Magistrate salary recalculation ordered using sectoral reference value of RON 405 after constitutional invalidation of equalization cap

Şedinţa publică din data de 10 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 28.04.2017, sub numărul x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii:

- obligarea pârâtului la emiterea dispoziţiei de salarizare, în aplicarea Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015 până la data de 30.10.2016 (ce se va majora cu 10% începând de la 01.10.2015, potrivit Legii nr. 293/2015);

- obligarea pârâtului la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 si a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună a diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizaţia calculată prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015) şi venitul efectiv plătit prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 291,98 RON, respectiv de 347 RON începând de la 01.08.2016), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 3638 din 11 octombrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII- a contencios administrativ şi fiscal:

- a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii;

- a obligat pârâtul să emită reclamantului o decizie de salarizare: producătoare de efecte juridice în perioada 09.04.2015-30.11.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON; producătoare de efecte juridice în perioada 01.12.2015- 30.10.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 445,5 RON.

- a obligat pârâtul la plata către reclamant a diferenţelor salariale rezultate, precum şi actualizarea acestora cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferente perioadei de la data scadenţei fiecărui venit salarial lunar şi până la data plăţii.

Prin încheierea din 30.05.2018, Curtea de Apel Bucureşti a dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale din cuprinsul dispozitivului sentinţei nr. 3638 din 11 octombrie 2017 în ceea ce priveşte sediul pârâtei.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 3638 din 11 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII- a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi respingerii acţiunii, ca neîntemeiate.

Într-o primă critică, pârâtul a arătat că instanţa de fond a aplicat greşit normele de drept material, atât în ceea ce priveşte data de la care s-a dispus acordarea valorii de referinţă sectoriale, cât şi cuantumul acesteia.

Astfel, s-a arătat că pârâtul a procedat la recalcularea drepturilor salariale prin raportarea la valoarea de referinţă sectorială maximă în plată, începând cu data de 1 august 2016, având în vedere că Decizia CCR vizează dispoziţiile art. 31 alin. (12) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum aceasta a fost modificată prin O.U.G. nr. 20/2016 şi O.U.G. nr. 43/2016, dispoziţii care prevăd egalizarea salariilor în cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale, începând cu data de 1 august 2016.

În esenţă, s-a arătat că decizia CCR putea fi aplicată numai după data de 1 august 2016, astfel încât nu există temei pentru pârât să procedeze la recalcularea sumelor datorate reclamantului, anterior datei menţionate.

De altfel, şi prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 4680/C/21.12.2016, drepturile salariate ale judecătorilor au fost stabilite, începând cu data de 1 august 2016, în funcţie de o valoare de referinţă sectorială de 381,823 RON, rezultată din majorarea valorii de referinţă sectoriale de 347 de RON cu un procent de 10%, prevăzut de Legea nr. 293/2015.

O a doua critică vizează valoarea de referinţă sectorială stabilită de instanţa de fond pentru recalcularea sumelor datorate de pârât.

S-a arătat că, în prezent, în urma deciziei CCR nr. 794/15.12.2016, ordonatorii din sistemul justiţiei au stabilit că valoarea de referinţă sectorială aplicabilă de la 01.10.2016 este de 405 RON.

La nivelul Consiliului Superior al Magistraturii s-a procedat la stabilirea drepturilor salariale pentru personalul instituţiei, începând de la data de 1 august 2016, în funcţie de o valoare sectorială de 347,10 RON, la care s-a adăugat procentul de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015. Valoarea sectorială de 405 RON a rezultat după data de 01.10.2016, astfel încât la stabilirea drepturilor salariale în această modalitate s-au avut în vedere considerentele deciziei CCR nr. 794/15.12.2016, astfel încât acestea puteau fi aplicate numai după publicarea hotărârii instanţei de contencios constituţional în Monitorul Oficial al României.

Prin Ordinul nr. 283/25.10.2016 al Preşedintelui ÎCCJ, s-a stabilit că începând cu data de de 01.10.2016, judecătorii şi magistraţii-asistenţi, menţionaţi în anexa 1 la ordin, vor fi salarizaţi la nivelul maxim aflat în plată la nivelul instanţei supreme, pentru aceeaşi funcţie, grad, vechime în muncă şi în funcţie, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Instanţa de fond a admis în mod nelegal cererea reclamantului de acordare a valorii de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015, câtă vreme s-a decis la nivelul tuturor ordonatorilor de credite că nivelul maxim aflat în plată, în cadrul familiei ocupaţionale "justiţie" calculat în raport de o valoare de referinţă sectorială de 405 RON este aplicabil de la 01.10.2016.

Prin adresele nr. x din 21.12.2016 şi 29.12.2016, instanţa supremă a comunicat CSM că valoarea de referinţă sectorială în funcţie de care se calculează salariul de bază/indemnizaţia de încadrare în plată, la nivelul ÎCCJ pentru toţi judecătorii aflaţi în funcţie este de 405 RON şi nu include majorarea de 10% acordată prin Legea nr. 293/2015.

Valoarea sectorială de referinţă în plată a fost de 347 RON pentru familia ocupaţională "justiţie" până la data de 30 septembrie 2016, astfel încât nu se putea aplica un alt coeficient pentru o perioadă anterioară acestei date.

De asemenea, nivelul maxim aflat în plată, în cadrul familiei ocupaţionale de funcţii bugetare "Justiţie", calculat în raport de o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, este aplicabil de la 01.10.2016, iar nu anterior.

