Unlicensed slot-machine operation: civil liability for gaming taxes upheld, appeal dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 29 noiembrie 2023

Deliberând asupra recursului dedus judecăţii, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 9 septembrie 2019 pe rolul Tribunalului Dolj, secţia I civilă, reclamantul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc - Serviciul Teritorial Sud-Vest a chemat în judecată pe pârâţii A. şi B., solicitând obligarea pârâţilor la plata unei despăgubiri în cuantum de 425.000 RON, sumă formată din: 25.000 RON contravaloarea taxei de licenţă şi 400.000 RON taxă aferentă autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc de tip slot-machine (50 de aparate, minim pentru autorizare/8.000 RON taxă pe aparat).

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1349, 1357, 1381 şi 1385 C. civ., O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, H.G. nr. 870/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 77/2009, O.U.G. nr. 20/2013 şi H.G. nr. 298/2013 privind organizarea şi funcţionarea Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc.

2. Sentinţa Tribunalului Dolj, secţia civilă

Prin sentinţa civilă nr. 374 din 21 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă, a fost admisă, în parte, acţiunea formulată de reclamantul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc - Serviciul Teritorial Sud-Vest, în contradictoriu cu pârâţii A. şi B.; au fost obligaţi pârâţii la plata către reclamant a sumei de 25.000 RON reprezentând taxa aferentă licenţei de organizare a jocurilor de noroc şi a sumei de 72.000 RON reprezentând taxa aferentă autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc pentru cele 9 aparate de tip slot-machine.

3. Decizia Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă

Prin decizia civilă nr. 2329 din 24 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a fost respins apelul declarat de reclamantul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc - Serviciul Teritorial Sud-Vest; a fost admis apelul pârâtului A. împotriva sentinţei civile nr. 374 din 21 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât B.; a fost schimbată sentinţa, în parte, în sensul că a fost respinsă cererea formulată împotriva pârâţilor A. şi B., ca nefondată; au fost menţinute dispoziţiile sentinţei referitoare la modul de soluţionare a excepţiilor.

4. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă

Prin decizia civilă nr. 2297 din 28 octombrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a fost admis recursul formulat de reclamantul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc împotriva deciziei civile nr. 2329 din 24 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă; a fost casată decizia recurată şi a fost trimisă cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecarea apelurilor.

5. Decizia Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, în rejudecare

Prin decizia civilă nr. 76 din 1 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019 au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de reclamantul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc - Serviciul Teritorial Sud-Vest şi de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 374 din 21 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul B..

6. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă a declarat apel pârâtul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurentul susţine încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material prevăzute de art. 6 alin. (1), art. 17 alin. (9) şi art. 21 din O.U.G. nr. 77/2009, potrivit cărora numai persoanele fizice pot avea calitatea de organizator de jocuri de noroc.

Invocă jurisprudenţa instanţei supreme şi arată că, în ipoteza săvârşirii de către o persoană fizică a infracţiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009, prejudiciul este reprezentat de prejudiciul efectiv produs prin utilizarea aparatelor de jocuri de noroc, iar nu prejudiciul eventual şi virtual reprezentat de taxele aferente activităţilor din domeniul jocurilor de noroc reglementate de art. 13 alin. (1), art. 14 alin. (2) lit. b) şi art. 15 alin. (6) lit. a) din O.U.G. nr. 77/2009, care se raportează la numărul minim de aparate necesar obţinerii, de către persoana juridică, a licenţei de organizare şi autorizaţiei de exploatare.

Susţine că, în speţă, toate sumele rulate prin cele 9 aparate tip slot machine au fost confiscate în faza de urmărire penală, fiind recuperat integral prejudiciul produs.

Învederează că intimatei nu i s-a produs niciun prejudiciu material întrucât taxele de licenţiere şi autorizare ar fi trebuit plătite înainte de săvârşirea infracţiunii, nefiind generate de producerea faptei ilicite. Neplata acestor taxe a reprezentat săvârşirea infracţiunii, fiind condiţii neîndeplinite care au făcut ca fapta să fie infracţiune.

Arată că Statul Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, ar putea fi cel prejudiciat prin neplata impozitului pe profit, însă această sumă a fost deja confiscată împreună cu aparatele.

Afirmă că pentru fapta săvârşită a fost tras la răspundere penală, aceasta fiind consecinţa nerespectării dispoziţiilor în materia desfăşurării jocurilor de noroc, neexistând sancţiune complementară care să îl oblige la plata taxelor solicitate, infracţiunea săvârşită fiind una de pericol, care exclude existenţa unor prejudicii materiale provocate de o persoană fizică.

7. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimatul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

8. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin rezoluţia din 18 septembrie 2023, Înalta Curte a stabilit termen pentru soluţionarea recursurilor la 29 noiembrie 2023.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Prin critica formulată, subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul susţine aplicarea greşită a dispoziţiilor răspunderii civile delictuale cu privire la întinderea prejudiciului, susţinând, în esenţă, că acesta a fost cuantificat în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 77/2009 şi nu în funcţie de sumele rulate, de sumele descoperite în aparatele respective, precum şi că prejudiciul a fost recuperat integral întrucât sumele rulate prin cele 9 aparate tip slot machine au fost confiscate în faza de urmărire penală.

Unul dintre principiile considerate fundamentale sub aspectul reparării prejudiciului cauzat unei persoane printr-o faptă ilicită delictuală este acela potrivit căruia reparaţia trebuie să fie integrală, iar nu parţială. Potrivit art. 1385 alin. (1) C. civ., "Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel", ceea se înseamnă că se poate vorbi despre integralitatea reparaţiei doar atunci când sunt înlăturate toate consecinţele dăunătoare ale faptei ilicite.

Corelativ, prin alin. (3) al art. 1385 C. civ. este afirmată şi o altă regulă cu valoare de principiu în planul întinderii reparaţiei de care cel vătămat trebuie să beneficieze: "Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului".

Rezultă, în sensul acestor dispoziţii legale, că la determinarea întinderii prejudiciului este necesar să se ţină seama de pierderea efectiv suferită de victimă (damnum emergens), de beneficiul nerealizat (lucrum cessans), dar pe care aceasta, în condiţii obişnuite, l-ar fi putut obţine, precum şi, în sensul tezei finale a alin. (3), de cheltuielile pe care victima le-a făcut pentru evitarea sau diminuarea prejudiciului.

În privinţa condiţiilor pe care prejudiciul trebuie să le îndeplinească pentru a se putea dispune repararea lui, una dintre exigenţele principale vizează caracterul cert al acestuia. În acord cu dispoziţiile legale ce guvernează răspunderea civilă delictuală şi prin raportare la statuările constante ale jurisprudenţei şi doctrinei, rezultă că un prejudiciu poate fi considerat cert atunci când existenţa lui actuală sau viitoare este neîndoielnică, iar întinderea lui poate fi stabilită în prezent.

Sunt, aşadar, certe prejudiciile actuale, adică cele care s-au produs în integralitatea lor până la momentul la care victima solicită reparaţia.

Înalta Curte observă că instanţa a fost învestită cu o acţiune în răspundere civilă delictuală, prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor A. şi B. la plata sumei de 425.000 RON, în baza art. 1357 şi urm. C. civ., sumă ce reprezintă contravaloarea taxei de licenţă şi respectiv de autorizare pentru jocuri de noroc de tip slot machine, taxe datorate şi neachitate către bugetul statului, în urma săvârşirii infracţiunii prevăzute şi pedepsită de art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009, constând în faptul că au organizat şi exploatat jocuri de noroc tip slot-machine fără licenţă sau autorizare.

Pârâţii au fost cercetaţi penal în dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova în care, prin ordonanţa cu acelaşi număr din 31 mai 2019, s-a dispus renunţarea la urmărirea penală pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009, constând în desfăşurarea, fără licenţă sau autorizare, a uneia dintre activităţile din domeniul jocurilor de noroc, soluţie confirmată prin încheierea din 2 iulie 2019 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Craiova, secţia penală, reţinându-se că nu există interes public în urmărirea infracţiunii pentru care a fost începută urmărirea penală.

Instanţa de apel, în limitele rejudecării stabilite prin decizia de casare, care au vizat existenţa şi întinderea prejudiciului cauzat reclamantului prin fapta ilicită a pârâţilor de a exploata cele 9 aparate tip slot-machine, fără a se ocupa de obţinerea prealabilă a autorizaţiilor necesare funcţionării acestora şi fără plata autorizaţiilor şi licenţelor de funcţionare, precum şi raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, a validat raţionamentul primei instanţe şi a constatat că, în cazul persoanei fizice, prejudiciul cert este cel produs efectiv prin exploatarea celor 9 aparate mecanice de joc, în aceste limite existând raport direct de cauzalitate între fapta ilicită probată în sarcina pârâţilor - exploatarea jocurilor fără licenţă şi autorizaţie - şi prejudiciul înregistrat în patrimoniul statului - contravaloarea taxelor de licenţiere şi autorizare per aparat.

