Judicial executor's disciplinary sanctions upheld as appeal dismissed.

Şedinţa publică din data de 10 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, la data de 26.04.2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin Consiliul de Disciplină al C.E.J. şi Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti din România prin Comisia Superioară de Disciplină a U.N.E.J., a solicitat anularea Hotărârii nr. 5/09.11.2017 pronunţată în dosarul disciplinar nr. x/2017 de Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi Hotărârea nr. 4/26.01.2018 pronunţată în Dosarul disciplinar nr. x/2017 de Comisia Superioară de Disciplină a U.N.E.J. privind dosarul disciplinar nr. x/2017 şi exonerarea de sancţiunea aplicată, prevăzută de art. 49 lit. d) din Legea 188/2000.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 425 din 17 septembrie 2018, Curtea de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin Consiliul de Disciplină al C.E.J. şi Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti din România prin Comisia Superioară de Disciplină a U.N.E.J., ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei curţii de apel a formulat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei şi trimiterea spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În motivarea căii de atac, recurentul susţine, în esenţă, că hotărârea instanţei de fond este nemotivată şi a fost dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 188/2000 a executărilor judecătoreşti, statuând şi preluând doar apărările şi susţinerile intimatelor în cauză, fără însă, a evalua în mod corect starea de fapt, pe de o parte, cât şi raţiunea existenţei sancţiunilor disciplinare fără un suport întemeiat.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Prin întâmpinările înregistrate la dosarul cauzei la data de 23 noiembrie 2018, respectiv 26 noiembrie 2018, intimaţii-pârâţi Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecători de pe lângă Curtea de Apel Craiova au reiterat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în ceea ce le priveşte, arătând, în esenţă, că numai ministrul justiţiei sau Colegiul director al Camerei Executorilor Judecătoreşti au calitatea de titular al acţiunii disciplinare şi, prin urmare, numai aceştia pot sta în judecată în contestaţiile formulate împotriva actelor de sancţionare disciplinară a executorilor judecătoreşti.

III. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Cu titlu prealabil, se reţine că intimaţii-pârâţi Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecători de pe lângă Curtea de Apel Craiova au reiterat excepţia lipsei calităţii lor procesuale pasive pe calea întâmpinării depuse la dosar, excepţie care nu va fi analizată, în condiţiile în care instanţa de control judiciar nu a fost legal învestită să cerceteze această critică adusă sentinţei de fond, prin formularea căii de atac a recursului de către partea nemulţumită de soluţia pronunţată asupra excepţiei respective.

Primul motiv de recurs susţinut de recurent, subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se referă la nemotivarea hotărârii.

Instanţa de control judiciar reţine că, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, precum şi cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părţilor, fiind afectată de viciu nelegalităţii hotărârea care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părţile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanţă în pronunţarea soluţiei, iar instanţa ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalităţii şi temeiniciei hotărârii, şi considerentele pentru care s-a pronunţat soluţia respectivă.

În această privinţă se constată că hotărârea instanţei de fond răspunde cerinţei argumentării soluţiei adoptate, considerentele acesteia conţinând analiza detaliată a motivelor de nelegalitate a actelor administrative contestate, cu luarea în considerare şi diseminarea apărărilor părţilor împrocesuate.

Împrejurarea că instanţa de fond nu şi-a însuşit argumentele reclamantului sau nu a analizat unele critici particulare, care intrau în contradicţie şi erau contrazise implicit de ansamblul considerentelor instanţei de fond nu face incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pentru că acest text legal are în vedere contradictorialitatea între considerentele hotărârii, în care unele argumente diminuează sau anihilează forţa explicativă a celorlalte, iar nu situaţia relevată de recurent în care considerentele avute în vedere la fundamentarea soluţiei sunt contrarii motivelor de legalitate invocate de reclamant, nefiind însuşite de instanţa de fond.

O soluţie sau alta a instanţei de fond presupune preluarea filtrată, totală sau parţială a argumentelor unei părţi în conflictul judiciar dedus judecăţii, astfel că respingerea acţiunii reclamantului s-a întemeiat pe argumentele invocate de partea adversă, însuşite de instanţa de fond, iar susţinerile reclamantului au fost apreciate, în consecinţă, nefondate.

Pentru aceste motive, se impune înlăturarea criticilor de nelegalitate încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Criticile subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt, de asemenea, nefondate.

Recurentul susţine că sentinţa este pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale în privinţa cauzelor de nulitate absolută a actelor administrative, în raport cu dispoziţiile care reglementează competenţa organelor de conducere (interene) ale Camerei Executorilor Judecătoreşti de a promova acţiunea disciplinară a executorilor judecătoreşti.

