Eligibility of co-financed vehicle acquisition in transnational projects: non-conforming usage, documentation fraud, and breach of economic efficiency principles

Şedinţa publică din data de 11 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ, sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Adminitratiei Publice şi Fondurilor Europene, Direcţia Generală Cooperare Teritorială Europeană, Serviciul de Constatare Nereguli si Antifraudă, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea în totalitate a procesului-verbal de constatare a neregulilor de stabilire a creanţelor bugetare încheiat in data de 22.02.2017, emis de Ministerul Dezvoltării Regionale, Adminitratiei Publice si Fondurilor Europene, Direcţia Generală Cooperare Teritorială Europeană, prin care a fost stabilită în sarcina sa obligaţia de plată a unei creanţe bugetare în cuantum de 27.367,18 euro (TVA inclus) în echivalent 123.581,97 RON la cursul BNR, repararea pagubei cauzate prin punerea în aplicarea a procesului-verbal mai sus menţionat şi obligarea pârâtei la plata daunelor materiale cauzate prin punerea în aplicare a hotărârii menţionate, respectiv restituirea sumei de 27.367,18 euro (TVA inclus); obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 3317 din 11 iulie 2018, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală Cooperare Teritorială Europeană, Serviciul De Constatare Nereguli şi Antifraudă, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs A. întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac exercitate, recurenta a susţinut următoarele:

Prin hotărârea recurată, instanţa de judecată a reţinut în mod greşit că au fost încălcate prevederile contractului Subsidy nr. x/17.07.2013, cu privire la activităţile care puteau fi prestate cu ajutorul microbuzului de transport achiziţionat, respectiv doar în vederea transportării membrilor A. şi a beneficiarilor Centrului la târguri, expoziţii şi evenimente, activităţi prevăzute limitativ şi nicidecum pentru orice alte activităţi ale A..

În mod greşit, s-a reţinut că microbuzul nu a fost utilizat conform scopului stipulat în cererea de finanţare a proiectului, atât timp cât din probele administrate s-a demonstrat că deplasările au fost efectuate pentru promovarea proiectului x, al facilitării accesului la soluţii de afaceri transfrontaliere, la training şi suport al întreprinderilor beneficiare, fiind în concordonţă cu scopul proiectului – respectiv promovarea zonei Ostrov-Silistra.

Reaminteşte recurenta că, încă de la momentul în care a fost depusă solicitarea pentru aprobarea finanţării bunului imobil, prin nota explicativă nr. 2/28.02.2011, s-a preconizat o utilizare restrânsă a bunului în prima parte a activităţii proiectului, urmând ca acesta să fie utilizat preponderent în perioada de sustenabilitate, conform răspunsului care de altfel a fost luat în consideraţie la fundamentarea şi aprobarea aplicaţiei.

Totodată precizează recurenta că, nu poate fi luat în considerare, nici motivarea potrivit căreia nu a fost respectat principiul eficienţei economice, având în vedere faptul că acest termen are definiţii multiple şi diferite, fiind un termen general, nefiind precizate criteriile în raport de care se apreciază că a fost sau nu respectat principiul eficienţei economice.

În opinia rcecurentei, toate cheltuielile referitoare la acest bun imobil au fost efectuate cu respectarea tuturor prevederilor legale europene şi naţionale, precum şi a contractului de finanţare.

În concluzie, instanţa de judecată a făcut o aplicare greşită a normelor de drept material, atât timp cât dă o interpretare restrictivă a activităţilor ce vizează realizarea obiectivului contractului, fără a avea în vedere conţinutul cererilor de finanţare în care este precizată necesitatea şi modalitatea de utilizare a bunului mobil cât şi relevanţa acestuia în perioada de implementare şi respectiv sustenabilitate.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

2.1. Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Din actele şi lucrările dosarului, rezultă că, echipa de control din cadrul instituţiei recurente a procedat la efectuarea unei verificări documentare ce a avut drept scop investigarea aspectelor semnalate în sesizarea nr. x/21.11.2016, primită de la Biroul Regional pentru Cooperare Transfrontalieră (BRCT) Călăraşi pentru Graniţa România-Bulgaria, conţinând constatări cu posibile implicaţii financiare privind prezentarea de documente false de către beneficiar în ceea ce priveşte utilizarea microbuzului achiziţionat în cadrul proiectului.

Obiectivul general al proiectului viza contribuţia în vederea dezvoltării durabile pe termen mediu şi lung a regiunii transfrontaliere Ostrov-Silistra, prin sprijinirea sectorului viticol.

