Unreasonable administrative delay in processing insurance compensation claim; violation of right to fair trial

Şedinţa publică din data de 10 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub numărul x/2017, reclamanţii A. – soţia victimei B. decedată în accidentul de circulaţie din data de 22.12.2014 în afara localităţii Traian, judeţul Bacău din culpa conducătorului auto C. aflat la volanul unui autovehicul ce deţinea o poliţă de asigurare RCA valabilă emisă de S.C. D. S.A., E. - fiul victimei, F.- fiica victimei, G. - fiul victimei, H. - nepotul victimei, I. - nepoata victimei, J. - nepoata victimei, K. - nepoata victimei, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, au solicitat obligarea pârâtului la emiterea actului administrativ - decizie privind acordarea indemnizaţiei de asigurare (despăgubiri materiale şi morale) şi la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 5095 din 20 decembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal:

- a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii A., E., F., G., H., I., J., K., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor;

- a obligat pârâtul la emiterea actului administrativ prin care să soluţioneze cererea reclamanţilor privind acordarea/plata indemnizaţiilor/despăgubirilor;

- a obligat pârâtul către reclamanţi la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 5095 din 20 decembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În esenţă, recurentul-pârât FGA a susţinut că instanţa de fond a apreciat eronat că a fost depăşit termenul rezonabil de soluţionare a cererii de plată formulate de reclamanţi, fără a lua în considerare: specificul, complexitatea şi încărcătura activităţii Fondului; necesitatea respectării principiului nediscriminării şi al egalităţii de tratament în soluţionarea cererilor de plată formulate de creditorii de asigurări; numărul foarte ridicat de cereri de plată aflate în soluţionare; prevederile art. 15 din Legea nr. 213/2015 care dispun că soluţionarea cererilor se face în ordinea înregistrării lor.

Totodată, recurentul-pârât a arătat că, între timp, cererea de plată a petenţilor a fost analizată, fiind emisă Decizia nr. 12852/07.02.2018, în raport de care apreciază că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-reclamanţi, legal citaţi, nu au formulat întâmpinare în cauză.

În faza procesuală a recursului a fost depusă la dosar Decizia nr. x/07.02.2018 emisă de FGA, prin care a fost respinsă cererea de plată formulată de reclamanţi.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivului de casare invocat, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamanţii au învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care au solicitat obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor la emiterea decizie privind acordarea indemnizaţiei de asigurare (despăgubiri materiale şi morale) în urma evenimentului rutier produs data de 22.12.2014.

Soluţionând cauza, prima instanţă a admis acţiunea reclamanţilor şi a obligat pârâtul la emiterea deciziei de soluţionare a cererii de despăgubiri comunicată instituţiei prin notificarea L. nr. 135/20.03.2017, reţinând că pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a soluţiona cererea reclamanţilor în termenul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 sau într-un termen rezonabil, în temeiul art. 18 alin. (1)()din Legea nr. 554/2004.

Instanţa de control judiciar îşi însuşeşte concluzia la care a ajuns judecătorul fondului, în sensul că intervalul mare de timp, de aproximativ 1 an, pe parcursul căruia recurentul-pârât nu a comunicat intimaţilor-reclamanţi stadiul de soluţionare a cererii de despăgubire, constituie o încălcare a principiului soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale. Principiul soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, garanţie a dreptului la un proces echitabil, este aplicabil nu numai procedurii judiciare propriu-zise, ci şi celei administrative sau execuţionale.

Complexitatea procedurii de soluţionare a cererilor de despăgubire prevăzute în Legea nr. 213/2015 şi Norma nr. 16/2015 care, într-adevăr, nu poate fi efectuată în termenul general de 30 de zile reglementat în art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, constituie un criteriu de apreciere a termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite pasive a autorităţii publice, fără să aceasta să probeze stadiul de soluţionare în care se află demersurile întreprinse până în momentul de faţă şi să amâne sine die soluţionarea acestora prin depăşirea unui termen rezonabil, pentru că astfel este încălcată Recomandarea C.M./REC (2007) 7 a Comitetului Miniştrilor a Consiliului Europei privind buna administrare, prin care obligă administraţia publică – autorităţile publice – ca în realizarea atribuţiilor să acţioneze în cadrul unui termen rezonabil.

În speţă, recurentul-pârât a încercat să-şi motiveze pasivitatea prin invocarea numărul foarte ridicat de cereri de plată aflate în soluţionare şi necesitatea respectării principiului nediscriminării şi al egalităţii de tratament în soluţionarea cererilor de plată formulate de creditorii de asigurări, însă aceste împrejurări nu exonerează recurentul, în calitatea sa de organ administrativ însărcinat cu rezolvarea acestora într-un interval de timp anume stabilit, de obligaţia prevăzută de lege.

Or, în cauză, deşi cererea de despăgubire a fost înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraţilor la data de 20.03.2017, adică în urmă cu aproximativ 1 an în raport de data pronunţării sentinţei de fond, recurentul pârât nu a probat stadiul de soluţionare a cererii.

Astfel, prin raportare la înscrisurile administrate în cauză, în mod corect prima instanţă a constatat că pârâtul nu a efectuat nicio operaţiune administrativă concretă în scopul rezolvării cererii litigioase, limita rezonabilităţii în soluţionarea cererii reclamantei fiind depăşită, motiv pentru care soluţia adoptată de judecătorul fondului se impune a fi păstrată.

Cât priveşte susţinerile referitoare la rămânerea fără obiect a cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că Decizia nr. 12852/07.02.2018, pe care se sprijină invocarea incidentului procedural, a fost emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor ulterior pronunţării sentinţei recurate. Socotind Decizia nr. 12852/07.02.2018 o punere în executare a sentinţei recurate, Înalta Curte nu poate primi excepţia rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată.

Faţă de toate împrejurările de fapt şi de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptae în recurs

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 5095 din 20 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 februarie 2021.