Mandatory judicial decision motivation and the requirement of decisive impact for suspending civil proceedings pending criminal investigation

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2021

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată iniţial la data de 16.07.2018, pe rolul secţiei contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Dolj, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta MUNICIPIUL CALAFAT prin Primar, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 110.327,22 RON, rest plată marfă livrată şi neachitată, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2545/13.12.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Dolj a respins acţiunea privind pe reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta MUNICIPIUL CALAFAT.

Împotriva sentinţei mai sus menţionate a formulat recurs recurenta reclamanta A. S.R.L., prin decizia nr. 1887/11.09.2019, pronunţată de către Cuirtea de Apel Craiova fiind admis recursul, casată sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 16.07.2019, sub nr. x/2017*, fiind stabilit primul termen de judecată la data de 20.11.2019, cu citarea părţilor.

Hotărârea pronunţată de instanţa de fond, în rejudecare.

Prin sentinţa nr. 151/2020 din 12.02.2020 Tribunalul Dolj – secţia contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL CALAFAT prin Primar, a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 75.630,43 de RON reprezentând contravaloare facturi, precum şi suma de 1.712,60 de RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au formulat cereri de recurs atât reclamanta A. S.R.L., cât şi pârâtul MUNICIPIUL CALAFAT prin Primar, dosarul fiind înaintat Curţii de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal, fiind înregistrat pe rolul acesteia la data de 27.02.2020nd.

Hotărârea ce face obiectul recursului

Prin încheierea din 09 iulie 2020 Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus suspendarea judecării cererilor de recurs formulate de reclamanta A. S.R.L. şi de pârâtul MUNICIPIUL CALAFAT prin Primar, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2018 al DNA-Serviciul Teritorial Craiova.

Cererea de recurs. Motivele de casare

Împotriva încheierii pronunţată la data de 09 iulie 2020 de Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs recurenta-reclamantă A. S.R.L., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea încheierii şi dispunerea continuării judecării cauzei.

Recurenta susţine, în esenţă, că soluţia nu a fost motivată în drept, neindicându-se temeiul de drept aferent soluţiei de suspendare.

Dacă, totuşi, s-ar lua în considerare dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 sau 2 C. proc. civ., fiind vorba despre o suspendare facultativă şi, întrucât, s-a dispus suspendarea pe considerentul că ar avea legătură dosarul DNA cu cauza de faţă şi că, din acest motiv, este necesară suspendarea până la soluţionarea definitivă a acestui dosar, consideră recurenta că încheierea de suspendare este nelegală, deoarece, este prejudiciată prin nedezlegarea pricinii pe latură civilă, trecând mai mult de 2 ani de la investirea instanţei iar, sub aspectul înrâuririi sau legăturii cu dosarul DNA, dacă instanţa ar fi observat cu atenţie dosarul, ar fi constatatat că plângerea penală nu are nici un fel de legătură cu societatea recurentă, reprezentanţii societăţii nefiind solicitaţi vreodată să dea declaraţii.

Prin Ordonanţa din 07.05.2018 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracţiunile de abuz în serviciu, uzurparea funcţiei, fals intelectual, uz de fals şi delapidare împotriva numiţilor B. şi C..

Prin urmare, infracţiunile verificate sunt infracţiuni în sarcina unor salariaţi ai recurentei UAT Calafat şi, cum relaţiile comerciale ale societăţii privesc UAT-ul şi nu persoanele fizice, indiferent de soluţia care se va da în dosarul penal, cauza neavând legătură cu societatea, consideră recurenta că suspendarea judecării recursului nu este justificată, eventualele răspunderi ale persoanelor fizice faţă de UAT putând fi valorificate numai de către aceasta din urmă, care se poate dezdăuna eventual de la salariaţii săi, însă, în urma unei soluţii definitive pronunţată de instanţa de judecată.

Faţă de dispoziţiile art. 413 C. proc. civ., apreciază că dezlegarea pricinii nu depinde de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi, iar, în ceea ce priveşte cel de-al doilea caz, începerea urmăririi penale pentru infracţiunile săvârşit de funcţionarii Municipiului Calafat nu au o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se da în prezenta cauză deoarece, infracţiunea nu priveşte societatea, măsura începerii urmăririi penale nefiind luată împotriva societăţii.