Obiectivul specific viza stimularea cooperării transfrontaliere în sectorul vitcol prin iniţierea şi dezvoltarea asociaţiilor în participaţiune, proiecte de dezvoltare comună, abordări inovatoare comune în cadrul unui set de afaceri integratoare şi servicii tehnice.

Prin sesizarea nr. x/21.11.2016 a fost semnalată posibilitatea declarării ca neeligibilă a cheltuielii privind achiziţionarea autovehiculului x 16+1 locuri, în baza contractului de furnizare de bunuri nr. x/18.07.2014 ca urmare a prezentării de documente false de către beneficiar privind utilizarea microbuzului achiziţionat în cadrul proiectului.

Urmare a verificărilor efectuate de instituţia recurentă, a fost emis Procesul-verbal de constatare nr. x/24.02.2017, în care echipa de control a constatat că mijlocul de transport auto tip x 16+1 nu a fost utilizat pentru realizarea de activităţi cu caracter transfrontalier în cadrul Centrului de oenologie şi vitivinicol, aşa cum s-a angajat beneficiarul potrivit prevederilor contractuale asumate, nici în perioada de implementare şi nici ulterior, în perioada curentă de sustenabilitate.

Totodată, s-a constatat că, pentru a face dovada folosirii conforme a microbuzului, recurenta-reclamantă a completat mai multe foi de parcurs în mod defectuos, modificând în cel puţin două rânduri conţinutul acestora pe motiv de eroare materială.

De asemenea, s-a remarcat faptul că, în cele trei situaţii înaintate, totalul distanţelor consemnate în noile foi de parcurs s-au închis la nivel de zecimală cu kilometrajul afişat la bordul maşinii la data celei de a doua vizite a reprezentanţilor BRCT Călăraşi cu toate că, pe perioada de implementare, diferenţele erau de aproximativ 700 km.

Prin sentinţa civilă nr. 3317/11.07.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2017, instanţă de fond a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată promovată de A..

Prima instanţă a reţinut, în mod corect că vehiculul a fost utilizat cu precădere în alte scopuri decât cel pentru care a fost finanţată achiziţionarea sa.

În documentele aferente achiziţiei microbuzului, respectiv Referatul de necesitate nr. 49/04.12.2013 şi Nota justificativă privind alegerea procedurii nr. 50/04.12.2013, recurenta-reclamantă a justificat achiziţia pe baza faptului că "este necesar pentru transportul membrilor asociaţiilor şi a beneficiarilor centrului la târguri şi evenimente de profil", fapt care vine în contradicţie cu documentele prezentate de beneficiar, cu privire la utilizarea microbuzului.

Or, din documentele depuse de recurentă reies deplasări ce ţin de activitatea în ansamblu a A., nicidecum de activităţi ce ar contribui la atingerea obiectivelor proiectului de facilitare a accesului la soluţii de afaceri transfrontaliere, la training şi suport al întreprinderilor beneficiare.

Astfel, în mod corect, a apreciat instanţa de fond că constatarea împrejurării că vehiculul a fost utilizat în alte scopuri decât cele prevăzute în proiect, rezultă cu evidenţă din examinarea ordinelor de deplasare şi a rapoartelor de activitate.

Totodată, referitor la restul documentelor, care fac trimitere la evenimente ce ar putea fi asimilate scopului pentru care a fost achiziţionat microbuzul, instanţa de control judiciar observă că acestea nu sunt:corelate, conţin informaţii pe baza cărora să se poată identifica alte persoane care au utilizat microbuzul, cu excepţia celor menţionate în ordinele de deplasare

Trebuie subliniat faptul că linia de finanţare nerambursabilă accesată de recurentă este aferentă unui program transfrontalier, în care activităţile cu caracter transfrontalier erau esenţiale pentru atingerea obiectivelor şi nu cele strict legate de acţiunile interne curente ale firmelor componente ale Asocierii.

Concret, recurenta nu a prezentat nicio activitate relevantă în acest sens, nici în timpul perioadei de implementare şi nici a celei de sustenabilitate, încălcându-se în acest sens prevederile art. 5 din Subsidy contract şi art. 2 alin. (2) şi alin. (3) din Ordinul comun MDRL/MFP nr. 916/3364/2009.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentei referitoare la kilometrajul microbuzului, trebuie subliniat faptul că, la data de 09.02.2016, s-a constatat o diferenţă de aproximativ 700 km între kilometrajul autovehiculului marca "x" şi foile de parcurs, reprezentând rodajul autovehiculului, conform justificării beneficiarului.