Totodată, a reţinut că operatorul de jocuri de noroc este, potrivit art. 13 din O.U.G. nr. 77/2009, persoana juridică care a obţinut licenţă şi autorizaţie de exploatare a jocurilor de noroc, o persoană fizică neputând obţine nici licenţa de organizare a jocurilor de noroc şi nici nu ar fi autorizată să le exploateze, însă subiect activ al infracţiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009 poate fi şi o persoană fizică.

Statuările instanţei de apel sunt corecte de vreme ce, din dispoziţiile art. 1 şi art. 18 din H.G. nr. 870/2009, art. 6, art. 13 şi art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009, rezultă că persoanei fizice îi este interzisă organizarea de jocuri de tip slot-machine, aceasta fiind obligată să achite statului taxele aferente activităţii desfăşurate.

Chiar dacă operatorul de jocuri de noroc este, potrivit art. 13 din O.U.G. nr. 77/2009, persoana juridică care a obţinut licenţă de organizare a jocurilor de noroc şi autorizaţie de exploatare a jocurilor de noroc, pârâtul răspunde pentru fapta proprie, pe tărâm delictual, fiind lipsit de relevanţă în stabilirea persoanei responsabile împrejurarea că organizarea şi exploatarea aparatele de jocuri de noroc revenea unei societăţi comerciale sau că legea deschide doar persoanelor juridice posibilitatea de a desfăşura activităţi de organizare şi exploatare a locurilor de noroc, de vreme ce s-a demonstrat implicarea pârâtului A. în desfăşurarea de activităţi ilicite din domeniul jocurilor de noroc, element constitutiv al unei infracţiuni.

Aceasta întrucât pârâtul a acţionat în nume propriu, şi nu ca operator economic/persoană juridică, acţiunea sa vizând tocmai eludarea căilor legale ce presupuneau ca desfăşurarea jocurilor de noroc să se realizeze într-un cadru controlat.

În ipoteza în care persoana fizică exploatează jocuri de noroc, fără licenţă si fără autorizaţie prealabilă, prejudiciul cert, din punctul de vedere al componentei pretinse de către reclamant, este cel produs prin exploatarea aparatelor de joc efectiv utilizate, pentru funcţionarea cărora era necesar a fi achitate taxe aferente licenţei de organizare a jocurilor de noroc şi autorizaţiei de exploatare.

Ca atare, reţinând că pârâtul a desfăşurat o activitate pe care legea nu i-o îngăduie, activitate prin care a obţinut beneficii financiare nesupuse niciunei forme de taxare şi impozitare, prejudicind astfel statul, îi incumbă, ca expresie a principiului reparării integrale a prejudiciului, şi obligaţia de a achita taxele prevăzute de art. 14 din O.U.G. nr. 77/1999, ca parte componentă a prejudiciului de recuperat.

Aserţiunea recurentului potrivit căreia prejudiciul reprezentat de taxele aferente activităţilor din domeniul jocurilor de noroc, reglementate de art. 13 alin. (1), art. 14 alin. (2) lit. b) şi art. 15 alin. (6) lit. a) din O.U.G. nr. 77/2009 este un prejudiciu eventual şi virtual nu poate fi primită, fiind rezultatul interpretării greşite a considerentelor deciziilor instanţei supreme la care face referire şi care vizează lipsa caracterului cert al prejudiciului creat de persoana fizică, prin raportare la numărul minim de aparate necesar obţinerii, de către persoana juridică, a licenţei de organizare şi autorizaţiei de exploatare.

În egală măsură, sunt eronate argumentele recurentului privind recuperarea integrală a prejudiciului având în vedere că toate sumele rulate prin cele 9 aparate tip slot machine au fost confiscate în faza de urmărire penală, întrucât examinarea întinderii reparaţiei şi a caracterului cert al prejudiciului imputat pârâţilor persoanelor fizice, condiţie a răspunderii civile delictuale, constituie o chestiune distinctă de măsura confiscării speciale aplicată în procesul penal şi presupune respectarea principiului reparaţiei integrale a prejudiciului prin prisma prevederilor art. 1357, art. 1385 şi art. 1532 C. civ., coroborate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 77/2009, astfel cum corect, au fost interpretate şi aplicate de către instanţa de apel.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul A., împotriva deciziei nr. 76 din 1 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul A., împotriva deciziei nr. 76 din 1 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 29 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.