Local councilor conflict of interest: prospective patrimonial benefit from municipal works constitutes impermissible pre-decision anticipation

Şedinţa publică din data de 10 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 14.05.2018 sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/19.04.2018 întocmit de către Inspecţia de Integritate din cadrul Agenţiei Naţionale de Integritate prin care s-a stabilit existenţa conflictului de interese în exercitarea funcţiei de consilier local din cadrul Consiliului Local Cărand.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 249 din 11 octombrie 2018, Curtea de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul A., solicitând casarea sentinţei atacate şi, rejudecând cauza, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

Recurentul -reclamant nu şi-a încadrat în drept criticile formulate, susţinând în esenţă că, în mod eronat, prima instanţă a reţinut ca fiind legal raportul de evaluare, deşi nu ar fi fost îndeplinite condiţiile prevederilor legale arătate ca fiind incidente pentru reţinerea conflictului de interese.

În acest sens, a arătat că la momentul votului nu avea niciun interes personal de natură patrimonială, deci nu trebuia să se abţină de la vot şi să anunţe că are un interes patrimonial, deoarece la acel moment nu ştia va executa cele două lucrări în viitor. Pentru a fi în prezenţa unui conflict de interese trebuie să existe interesul patrimonial la momentului votului, iar în cazul său acesta nu a existat.

Ulterior, Primăria Cărand a întocmit o documentaţie tehnică la cele două lucrări de reparaţii, respectiv cea care privea grajdul Seliştea precum şi cea de curăţat fântâni, care i-au fost încredinţate reclamantului şi încă unui cetăţean din comună, încasând de la primărie suma de 750 RON, conform statului de plata din luna septembrie 2012, iar pentru lucrarea de curăţat fântâni păşune a primit suma de 750 RON.

După cum rezultă din cele arătate şi din înscrisurile existente la dosar, recurentul-reclamant consideră că nu a încălcat nici o lege privind conflictul de interese deoarece nu a ştiut la momentul votului că el va contribui la efectuarea acelor lucrări.

Totodată, reiterează criticile privind neconcordanţele din cuprinsul raportului de evaluare în ce priveşte sancţiunea ce urmează a fi aplicată, raportat la art. 25 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, faţă de prevederile art. 69 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar pe fond, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.

Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare.

Excepţia nulităţii recursului a fost examinată cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., şi respinsă în şedinţa publică din 10.02.2021.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, care se pot subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Recurentul reclamant a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrative, potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, raportul de evaluare nr. x/19.04.2018 întocmit de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

Acţiunea sa a fost respinsă, prima instanţă apreciind ca fiind temeinic şi legal actul administrativ contestat, motiv pentru care reclamantul a exercitat recursul împotriva acestei soluţii.

Înalta Curte reaminteşte, cu prioritate, că recursul este o cale extraordinară de atac, prin care se urmăreşte, aşa cum se precizează în art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., să se supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Împrejurarea că recursul este singura cale de atac reglementată în materia contenciosului administrativ nu-i schimbă natura juridică, respectiv într-o cale de atac ordinară şi devolutivă, întrucât dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 nu conţin norme derogatorii de la prevederile C. proc. civ.

Aşa fiind, prin exercitarea recursului se poate cere casarea hotărârii atacate numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar solicitarea reevaluării stării de fapt prin reaprecierea mijloacelor de probă de către instanţa de recurs nu se circumscrie motivului reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Cod şi nici altui motiv de casare prevăzut de respectivul articol.

În speţă, cea mai mare parte a criticilor subsumate de recurent motivului de casare menţionat reprezintă o reluare în detaliu a celor invocate prin cererea de chemare în judecată, drept critici de nelegalitate a actului administrativ contestat, fără a fi prezentate aspecte concludente care să susţină ipoteza interpretării sau aplicării greşite a dispoziţiilor legale incidente de către instanţa de fond, de natură să atragă nelegalitatea hotărârii pronunţate.

Cu privire la hotărârea recurată, recurentul a arătat că în mod eronat prima instanţă a reţinut ca fiind legal raportul de evaluare, deşi nu ar fi fost îndeplinite condiţiile prevederilor legale arătate ca fiind incidente pentru reţinerea conflictului de interese. În acest sens, a susţinut că nu a încălcat dispoziţiile legale privind conflictul de interese deoarece la momentul votului nu avea niciun interes personal de natură patrimonială întrucât nu ştia că, ulterior, va contribui la efectuarea lucrărilor aprobate în şedinţa din 25.07.2012, aprobată prin HCL nr. 34/27.09.2012.