În aceste condiţii, în mod greşit instanţa de fond a stabilit în sarcina pârâtului obligarea la emiterea unei decizii de salarizare prin raportare la o valoare de referintă sectorială de 405 RON, pe perioada 09.04.2015-30.11.2015 şi prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 445.5 RON, pe perioada 0.12.2015- 30.10.2016, întrucât nu poate fi acceptat ca o dispoziţie reparatorie, cum sunt dispoziţiile ce au făcut obiectul Deciziei Curţii Constituţionale, să fie interpretată în sensul în care conduce, chiar prin aplicarea ei, la o situaţie favorabilă intimatului-reclamant, prin raportare la tot restul familiei ocupaţionale.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul reclamant a formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea recursului ca nefondat. La dosar a fost depusă decizia nr. 2369/22.06.2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, prin care a fost respins recurul formulat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinţei nr. 48/13.01.2017 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată, prin prisma motivului de casare invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Criticile de nelegalitate formulate de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii se referă, în esenţă, la greşita stabilire de către instanţa de fond a indemnizaţiei de încadrare salarială cuvenite reclamantului, în raport de o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015.

Recurentul-pârât a susţinut că această valoare de referinţă nu putea fi luată în considerare anterior datei de 01.10.2016, motivat de inexistenţa în plată, în sistemul justiţiei, la data de 09.04.2015, a unei indemnizaţii calculate în raport de această valoare şi de caracterul neretroactiv al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea art. 31 alin. (1)2 din O.U.G. nr. 57/2015

Înalta Curte reţine ca fiind legală sentinţa de fond sub aspectul stabilirii includerii în calculul indemnizaţiilor de încadrare brute, începând cu data de 09 aprilie 2015, a unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON, având în vedere că hotărârile judecătoreşti prin care a fost recunoscută această valoare sectorială sunt anterioare datei de 09 aprilie 2015, iar prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016 s-a statuat că egalizarea prevăzută de art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să se facă avându-se în vedere nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, stabilit şi prin raportare la drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti existent la nivel de familie ocupaţională, fără să menţioneze că este vorba despre nivelul maxim aflat în plată.

Or, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, stabilit prin raportare la drepturile recunoscute prin hotărâri judecătoreşti existent la nivelul de familie ocupaţională a "justiţiei" la data de 09 aprilie 2015 include valoarea sectorială de 405 RON.

În acest sens, Înalta Curte reţine că valoarea sectorială de 405 RON a fost stabilită în mod expres prin mai multe hotărâri judecătoreşti pentru o parte dintre magistraţii din cadrul instanţelor din raza Curţilor de Apel Cluj şi Oradea, în acest sens fiind decizia Curţii de Apel Cluj din data de 04 iulie 2011 în dosarul nr. x/2008 şi decizia nr. 402/02.02.2011 a Curţii de Apel Oradea.

La fel, Înalta Curte reţine că prin sentinţa civilă nr. 48/13.01.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2016, a fost obligat pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii să emită dispoziţii de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON, începând cu 09 aprilie 2015, sentinţă ce a devenit definitivă prin respingerea recursului de către Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie (decizia nr. 2369/22.06.2017).

În ceea ce priveşte argumentul aplicării retroactive a dispoziţiilor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, Înalta Curte constată că, potrivit considerentelor 26-32 din această hotărâre, forul constituţional a reţinut că hotărârile judecătoreşti prin care s-a recunoscut majorarea indemnizaţiei de încadrare a magistraţilor reclamanţi în cauzele respective au aplicabilitate generală, întrucât prin acestea nu s-au recunoscut anumite drepturi în baza unor situaţii de fapt particulare, ci s-au interpretat norme de lege cu aplicabilitate generală. În continuare, Curtea Constituţională a stabilit că efectul constatării neconstituţionalităţii art. 31 alin. (1)2 din O.U.G. nr. 57/2015, introdus prin O.U.G. nr. 43/2016, îl reprezintă calcularea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare la care se face egalizarea prin includerea drepturilor stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti (considerentul 32).

Prin urmare, însăşi instanţa de control constituţional a stabilit modalitatea în care se va face aplicarea dispoziţiilor legale, consecutiv constatării caracterului neconstituţional al normelor cu examinarea cărora a fost învestită, în sensul extinderii beneficiilor recunoscute prin hotărâri judecătoreşti individuale întregii categorii profesionale şi familii ocupaţionale, aceasta fiind unica modalitate de înlăturare a inechităţilor constatate în sistemul de salarizare a personalului bugetar.

Aşadar, argumentul recurentului-pârât este prezentat în mod eronat ca fiind unul care ţine de temporalitatea aplicării deciziilor Curţii Constituţionale. În realitate, aplicarea unitară şi generală a dispoziţiilor legale incidente în materia salarizării, inclusiv pentru perioada anterioară publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, reprezintă mijlocul de înlăturare a inechităţilor din sistemul de salarizare al personalului bugetar, scop urmărit de legiuitor la edictarea O.U.G. nr. 20/2016.

De altfel, şi Ministerul Justiţiei a înţeles să valorifice considerentele deciziei Curţii Constituţionale, prin emiterea Ordinului nr. 4680/C din 21.12.2016, adresat tuturor judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi asistenţilor judiciari, în cuprinsul căruia indemnizaţia de încadrare brută a fost recalculată începând cu data de 09 aprilie 2015, deci pentru o perioadă anterioară publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., constatând şi că nu au fost formulate critici cu privire la acordarea dobânzii legale şi a actualizării sumelor cu indicele de inflaţie, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinţei nr. 3638 din 11 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 februarie 2021.