Totodată, în data de 06.10.2016, cu ocazia efectuării celui de-al doilea control asupra proiectului, BRCT Călăraşi a constatat faptul că kilometrajul de la bordul autovehiculului afişa 7.799,5 km, însă foile de parcurs justificau 11.269 km.

Urmare a acestor necorelări între situaţia reală şi documentele justificative, s-au solicitat explicaţii recurentei, care a răspuns invocând eroarea umană şi pretinzând că "datele eronate furnizate echipei de control nu-i pot fi imputabile, care a arătat în mod justificat faptul ca acestea au apărut urmare a întocmirii documentaţiei de către o persoana care nu a analizat corect şi complet solicitarea autorităţilor...".

În ceea ce priveşte prezenţa anumitor documente conforme la bordul autovehiculului care să certifice realitatea efectuării curselor respective, în temeiul dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Ordinul nr. 980/2011 coroborate cu cele ale art. 20 alin. (1) din O.G. nr. 27/2011, se reţine că operatorul economic trebuia să obţină un Certificat de transport în cont propriu emis de Autoritatea Rutieră Română.

Or, aşa cum este precizat şi în Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 5/04.05.2017, numai în perioada 08.04.2016 - 07.04.2017, recurenta-reclamantă a deţinut Certificat de transport valabil, efectuând curse neconforme pe parcursul a 3.470 km, anterioare obţinerii certificatului, încălcând în acest mod prevederile sus mentionate.

Mai mult decât atât, problema necesităţii completării foilor de parcurs în raport cu prevederile legale în vigoare nu a fost pusă în discuţie de recurentă la faza exprimării punctului de vedere al acesteia în raport cu procesul-verbal de constatare.

Recurenta a susţinut chiar că evidenţa curselor a fost corect ţinută, prin întocmirea ordinelor de deplasare, foilor de parcurs la plecarea în cursă. Din aspectele anterior expuse rezultă teza contrară celor afirmate, iare ţinerea evidenţei foilor de parcurs şi completarea lor corespunzătoare reprezintă o măsură a exploatării conforme a mijlocului de transport achiziţionat, constituind o condiţie specială de eligibilitate a cheltuielilor în raport cu prevederile art. 2 alin. (2) şi alin. (3) din Ordinul comun MDRL/MFP nr. 916/3364/2009.

Potrivit art. 2 alin. (2) din Ordinul nr. 916/3364 din 3 noiembrie 2009 pentru aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile efectuate în cadrul axei prioritare "Dezvoltare economică şi socială", domeniul major de intervenţie "Sprijinirea cooperării transfrontaliere în mediul de afaceri şi promovarea unei imagini şi identităţi regionale" pentru proiecte finanţate în cadrul celui de-al doilea apel de proiecte pentru Programul de cooperare transfrontalieră România - Bulgaria 2007 – 2013, "pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii cu caracter general: a) să fie în concordanţă cu obiectivele şi rezultatele activităţilor propuse, să fie necesară pentru a duce la bun sfârşit proiectul, să fie prevăzută în contractul de finanţare şi să fie în conformitate cu principiile unui management financiar riguros; b) să fie în conformitate cu prevederile contractului de finanţare încheiat de către autoritatea de management pentru aprobarea proiectului, cu respectarea art. 54 alin. (5) şi art. 60 din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.260/1999."

Iar potrivit art. 8 alin. (3) din Ordin, "toate echipamentele trebuie să îndeplinească condiţiile cerute prin proiect şi trebuie să fie în conformitate cu principiul eficienţei economice."

Conform art. 5 din Subsidy contract from ERDF nr. x/17.07.2013, cheltuielile sunt eligibile dacă sunt necesare pentru realizarea proiectului şi sunt stipulate în bugetul proiectului.

Articolul 7 din acelaşi contract prevede responsabilitatea liderului de proiect pentru implementarea acestuia în conformitate cu prevederile convenţiei.

Articolul 11 din contract conţine o definiţie a neregulii în conformitate cu definiţia stabilită la nivel comunitar.

În litigiul de faţă, încrisurile de la dosarul cauzei atestă faptul că vehiculul a fost utilizat cu precădere în alte scopuri decât cel pentru care a fost finanţată achiziţionarea sa.

Prin urmare, instanşa de fond în mod corect a constatat încălcarea dispoziţiilor contractuale menţionate, a art. 2 alin. (2) şi art. 8 alin. (3) din Ordinul nr. 916/3364 din 3 noiembrie 2009.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 3317 din 11 iulie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 februarie 2021.