, această sumă nu reprezintă un prejudiciu cert, care să poată fi avut în vedere la cuantificarea daunelor cauzate de expropriere, având în vedere faptul că în zona în care sunt situate cele trei loturi de teren înfundate, rămase neexpropriate, nu sunt amenajate căi de circulaţie betonate, ci doar drumuri de exploatare agricole, din pământ, concluziile comisiei de trei experţi fiind în sensul că nu este posibilă legarea loturilor în cauză, prin câmp, de drumul de exploatare DE 456 (drum ce nu este amenajat, potrivit menţiunilor din raportul de expertiză întocmit de către expertul G.) de o şosea asfaltată, ce presupune săpături, fundaţii, beton de rezistenţă, strat de uzură, şanţuri de protecţie, sisteme de semnalizare, etc., acest prejudiciu viitor pretins nefiind sigur că se va produce din moment ce realizarea unui drum betonat nu este posibilă.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei nr. 891 A din 06 iunie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti, în numele Statului Român.

Prin memoriul de recurs, pârâta a solicitat admiterea recursului şi casarea deciziei recurate pentru ipoteza de nelegalitate prevăzută de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865.

În dezvoltarea criticilor formulate, recurenta a susţinut, în esenţă, că hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată cu încălcarea normelor de drept material, respectiv a deciziei nr. 12/2015 pronunţate de Curtea Constituţională, a deciziei nr. 78/2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi a art. 22 pct. 6 din Legea nr. 255/2010.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a susţinut că hotărârea curţii de apel a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, întrucât în cauză nu s-a avut în vedere şi expertiza camerei notarilor publici de la momentul transferului de proprietate, pentru categoria de teren avută la momentul transferului de proprietate, de unde rezulta, în mod clar, valoarea de 3,6 euro/mp. pentru teren extravilan arabil.

Totodată, a arătat că raportul de expertiză evaluatorie întocmit în cauză nu a respectat criteriile legale stabilite de normele legale şi de deciziile pronunţate de instanţa de contencios constituţional şi de instanţa supremă, respectiv: momentul transferului dreptului de proprietate, criteriile legale prevăzute de dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, ţinând seama şi de expertizele întocmite şi actualizate de camerele notarilor publici, la momentul transferului dreptului de proprietate.

În ceea ce priveşte situaţia de fapt, recurenta a arătat că transferul dreptului de proprietate a operat de drept la data deciziei de expropriere nr. 1652/28.11.2011. (aferenta H.G. nr. 953/2011) emisă in condiţiile Legii nr. 255/2010 de Directorul General al Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A.

5. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare la recursul declarat în cauză, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.

În acest sens, a arătat că, la efectuarea expertizei evaluatorii, decizia nr. 12/2015 pronunţată de Curtea Constituţională a fost pe deplin respectată.

Cu privire la ghidul privind valorile orientative ale proprietăţilor imobiliare din Judeţul Ilfov, depus de recurentă la dosar în calea de atac a apelului, a învederat că acesta nu putea fi avut în vedere de instanţa de apel, întrucât se referea la terenuri aflate în extravilan, în timp ce terenul ce a fost expropriat în cauza pendinte este un teren intravilan, aflat în com. Voluntari.

În continuare, a arătat că, la momentul efectuării raportului de expertiză, recurenta nu a formulat obiecţiuni, deşi conform dispoziţiilor art. 212 alin. (2) C. proc. civ., aceasta era obligată, în cazul în era nemulţumită, să solicite completarea, sau refacerea expertizei.

Totodată, a învederat că instanţa de apel a arătat, în mod clar, modalitatea de stabilire a cuantumului despăgubirilor, considerente care nu au fost atacate prin cererea de recurs formulată.

În ceea ce priveşte critica referitoare la nerespectarea deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept nr. 78/2021, a solicitat înlăturarea acesteia, având în vedere că nu este întemeiată şi nici dovedită.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Cu titlu prealabil, acţiunea dedusă judecăţii în prezentul dosar a fost înregistrată pe rolul instanţelor judecătoreşti la data de 05.02.2013, anterior datei de 15.02.2013, când a intrat în vigoare Noul C. proc. civ., caz în care, în acord cu dispoziţiile normei tranzitorii prevăzută de art. 3 din Legea nr. 76/2012, litigiul pendinte este guvernat de normele procesuale ale vechiul C. proc. civ.

Analizând criticile dezvoltate de pârâtă prin memoriul de recurs, se constată că se circumscriu motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit cărora se poate cere casarea când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

Prin recurs, pârâta invocă caracterul nelegal al hotărârii recurate, susţinând că aceasta a fost dată cu nesocotirea dispoziţiilor art. 22 pct. 6 din Legea nr. 255/2010, precum şi nesocotirea celor statuate prin Decizia nr. 12/2005, pronunţată de Curtea Constituţională şi prin Decizia nr. 78/2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în sensul că, la stabilirea despăgubirilor acordate nu s-a avut în vedere momentul transferului dreptului de proprietate şi nici expertizele întocmite şi actualizate de camerele notarilor publici.

Verificând aceste critici, Înalta Curte constată că sunt nefondate.

Astfel, cât priveşte critica prin care pârâta pretinde nelegalitatea raportului de expertiză, pe baza căruia au fost stabilite despăgubirile cuvenite persoanelor expropriate, critică fundamentată pe nerespectarea dispoziţiilor art. 22 pct. 6 din Legea nr. 255/2010, precum şi pe nesocotirea celor statuate prin Decizia nr. 12/2005, pronunţată de Curtea Constituţională, care prevăd că valoarea bunului expropriat trebuie să fie stabilită la momentul transferului dreptului de proprietate, Înalta Curte constată că nu poate fi primită, întrucât nu este susţinută de înscrisurile cauzei şi nici de considerentele expuse de instanţa de apel.

Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (4) din Legea nr. 255/2010, transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor din proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice în proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea expropriatorului operează de drept la data emiterii actului administrativ de expropriere de către expropriator, ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii.

Din textul de lege evocat, rezultă că momentul transferului dreptului de proprietate este concomitent consemnării sumelor de bani aferente despăgubirii, astfel cum a statuat şi instanţa de contencios constituţional în cuprinsul Deciziei nr. 44/2021.

În cauza pendinte, aşa cum s-a reţinut de către instanţele de fond, sumele stabilite cu titlu despăgubire au fost consemnatele la dispoziţia reclamantei la data de 28.11.2011, aceasta fiind data de referinţă la stabilirea valorii bunului expropriat.

Or, aşa cum rezultă din înscrisurile dosarului, cât şi din motivarea deciziei atacate, evaluarea terenului expropriat a fost realizată prin raportare la acest moment al transferului dreptului de proprietate.

Astfel, în aprecierea raportului de expertiză efectuat în apel, instanţa a arătat că valoarea terenului expropriat la momentul transferului dreptului de proprietate, respectiv 28 noiembrie 2011, era de 201.360 euro, cu luarea în considerare a unei valori unitare de 16,11 euro/m.p., respectiv 878.323 RON, prin raportare la cursul de 4,3619 RON/un euro de la data de 28.11.2011.

Pentru a ajunge la aceste valori, instanţa a reţinut că, în cadrul expertizei, comisia de experţi a avut în vedere tranzacţii imobiliare cu terenuri libere, similare, situate în aceeaşi zonă cu cele supuse evaluării, având o dată de tranzacţionare apropiată datei la care a avut loc exproprierea, fiind avute drept comparabile terenuri ce au făcut obiectul a mai multe contracte de vânzare.

Totodată, dând eficienţă raportului de expertiză specialitatea evaluare imobiliară efectuat în faţa instanţei de apel, instanţa de apel a reţinut că propunerea formulată de către experţi are în vedere valoarea cea mai mică rezultată din analiza contractelor de vânzare cumpărare încheiate în aceeaşi perioadă cu data la care a avut loc transferul dreptului de proprietate pentru terenuri similare cu cele ce au format obiect al exproprierii, la care au fost aplicate o serie de corecţii în raport de diferenţele existente între acestea şi terenurile folosite drept comparabile (determinate de data la care a fost întocmit contractul, suprafaţa terenurilor şi de existenţa sau inexistenţa unui drum de acces).

Pe cale de consecinţă, instanţa de apel a făcut aplicarea corectă a celor statuate prin Decizia nr. 12/2005, pronunţată de Curtea Constituţională în sensul că la stabilirea despăgubirilor se impune ca evaluarea să se facă prin raportare la momentul exproprierii, respectiv al transferului dreptului de proprietate, şi nu la data întocmirii raportului de expertiză.

Cât priveşte critica privind încălcarea de către instanţa de apel a prevederilor art. 22 pct. 6 din Legea nr. 255/2010, pârâtul a susţinut că nici experţii şi nici instanţa de judecată nu au avut în vedere, la stabilirea despăgubirilor, expertizele întocmite şi actualizate de camerele notarilor publici, la momentul transferului dreptului de proprietate, astfel cum s-a stabilit şi prin Decizia nr. 78/2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Nici acest argument nu poate fi primit, în condiţiile în care, în decizia atacată, instanţa a arătat că, valoarea stabilită de către comisia de experţi este una care se apropie de cea pe care terenul ar avea-o şi prin raportare la grila notarială valabilă în anul 2011.

Astfel, s-a constatat că în grila notarială valabilă pentru anul 2011, realizată în 2010 şi aplicabilă începând cu data de 01.01.2011, pentru terenurile libere situate în periferia şi în afara localităţii Voluntari, se specifică o valoare de 36 euro/mp şi, respectiv, 18 euro/mp, împreună cu o serie de coeficienţi de reducere pentru lipsa utilităţilor: lipsa apei curente, a canalizării, a gazelor naturale şi a reţelei de electricitate, care sunt aplicabile şi terenului expropriat, dat fiind că acesta nu avea utilităţi. De asemenea, s-a menţionat că terenului îi este aplicabilă şi o corecţie de 0,85 pentru lipsa accesului la un drum public modernizat, având în vedere că accesul la întregul lot deţinut de reclamantă se făcea prin DE 486, un drum care nu era amenajat.

Prin urmare, este evident că instanţa de apel a luat în considerare grila notarială valabilă pentru anul 2011 în momentul pronunţării deciziei, fiind respectate şi dispoziţiile trasate prin decizia nr. 78/2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Nu în ultimul rând, trebuie menţionat că dezacordul recurentei faţă de evaluarea făcută de instanţa de apel în cuantumului despăgubirilor acordate prin respectarea criteriilor impuse de normele legale incidente nu are semnificaţia unei interpretări greşite a normelor de drept, ci reflectă o opinie diferită a părţii recurente cu privire la modul de analiză a probelor administrate în dosar.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că hotărârea recurată a fost pronunţată cu respectarea prevederilor legale, nefiind incident motivul de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865, în temeiul art. 312 alin. (1) din acelaşi cod, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti, în numele Statului Român împotriva deciziei nr. 891 A din 06 iunie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 noiembrie 2023.