Union's suit over prisoner-salary pay assigned to member's domicile court, not union's seat.

Şedinţa publică din data de 10 februarie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal cu nr. x/2019, reclamantul Sindicatul National al Poliţiştilor de Penitenciare - Filiala A.N.P.- Aparat Central în numele membrilor din lista anexată cererii, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor obligarea acesteia la plata diferentelor salariale reprezentate de sporul pentru condiţii vătămătoare, în cuantum de 10% din salariul de bază, care se acordă funcţionarilor publici ce îşi desfăşoară activitatea în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice în care funcţionează instalaţii care generează câmpuri electromagnetice de radiofrecvenţă produse de emiţători pentru comunicaţii, instalaţii de microunde, instalaţii de curenţi de înaltă frecvenţă sau staţii de bruiaj pentru fiecare membru de sindicat, începând cu 30.08.2016 şi pentru viitor, sume de bani actualizate cu indicele de inflaţie pana la data plăţii efective, precum şi plata cheltuielilor de judecata efectuate cu prezentul demers judiciar.

Prin încheierea din 09.06.2020, Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a disjuns cererea de chemare în judecată cu privire la reclamantul A. şi a dispus formarea dosarului nr. x/2020

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 3119/21.07.2020, Tribunalul Bucureşti – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Bucureşti a reţinut că acţiunea este formulată de organizaţia sindicală în numele membrului de sindicat şi are ca obiect litigiu privind funcţionarii publici, respectiv plata sporului pentru condiţii vătămătoare, în cuantum de 10% din salariul de bază, fiind incidente dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel încât, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, şi de împrejurarea că domiciliul reclamantului este situat pe raza teritorială a judeţului Dâmboviţa, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Dâmboviţa.

2.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Dâmboviţa sub nr. x/2020, iar prin sentinţa civilă nr. 894/28.10.2020, Tribunalul Dâmboviţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti – secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestui conflict.

În motivarea soluţiei de dezânvestire, Tribunalul Dâmboviţa a reţinut că Sindicatul National al Poliţiştilor de Penitenciare - Filiala A.N.P.- Aparat Central are calitate procesuală activă, potrivit art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011 şi Deciziei nr. 1/2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii.

Prin urmare, competenţa teritorială a instanţei de judecată se stabileşte în favoarea Tribunalului Bucureşti, în raport de sediul sindicatului reclamant, situat în municipiul Bucureşti.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin cererea dedusă judecăţii, Sindicatul Naţional al Poliţiştilor de Penitenciare - Filiala ANP - Aparat Central, în numele şi pentru membrul său de sindicat A., a solicitat obligarea pârâtului la plata sporului pentru condiţii vătămătoare, în cuantum de 10% din salariul de bază, actualizat cu indicele de inflaţie.

Instanţele aflate în conflict s-au considerat deopotrivă necompetente să soluţioneze litigiul, din punct de vedere teritorial, în raport de sediul/domiciliul reclamanţilor, apreciind diferit asupra problemei legitimităţii procesuale a organizaţiei sindicale, respectiv dacă aceasta acţionează în calitate de reclamant sau doar ca reprezentant al membrului de sindicat.

Înalta Curte constată că, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, potrivit cărora:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

(4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

Competenţa stabilită de textul de lege precitat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanţei de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.

În ceea ce priveşte calitatea de reclamant, Înalta Curte reţine că, în speţă, cererea de chemare în judecată vizează plata unor drepturi salariale în favoarea reclamantului A.. Aşadar, în cauza dedusă judecăţii, Sindicatul Naţional al Poliţiştilor de Penitenciare - Filiala ANP - Aparat Central acţionează, conform atributelor legale ce-i revin ca persoană juridică de drept privat, în numele şi în interesul membrilor de sindicat, aceştia fiind titularii dreptului pretins.

Este de necontestat că, potrivit considerentelor Deciziei nr. 1/2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a reţinut că organizaţiile sindicale care acţionează în interesul membrilor afiliaţi au calitatea de reclamante, legitimitatea lor procesuală depăşind limitele simplei reprezentări.

Cu toate acestea, Înalta Curte are în vedere că problema de drept dezlegată prin această decizie priveşte interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, norme cu caracter special, aplicabile jurisdicţiei muncii şi a asigurărilor sociale, iar prin modificarea legislativă a art. 10 din Legea nr. 554/2004, conform Legii nr. 212/2018, legiuitorul a tranşat problema competenţei teritoriale a instanţei de contencios administrativ, în favoarea instanţei de la domiciliul reclamantului, chiar şi în cazul în care acţiunea este exercitată, în numele său, de o persoană de drept public sau privat.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că, în stabilirea instanţei competente teritorial să soluţioneze prezenta cauză, criteriul avut în vedere este domiciliul reclamantului A., situat în judeţul Dâmboviţa, iar nu sediul organizaţiei sindicale care îi reprezintă interesele.

În consecinţă, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor de Penitenciare - Filiala ANP - Aparat Central, în nume propriu şi pentru A. şi pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 februarie 2021.