Appeal against budgetary claim for unused cross-border project equipment dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 10 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 08.09.2017, sub nr. x/2017, reclamantul Ministerul Cercetării şi Inovării a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, anularea Deciziei MDRAPFE nr. 11/25.08.2017 privind soluţionarea contestaţiei formulate de Ministerul Cercetării şi Inovării, înregistrată la Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene sub nr. x/01.08.2017, precum şi a procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/04.07.2017 astfel cum a fost modificat prin Notele de rectificare a erorii materiale nr. 88632/17.07.2017 şi nr. 91242/24.07.2017 şi, pe cale de consecinţă, anularea creanţei stabilite în sarcina reclamantului.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 2399 din 23 mai 2018, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul Ministerul Cercetării şi Inovării, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs reclamantul Ministerul Cercetării şi Inovării, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 483 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

În motivarea căii de atac, recurentul a arătat că Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare (ANCSI), antecesoarea Ministerului Cercetării şi Inovării, a derulat Contractul de finanţare nr. x, cod MIS ETC 168, în cadrul Programului de Cooperare Transfrontalieră România - Bulgaria 2007-2013, proiectul finalizându-se la data de 31.12.2015.

Potrivit art. 2 alin. (5) din Contractul de finanţare nr. x/29.02.2012, proiectul RINNO, cod MIS ETC 168, se află în perioada de sustenabilitate de 5 ani de la data încheierii, respectiv 31.12.2020, iar la data încheierii Procesului-verbal contestat şi actelor de rectificare ale acestuia perioada de sustenabilitate a acestuia era în desfăşurare.

În perioada 16.02.2017 - 23.06.2017 echipa de control din cadrul MDRAPFE - Direcţia Generală Cooperare Teritorială Europeană Serviciul Constatare Nereguli şi în perioada 16.02.2017 - 23.06.2017 echipa de control din cadrul MDRAPFE - Direcţia Generală Cooperare Teritorială Europeană Serviciul Constatare Nereguli şi Antifraudă, a procedat la efectuarea unei verificări cu privire la achiziţionarea unui Centru de date mobile, achiziţie aferentă proiectului mai sus amintit.

Acest echipament a fost achiziţionat conform planului de achiziţii din cadrul proiectului, licitaţia fiind postată pe SEAP în luna ianuarie 2017.

Ţinând cont de toate termenele impuse de prevederile legale aplicabile, respectiv O.U.G. nr. 34/2006 privind achizitiile publice, având în vedere valoarea achiziţiei (953.303,16 euro fără TVA), inclusiv publicarea în JOUE, data de finalizare a procedurii în SEAP a fost ultima decadă a lunii mai 2017, fiind apoi încheiat contractul cu ofertantul declarat câştigător.

Această achiziţie a fost în concordanţă cu actele adiţionale şi notificarile pe care Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare le-a semnat cu Ministerul Dezvoltării Regionale. Mai mult decât atât, sumele aferente achiziţiei au fost rambursate. Deşi avea cunostinţă de aceste aspecte, în procesul-verbal de constatare a neregulilor nr. x/2017 s-a reţinut că "acestea trebuiau folosite atât în timpul implementării proiectului, cât şi în perioada de sustenabilitate".

Conform contractului de achiziţie al centrului de date mobil, recepţia finală se realiza în luna noiembrie 2017, luna decembrie 2017 fiind ultima lună de implementare a proiectului, iar perioada de sustenabilitate era cuprinsă între 01.01.2016 - 31.12.2020. La acest moment, proiectul se află în perioada de sustenabilitate, perioadă care se încheie în decembrie 2020 iar în cadrul proiectului, nu a fost prevăzut niciun grafic pentru perioada de sustenabilitate.

În această perioadă, Ministerul Cercetarii şi Inovării a întreprins o serie de activităţi menite să demonstreze că utilizarea şi exploatarea centrului de date se face conform scopului pentru care a fost achiziţionat.

Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/04.07.2017, astfel cum a fost rectificat, a fost emis cu încalcarea dispoziţiilor art. 51 din H.G. nr. 51/1996 privind aprobarea Regulamentului de recepţie a lucrărilor de montaj utilaje, echipamente, instalaţii tehnologice şi a punerii în funcţiune a capacităţilor de producţie şi a principiului proportionalităţii, prevăzut de art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, fiind anulabil, întrucât echipamentele tehnologice nu pot fi folosite înainte de recepţia punerii în funcţiune, recepţie ce s-a realizat la data de 30.11.2015.

