Recusal motion and lis pendens claims inadmissible for lack of material error, upholding annulment of ill-timed recusal

Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2023

Deliberând asupra contestaţiei în anulare, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Încheierea pronunţată de curtea de apel

Prin încheierea din 10 martie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a anulat, ca insuficient timbrată, cererea de repunere pe rol formulată de recurentul A. şi a fost menţinută măsura suspendării cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dispusă prin încheierea din 13 octombrie 2021.

2. Hotărârea pronunţată în recurs

Împotriva încheierii din 10 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a declarat recurs pârâtul A.. Recurentul a menţionat că va depune motivele de recurs ulterior.

Prin decizia nr. 448 din 9 martie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a anulat recursul declarat de pârâtul A. împotriva încheierii din 10 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

3. Contestaţia în anulare exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 448 din 9 martie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a formulat contestaţie în anulare contestatorul A., dosarul fiind înregistrat sub nr. x/2023.

În drept, au fost indicate dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, contestatorul a susţinut că instanţa de recurs a încălcat prevederile art. 45, art. 41 şi art. 43 C. proc. civ., deşi a depus dovezi clare la dosar. Raportat la art. 503 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a precizat că erorile sunt clare.

În aprecierea sa, instanţa de recurs a încălcat şi prevederile art. 138 C. proc. civ. De asemenea, a menţionat că, deşi a trimis de trei ori motivele de recurs, acestea nu se regăsesc la dosar.

Intimata nu a formulat întâmpinare, contestaţia fiindu-i comunicată la 19 septembrie 2023.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând contestaţia în anulare, se constată că aceasta este inadmisibilă, în considerarea argumentelor ce succed.

Contestatorul a invocat, ca temei de drept, dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., conform cărora, hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.

Acest motiv de contestaţie vizează doar erorile materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară examinarea modului de interpretare şi de aplicare a legii de drept substanţial sau procedural.

O simplă eroare materială nu conduce la admiterea contestaţiei, fiind necesar ca aceasta să fie determinantă, astfel încât să fi generat pronunţarea unei soluţii eronate prin raportare la actele de procedură din dosar. În egală măsură, contestaţia în anulare este inadmisibilă în ipoteza în care pretinsele erori materiale au fost invocate în faţa instanţei de recurs, iar aceasta s-a pronunţat asupra lor. De îndată ce există o judecată asupra elementului pretins ignorat, situaţia excedează noţiunii "eroare materială", căci contestaţia în anulare nu este un recurs la recurs.

Motivele expuse de contestator nu relevă care ar fi greşeala materială, în sensul de greşeală de natură procedurală constând în confundarea unor elemente importante sau date materiale care să fi condus la o soluţie eronată, ci relevă nemulţumirea acestuia faţă de soluţia de anulare a cererii sale de recurs.

Afirmaţia contestatorului, nedovedită, în sensul că a transmis motivele de recurs, însă acestea nu au fost ataşate la dosar, deşi le-a transmis de trei ori, nu poate conduce la concluzia că soluţia de anulare a recursului, ca nemotivat, raportat la prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., este rezultatul săvârşirii unei erori materiale, în condiţiile în care, la termenul din 26 ianuarie 2023, instanţa de recurs a încuviinţat cererea de amânare formulată de acesta şi a acordat termen la 9 martie 2023, punând în vedere părţii să depună duplicatul motivelor de recurs, pe care a susţinut că le-a înregistrat anterior.

Înalta Curte constată că aspectele reclamante au fost invocate în faţa instanţei de recurs, care s-a pronunţat asupra lor, constatând că partea nu a făcut dovada depunerii motivelor de recurs, deşi cauza a fost amânată tocmai pentru a i se da posibilitatea depunerii duplicatului motivelor de recurs. Drept urmare, acestea nu evidenţiază săvârşirea unei erori materiale de către instanţa de recurs, neputând fi circumscrise motivului de contestaţie reglementat de 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

De asemenea, întrucât contestatorul a susţinut că instanţa de recurs a încălcat prevederile art. 41, 43 şi 45 C. proc. civ., în materie de incompatibilitate, Înalta Curte urmează a analiza admisibilitatea căii de atac şi din perspectiva motivului prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 1. C. proc. civ., prin prisma căruia hotărârea instanţei de recurs poate fi sancţionată dacă "a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia."

Cu toate că prevederile art. 45 C. proc. civ. stipulează că, în cazurile prevăzute de art. 41, judecătorul nu poate participa la judecată, chiar dacă nu s-a abţinut ori nu a fost recuzat, iar neregularitatea izvorâtă din nerespectarea acestor dispoziţii poate fi invocată în orice stare a pricinii, prevederile art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ. impun condiţii prealabile pentru invocarea acestor nereguli prin intermediul contestaţiei în anulare.

În ceea ce priveşte încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei, conform art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., hotărârea instanţei de recurs poate fi atacată cu contestaţie în anulare numai în condiţiile în care judecătorul a formulat declaraţie de abţinere sau partea a formulat cerere de recuzare împotriva acestuia, însă a fost omisă soluţionarea acestora.

Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite aceste cerinţe, în condiţiile în care, în cadrul dezbaterilor din şedinţa publică din 9 martie 2023, recurentul a învederat că preşedintele completului de judecată ar trebui să formuleze cerere de abţinere de la judecarea recursului, întrucât s-a mai pronunţat cu privire la această cauză, însă a precizat că nu înţelege să formuleze cerere de recuzare. De asemenea, prin decizia contestată s-a reţinut că recurentul are pe rolul instanţei supreme mai multe dosare, care au obiecte diferite, motiv pentru care preşedintele completului a menţionat că nu înţelege să formuleze cerere de abţinere, nefiind într-o situaţie de incompatibilitate.

Prin urmare, cum în faţa instanţei de recurs nu a fost formulată o declaraţie de abţinere şi nici cerere de recuzare a preşedintelui de complet, acesta fiind mijlocul procedural prin care partea putea să invoce incompatibilitatea judecătorului, Înalta Curte reţine inadmisibilitatea contestaţiei în anulare şi din perspectiva art. 503 alin. (2) pct. 1. C. proc. civ.

Cât priveşte susţinerea contestatorului potrivit căreia instanţa de recurs a încălcat prevederile art. 138 C. proc. civ., care reglementează excepţia litispendenţei, se reţine că această nu conturează un argument juridic care să permită încadrarea în motivele de contestaţie în anulare prevăzute expres de art. 503 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 448 din 9 martie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 octombrie 2023.