În legătură cu această critică, în consens cu cele reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte observă că acţiunea disciplinară este formulată de Colegiul director al CEJ de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin preşedinte, în temeiul art. 48 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 şi este semnată de preşedintele Colegiului director.

În conformitate cu prevederile art. 27 alin. (3) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, preşedintele colegiului director reprezintă Camera executorilor judecătoreşti în raporturile acesteia cu terţii.

Prin urmare, preşedintele are calitatea de reprezentat juridic al organului colectiv şi semnează în această calitate, însă acest aspect nu conduce la concluzia că acesta ar fi promovat şi iniţiat procedura acţiunii disciplinare în nume propriu, individual. Nulitatea absolută intervine pentru nesocotirea unor norme imperative, expres prevăzute de lege şi pentru care sancţiunea este explicită sau implicită, nefiind necesară dovedirea unei vătămări.

În ipoteza de faţă, omisiunea indicării membrilor componenţi ai Colegiului director şi precizarea modalităţii de vot pe actul final de sesizare a Camerei executorilor judecătoreşti nu este impusă prin norme imperative a căror nesocotire ar antrena sancţiunea nulităţii absolute .

Nici critica referitoare la nulitatea procedurii disciplinare pentru lipsa cercetării prealabile/audierii recurentului, prin raportare la prevederile art. 48 alin. (2) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată şi art. 68 alin. (3) din Regulamentul de punere în aplicare a aceluiaşi act normativ, nu poate fi primită.

Din analiza procedurii disciplinare desfăşurate în faţa Colegiului director al CEJ Craiova rezultă că recurentul a fost înştiinţat, prin curierat, semnând de primire, să se prezinte la sediul CEJ de pe lângă Curtea de Apel Craiova în data de 13.07.2017, orele 14:30, în vederea efectuării procedurii prealabile.

Deşi a avut termen în cunoştiinţă, recurentul nu s-a prezentat la cercetarea prealabilă, însă la ora 13:50 a transmis prin fax o cerere către CEJ prin care a solicitat prorogarea termenului efectuării cercetării prealabile la un termen rezonabil, după efectuarea concediului medical şi a concediului de odihnă pe anul 2017 ce urma a fi programat în continuarea scutirii medicale.

Prin adresa nr. x/14.07.2017, Colegiul director al CEJ de pe lângă Curtea de Apel Craiova a solicitat recurentului documentele aferente concediului medical şi cererea cu concediul de odihnă pe anul 2017.

Recurentul a transmis doar planificarea concediului de odihnă pentru perioada 24.07-02.09.2017, omiţând a transmite şi documentaţia concediului medical. Doar în cursul judecăţii, la data de 17. 09. 2018, concomitent cu notele scrise şi lămuriri, recurentul a depus la dosarul cauzei trei adeverinţe medicale care recomandă repaus la pat 15 zile în luna iunie şi 17 zile în luna august dar şi în perioada 04 -29 09.2017, actele medicale nefiind prezentate Colegiului director nici la data cercetării disciplinare, nici ulterior.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 69 alin. (2) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, refuzul executorului judecătoresc cercetat de a face declaraţii sau de a se prezenta la cercetări se constată prin proces-verbal şi nu împiedică finalizarea cercetării.

Pe cale de consecinţă, apar ca nefondate susţinerile recurentului-reclamant referitoare la nulitatea hotărârii pronunţate în procedura disciplinară, pe motiv că nu a fost efectuată cercetarea prealabilă.

În fine, contrar susţinerilor recurentului, instanţa de fond a analizat abaterile disciplinare stabilite, cu referire la textele de lege incidente şi la situaţia de fapt ce rezultă din dosarul execuţional.

Astfel, în mod legal s-a stabilit că faptele reliefate în dosarul disciplinar întrunesc elementele abaterilor prevăzute la art. 47 lit. c) din Legea 188/2000 constând în "săvârşirea unor fapte care aduc atingere onoarei, probităţii profesionale ori bunelor moravuri", în forma săvârşirii de fapte care aduc atingere probităţii profesionale, art. 47 lit. e) din Legea 188/2000 "întârzierea sistematică şi neglijenţa în efectuarea lucrărilor", în forma neglijenţei în efectuarea lucrărilor şi art. 47 lit. f) din Legea 188/2000, absenţa nejustificată de la birou".

Susţinerile referitoare la stabilirea greşită a situaţiei de fapt de către instanţa de fond vizează, în fapt, aprecierea necorespunzătoare a probelor administrate în cauză, respectiv netemeinicia hotărârii atacate şi nu se referă la nelegalitatea hotărârii recurate.

Pentru aceste considerente, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 425 din 17 septembrie 2018 a Curţii de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 februarie 2021.