Stabilirea creanţei bugetară în valoare de 953.303, 16 euro prin procesul-verbal de constatare încalcă principiul proporţionalităţii prevazut de art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011 ce impune ca orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce priveşte resursele angajate în constatarea neregulilor, cât şi în ceea ce priveşte stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, ţinând seama de natura şi frecvenţa neregulilor constatate şi de impactul financiar al acestora asupra proiectului, întrucât: va anula toate rezultatele obţinute; va duce la pierderea nejustificată a resurselor angajate în executarea proiectului; stadiul actual reprezintă doar o temporizare a executării proiectului (ce se află în I perioada de asigurare a sustenabilităţii acestuia); impactul financiar asupra proiectului este mai mare decat creanţa bugetară şi va conduce la rămânerea sectorului CDI (cercetare dezvoltare inovare) în subdezvoltare; se bazează doar pe o analiză superficială şi formală a executării contractului, fără să vadă pierderile pe care le cauzează şi rezultatele majore obţinute deja de subscrisul MCI în executarea Proiectului RINNO; nu există nicio altă neregulă în executarea Proiectului.

Instanţa de fond în mod eronat a reţinut că: "Beneficiarul avea obligaţia de a utiliza echipamentele achiziţionate atât în perioada de implementare cât şi în cea de sustenabilitate (...)", fără să ţină cont de documentele depuse la dosarul cauzei care demonstrau modul în care a fost utilizat Centrul de date în perioada de sutenabilitate prin toate demersurile întreprinse în acest sens.

Dovada acestui lucru, este şi constatarea ultimului control afectuat tot de aceeaşi echipă care a efectuat controlul şi în anul 2017 şi care a constatat:"Concluzia prezentei vizite este că LP (Autoritatea Naţională pentru Cercetare Stiinţifică a avut calitatea de lider de proiect) a depus eforturi pentru operaţionalizarea rezultatelor proiectului, în special pentru utilizarea centrului de stocare şi recuperare a datelor.)

Astfel, se poate constata că instanţa de fond, fără o analiză temeinică a documentelor depuse la dosar şi fără a ţine cont de apărările formulate de subscrisa, a respins acţiunea formulată de ministerul Cercetării şi Inovării neîntemeiată.

Or, temeinicia acţiunii s-a bazat pe documentele care au demostrat că echipa de control, în anul 2017, cu rea voinţă a încheiat procesul-verbal constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/04.07.2017, iar instanţa trebuia să ţină cont de aceste documente.

De asemenea, instanţa afirmă că "Partea reclamantă nu oferă justificări pentru încheierea cu întârziere a contractului de achiziţie nr. x/14.08.2015 (...)", or în cererea de chemare în judecată s-au arătat etapele parcurse de la demararea achiziţiei şi până la finalizarea acesteia.

În acelaşi context, instanţa de fond în mod eronat a reţinut că în perioada de sustenabilitate s-a prevăzut continuarea exploatării echipamentelor iar nu efectuarea primelor demersuri pentru valorificarea acestora, or exploatarea echipamentului este singura obligaţie în perioada de sustenabilitate, exploatare care reprezintă de fapt valorificarea acestuia, iar valorificarea nu se poate concretiza decât prin exploatare.

Având în vedere aceste aspecte, recurentul consideră că instanţa de fond nu a analizat în mod just şi temeinic cauza dedusă judecătii, neţinând cont de documentele depuse la dosar.

II. Procedura derulată în recurs

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare; pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.

Excepţia nulităţii recursului a fost examinată cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., şi respinsă în şedinţa publică din 10 februarie 2021.

Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, care se pot încadra în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod prodecură civilă, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, cu o acţiune vizând legalitatea Deciziei nr. 11/25.08.2017 prin care a fost respinsă contestaţia administrativă formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/04.07.2017, astfel cum a fost modificat prin Notele de rectificare a erorii materiale nr. 88632/17.07.2017 şi nr. 91242/24.07.2017 privind proiectul "RINNO – un model a întărire a beneficiilor cooperării regionale transfrontaliere dintre România şi Bulgaria, prin CD&I" finanţat în cadrul Programului de Cooperare Transfrontalieră România - Bulgaria 2007 – 2013 .