Criticile recurentului sunt nefondate.

Astfel, Înalta Curte reţine din actele dosarului că recurentul reclamant a participat, în calitate de consilier local, la şedinţa de lucru a Consiliului Local al comunei Cărand din data de 25.07.2012, aprobată ulterior prin Hotărârea Consiliului Local nr. 34/27.09.2012, în cadrul căreia a fost supusă votului "curăţarea fântânilor şi repararea grajdului", chestiune aprobată în unanimitate de voturi şi în urma căreia i-au fost încredinţate cele două lucrări de prestări servicii, fiind remunerat cu suma de 1.500 RON.

Din cuprinsul procesului-verbal din data de 25.07.2012, rezultă că recurentul -reclamant "s-a înscris la cuvânt şi a ridicat problema fântânilor de pe păşune care trebuie curăţate", susţinând că "personal a curăţat două dintre ele, mai sunt de curăţat încă două, pe care le va curăţa fără probleme" iar în privinţa grajdului de la Seliştea, a susţinut că "trebuie reparat, trebuie nişte cuie, var, vreo 90 oale, pe care dacă le vom prinde bine cu ciment nu va mai trebui schimbat acoperişul".

Subsecvent, recurentul- reclamant a participat la executarea lucrărilor de reparaţie a grajdului comunal (inclusiv la recepţia acestora, potrivit procesului-verbal de recepţie nr. x/27.09.2012 al lucrării "Reparaţii grajd reproducători Seliştea" în cuprinsul căruia se menţionează calitatea acestuia de membru al comisiei de recepţie la nivelul Primăriei comunei Cărand – dosar), ca şi a lucrărilor de curăţare a fântânilor, prestaţii pentru care a fost remunerat cu suma de 1.500 RON.

Potrivit art. 70 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative.

Conform art. 77 din acelaşi act normativ, conflictele de interese pentru consilierii locali sunt prevăzute în art. 47 (actual art. 46) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001.

Art. 46 alin. (1) prevede că nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local.

Or, interesul personal al consilierului local este definit prin art. 75 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali astfel: "aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru (…) o asociaţie sau fundaţie din care fac parte".

Pornind de la aceste premise de ordin legislativ, Înalta Curte apreciază că în mod corect prima instanţă a reţinut existenţa conflictului de interese în ceea ce-l priveşte pe reclamantul A..

Susţinerile recurentului-reclamant referitoare la inexistenţa conflictului de interese, din perspectiva faptului că la momentul votului nu avea niciun interes patrimonial şi, astfel, nu trebuia să se abţină de la vot şi să anunţe că are un interes patrimonial, deoarece la acel moment nu ştia că el va contribui la efectuarea acelor lucrări, nu sunt de natură a invalida raportul de evaluare contestat, câtă vreme, textele legale care reglementează conflictul de interese de natură administrativă se raportează la prefigurarea folosului material, la caracterul potenţial al acestuia (art. 75 din Legea nr. 393/2004 utilizează termenii "să anticipeze" şi "ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj").

Or, recurentul-reclamant a avut posibilitatea să anticipeze că o decizie prin care s-ar aproba încredinţarea lucrărilor prezintă un beneficiu pentru sine, câtă vreme, anterior dezbaterilor şi votului, în mod practic s-a oferit pentru realizarea lucrărilor, fiind astfel evident că prin acţiunile sale nu a manifestat o atitudine neutră, imparţială şi obiectivă faţă de interesele sale patrimoniale, concluzie confirmată de împrejurarea că, în pofida faptului că participat la adoptarea hotărârii consiliului local, ulterior nu s-a abţinut de la efectuarea lucrărilor care i-au adus un folos patrimonial.

Nnu pot fi primite nici criticile referitoare la neconcordanţa din cuprinsul raportului de evaluare în ceea priveşte sancţiunea ce urmează a fi aplicată, câtă vreme actul nu face decât să redea ad litteram conţinutul art. 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.

Faţă de toate împrejurările de fapt şi de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 249 din 11 octombrie 2018 a Curţii de Apel Timişoara – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 februarie 2021.