Curtea de Apel, soluţionând cauza, a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinând că actele administrative contestate sunt legale, soluţie împărtăşită şi de instanţa de control judiciar întrucât reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Prin sesizarea de neregulă a Unităţii Gestionare Nereguli Fonduri Europene UGNFE nr. 11307/08.02.2017, având la bază Raportul de audit de operaţiuni pentru Programul de Cooperare Transfrontalieră România - Bulgaria 2007 – 2013 au fost semnalate posibile încălcări referitoare la proiectul 2S – 3.1.1.- "RINNO – un model a întărire a beneficiilor cooperării regionale transfrontaliere dintre România şi Bulgaria, prin CD&I" .

În urma verificării documentare a cazului de suspiciune de nereguli a fost întocmit Procesul-Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare cu nr. x/04.07.2017, astfel cum a fost modificat prin Notele de rectificare a erorii materiale nr. 88632/17.07.2017 şi nr. 91242/24.07.2017, prin care s-a stabilit o creanţă bugetară în sarcina reclamantului Ministerului Cercetării şi Inovării în cuantum de 953.303, 16 Euro, echivalentul a 4. 327. 996,35 RON.

Pentru a stabili creanţa bugetară anterior menţionată echipa de verificare a constatat că echipamentele furnizate în cadrul contractului nr. x/14.08.2015 încheiat cu S.C. A. S.A. nu au fost utilizate nici în perioada de implementare a proiectului şi nici după doi ani de la finalizarea acestuia, astfel că nu se poate justifica necesitatea şi oportunitatea achiziţionării acestora, motiv pentru care s-a apreciat că toate cheltuielile solicitate la rambursare aferente contractului de achiziţie publică nr. x sunt neeligibile.

Prin Decizia nr. 11/25.08.2017 a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/04.07.2017, astfel cum a fost modificat prin Notele de rectificare a erorii materiale nr. 88632/17.07.2017 şi nr. 91242/24.07.2017.

Înalta Curte reţine că principalul rezultat al proiectului a fost Platforma RINNO, o soluţie informatică integrată, alcătuită dintr-un Centru de date mobil, cu funcţionalităţi de stocare şi restaurare date cu servicii de instalare şi configurare, training, sistem videoconferinţă, asistenţă tehnică şi mentenanţă pentru operarea soluţiei, aceasta fiind absolut necesară pentru implementarea corespunzătoare a proiectului.

Se reţine că achiziţia platformei sistemului informatic a fost prevăzută în cadrul activităţii nr. 8 - Generation of IT&C Rinno platform, însă beneficiarul a încheiat Contractul de furnizare nr. 83 cu S.C A. S.A. la data de 14.08.2015 în condiţiile în care data de finalizare a proiectului era 29.12.2015.

Obiectul contractului a fost reprezentat de furnizarea, instalarea, punerea în funcţiune, configurarea, optimizarea şi trainingul necesar personalului achizitorului, asistenţa tehnică şi mentenanţă pentru operarea şi administrarea soluţiei integrate pentru îndeplinirea contractului având ca obiect: centru de date mobil, cu funcţionalităţi de stocare şi restaurare date cu servicii de instalare şi configurare, training şi sistem videoconferinţă; portal web integrat pentru proiectul Rinno; servicii de asistenţă şi mentenanţă pentru operarea soluţiei.

Potrivit prevederilor art. 5.1 din contractul de achiziţie durata acestuia a fost între momentul semnării - 14.08. 2015, până la data de 31.12.2015.

Conform Procesului-verbal de acceptanţă finală nr. A1284/14.12.2015, recurentul a confirmat faptul că "au fost predate, respectiv recepţionate toate livrabilele şi că au fost prestate recepţionate integral serviciile aferente implementării centrului de date mobil, cu funcţionalităţi de stocare şi returnare date - RINNO, conform caietului de sarcini" . De asemenea, furnizorul S.C. A. S.A. şi-a asumat obligaţia că va asigura servicii de asistenţă tehnică pentru operarea platformei pe o durată de 12 luni de la data semnării procesului-verbal.

Potrivit Raportului final de monitorizare pentru proiectul 2S-3.1-1, MIS ETC 168 (01.03.2012 - 07.04.2016) întocmit de către reprezentanţii Biroului Regional pentru Cooperare Transfrontalieră Călăraşi în urma vizitei din data de 07.04.2016, echipa de control a constatat la finalul perioadei de implementare, în ceea ce priveşte activitatea 8 – Platforma Rinno că a fost achiziţionat centrul mobil, în cadrul contractului nr. x/14.08.2015, iar echipamentul a fost livrat în data de 14.12.2015. Echipa de control de la BRCT Călăraşi a verificat echipamentul, la momentul vizitei finale, acesta fiind funcţional, dar nefiind operaţional la momentul finalizării proiectului şi totodată nefiind în uz.

La data de 22.02.2017, reprezentanţii BRTC Călăraşi au efectuat o noua vizită de monitorizare a proiectului cod MIS 168, ca urmare a recomandărilor primite în urma derulării misiunii de audit a Autorităţii de Audit din cadrul Curţii de Conturi a României. Scopul acestei vizite a fost acela de a constata modul respectării de către beneficiar a obligaţiilor din cererea de finanţare, în ceea ce priveşte perioada de sustenabilitate.

În urma acestui control, a rezultat faptul că beneficiarul nu a putut face dovada în ceea ce priveşte utilizarea sistemului (atât partea de soft, cât şi partea mobilă) în scopul pentru care a fost achiziţionat, cu atât mai mult serviciile de asistenţă tehnică pentru operarea platformei în condiţiile în care acestea erau asigurate conform Procesului-verbal nr. x/14.12.2015 încheiat între beneficiar şi furnizor pe o durată de 12 luni de la data semnării procesului-verbal, aşadar până la data de 14.12.2016.

Recurentul -reclamant nu a contestat situaţia de fapt reţinută, acesta arătând atât în cuprinsul contestaţiei formulate împotriva Procesului – verbal cât şi prin cererea de chemare în judecată că " centrul de date nu a putut fi utilizat în perioada derulării proiectului, din cauza întârzierii cu care acesta a fost achiziţionat, respectiv, luna decembrie a anului 2015, ultima lună de derulare a proiectului."

Or, din probatoriul administrat la dosar rezultă că platforma operaţională nu era operaţională nici la data de 19.06.2017, când prin adresa nr. x/19.06.2017, recurentul-reclamant a comunicat intimatului-pârât observaţii la proiectul de proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor şi a solicitat un termen de implementare de 4 luni de la data comunicării observaţiilor sau la data de 01.08.2017 când a formulat contestaţia administrativă.

Prima instanţă a înlăturat în mod justificat susţinerile reclamantului, potrivit cărora interesează exclusiv perioada de sustenabilitate de 5 ani, conform art. 2 alin. (5) din Contractul de subvenţie nr. x/29.02.2012 în ansamblu şi că nu are nici o relevanţă perioada de implementare respectiv perioada de sustenabilitate scursă până în luna august 2017.

Recurentul-reclamant în calitate de beneficiar avea obligaţia de a utiliza echipamentele achiziţionate atât în perioada de implementare cât şi în cea de sustenabilitate, conform prevederilor Contractului de subvenţie nr. x/29.02.2012, obligaţie care nu a fost adusă la îndeplinire în intervalul de timp antemenţionat.

Totodată, în mod corect instanţa de fond a reţinut că nu s-a făcut dovada unei strategii clare de exploatare a echipamentului la un an şi şase luni de la finalizarea proiectului, aspect care nu poate fi lăsat fără efect având în vedere prevederile contractului încheiat.

Recurentul - reclamant nu a oferit justificări rezonabile pentru încheierea cu întârziere a contractului de achiziţie nr. x/14.08.2015 cu S.C. A. S.A., în condiţiile în care procedura de achiziţie a demarat prin publicarea anunţului de participare la data de 29.04.2015 la peste trei ani de la încheierea contractului de subvenţie nr. x.

Schimbările survenite în structura guvernamentală şi reorganizarea internă a benficiarului care au avut loc la începutul anului 2017 sau redefinirea bugetară nu pot fi reţinute drept motive întemeiate pentru neimplementarea proiectului. Urmare a acestor blocaje, recurentul-reclamant nu era în drept să modifice unilateral termenii contractului de finanţare, cu atât mai puţin în perioada de sustenabilitate.

Pentru această perioadă secţiunea nr. 4 din aplicaţia aprobată – Strategia de continuare prevede următoarele: "Centrul de stocare şi recuperare a datelor - acesta este un instrument de afaceri foarte util după încheierea perioadei de implementare. Companiile noi inovatoare şi noile entităţi de cercetare vor avea nevoie să găzduiască portalul lor web, să stocheze şi să-şi recupereze baza de date. Centrul creat de proiectul strategic va reprezenta un serviciu securizat, credibil şi accesibil financiar pentru aceştia."

Pe cale de consecinţă, în perioada de sustenabilitate s-a prevăzut continuarea exploatării echipamentelor, iar nu efectuarea primelor demersuri pentru valorificarea acestora, cum în mod eronat susţine recurentul

Din această perspectivă, în mod judicios a reţinut instanţa de fond că nu se pot da eficienţă acţiunilor ulterioare întreprinse de recurent începând cu data de 02.08.2017.

Principalele demersuri şi rezultatele enumerate de recurent în cuprinsul adresei nr. x/09.01.2018 vizează măsuri adoptate şi implementate ulterior activităţii de verificare, respectiv emiterii procesului – verbal de constatare a neregulilor şi deciziei de soluţionare a contestaţiei şi nu pot atrage nelegalitatea acestor acte.

În concluzie, ţinând cont de faptul că echipamentele achiziţionate în cadrul contractului nr. x/14.08.2015 nu au fost folosite niciodată din momentul achiziţiei, acestea neputându-şi justifica utilitatea în cadrul proiectului, în mod corect s-a reţinut ca fiind incidente prevederile art. 2 alin. (1), respectiv art. 2 alin. (2) lit. a) din Ordinul comun MDRAPFE nr. 916/3/11/2009, respectiv MFP nr. 3364/11/12/2009 pentru aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile efectuate în cadrul axei prioritare "Dezvoltare economică şi socială", domeniul major de intervenţie "Sprijinirea cooperării transfrontaliere în mediul de afaceri şi promovarea unei imagini şi identităţi regionale" pentru proiecte finanţate în cadrul celui de-al doilea apel de proiecte pentru Programul de cooperare transfrontalieră România-Bulgaria 2007—2013.:

"Art. 2. — (1) Cheltuielile efectuate în condiţiile prevăzute la art. 1 sunt considerate eligibile de la data intrării în vigoare a contractului de finanţare semnat între autoritatea de management şi partenerul lider de proiect.

(2) Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii cu caracter general:

a) să fie în concordanţă cu obiectivele şi rezultatele activităţilor propuse, să fie necesară pentru a duce la bun sfârşit proiectul, să fie prevăzută în contractul de finanţare şi să fie în conformitate cu principiile unui management financiar riguros;"

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte apreciază că recurentul- reclamant avea obligaţia să utilizeze echipamentele şi laboratorul mobil achiziţionate nu numai în perioada de sustenabilitate, ci şi în perioada de implementare a proiectului, şi că în orice caz aceasta nu au fost operaţionale până la data efectuării controlului, astfel că nu s-a justificat necesitatea sau utilitatea acestora în cadrul proiectului cu consecinţa stabilirii caracterului neeligibil al cheltuielilor efectuate pentru achiziţionarea acestora.

În ceea ce priveşte criticile ce vizează încălcarea dispoziţiilor art. 51 din H.G. nr. 51/1996 privind aprobarea Regulamentului de recepţie a lucrărilor de montaj utilaje, echipamente, instalaţii tehnologice şi a punerii în funcţiune a capacităţilor de producţie şi a principiului proportionalităţii, prevăzut de art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, se constată că acestea reprezintă motive noi de nelegalitate a procesului-verbal de constatare a neregulilor contestat în cauză, care au fost formulate, pentru prima dată, în calea de atac a recursului, instanţa de fond nefiind învestită prin cererea de chemare în judecată cu analizarea respectivelor motive.

Or, un astfel de demers judiciar contravine dispoziţiilor art. 494 coroborate cu art. 478 alin. (3) din C. proc. civ., conform cărora în recurs nu se pot formula pretenţii noi, precum şi dreptului la apărare stipulat de art. 13 din C. proc. civ., şi principiului contradictorialităţii reglementat de art. 14 din acelaşi cod, partea chemată în judecată, în calitate de pârâtă, neavând posibilitatea de a formula apărări şi a administra probe faţă de pretenţiile reclamantului.

Înalta Curte are în vedere şi dispoziţiile art. 483 din C. proc. civ., potrivit cărora, în calea de atac a recursului se examinează conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, prevederi care conduc spre concluzia imposibilităţii formulării unor pretenţii noi în calea de atac şi determină, în speţă, caracterul inadmisibil al criticilor formulate.

Faţă de toate împrejurările de fapt şi de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale şi contractuale la situaţia de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

IV. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă recursul formulat de reclamantul Ministerul Educaţiei şi Cercetării (în prezent Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării), ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Ministerul Educaţiei şi Cercetării (în prezent Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării) împotriva sentinţei nr. 2399 din 23 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 februarie 2021.