Consideră astfel că, în cauză, sunt incidente şi dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., încheierea de suspendare fiind dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, pe de parte, iar, pe de altă parte, nefiind indicat temeiul de drept aferent măsurii de suspendare, încheierea este nemotivată, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

S-au anexat, în dovedirea recursului, sesizarea penală şi ordonanţa de începere a urmăririi penale.

Apărările intimatului

Intimatul – recurent-pârât Municipiul Calafat prin Primar nu a formulat întâmpinare împotriva recursului promovat de recurenta – reclamantă A. S.R.L..

Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia din data de 07 septembrie 2020, s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 09 februarie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând încheierea recurată în raport de motivele de casare invocate şi normele legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este fondat, urmând a dispune casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii, în considerarea următoarelor argumente:

Aspecte de fapt şi de drept relevante

Prin cererea dedusă judecăţii, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta MUNICIPIUL CALAFAT PRIN PRIMAR, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 110.327,22 RON, rest plată marfă livrată şi neachitată, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii s-a arătat că, în fapt, în decursul anilor prin achiziţie directă, parata a achiziţionat diverse produse de natura materialelor de construcţie. Marfa i-a fost livrată de către reclamantă conform facturilor emise de societate şi a avizelor de însoţire a mărfii. Începând cu finele anului 2017 a început sa realizeze întârzieri în plată, aşa incit la data introducerii acţiunii exista o suma de 110.327,22 RON, restanta si care provine din următoarele facturi fiscale:

- factura nr. x/27.11.2017 pentru suma de 7021 RON

- factura nr. x/10.11.2017 pentru suma de 8092 RON

- factura nr. x/23.10.2017 pentru suma de 6164,20 RON

- factura nr. x/09.10.2017 pentru suma de 7080,50 RON

- factura nr. x/09.10.2017 pentru suma de 15342 RON

- factura nr. x/26.09.2017 pentru suma de 10.662,40 RON

- factura nr. x/21.09.2017 pentru suma de 13.760,21 RON

- factura nr. x/11.09.2017 pentru suma de 7068,60 RON

- factura nr. x/11.09.2017 pentru suma de 13.372,20 RON

- factura nr. x/31.08.2017 pentru suma de 5212.20 RON

- factura nr. x/31.08.2017 pentru suma de 16.551,91 RON

- factura nr. x/28.02.2018 pentru suma de 2295,92 RON.

În etapa procesuală a recursului, Curtea de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 09 iulie 2020, a suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2018 al DNA Serviciul Teritorial Craiova, instanţa limitându-se a menţiona doar că apreciază necesară dispunerea acestei măsuri.

Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., încadrând criticile sale în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În esenţă, criticile recurentei- reclamante, ce ar putea fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează nemotivarea soluţiei, partea susţinând că, din cuprinsul hotărârii, nu s-a identificat temeiul de drept aferent soluţiei de suspendare, instanţa nemotivând în drept soluţia.

Înalta Curte apreciază ca fiind întemeiate aceste critici, prin raportare la dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., urmând a dispune admiterea recursului, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care vizează situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea pronunţată de prima instanţă va cuprinde: "b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;".

Motivarea hotărârii judecătoreşti, care trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară şi constituie o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Aminteşte Înalta Curte că, este obligatoriu pentru instanţă ca, în motivarea hotărârii judecătoreşti, să expună argumentele determinante care au format, în fapt si în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, argumente care trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susţinerile si apărările părţilor, iar, pe de altă parte, la dispoziţiile legale aplicabile, în caz contrar, hotărârea fiind lipsită de suport probator şi legal şi pronunţată cu nerespectarea prevederilor C. proc. civ.

Motivarea reprezintă un element esenţial al hotărârii judecătoreşti, o garanţie a imparţialităţii judecătorului si a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate si temeinicie, iar lipsa acesteia atrage nelegalitatea ei, scopul motivării fiind acela de a fundamenta şi explica măsurile adoptate de instanţă în cadrul dispozitivului. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, exigenţă a art. 21 alin. (3) din Constituţia României si art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului si libertăţilor fundamentale, circumstanţiindu-se obligaţiei ce revine instanţei de a garanta părţilor exerciţiul efectiv al dreptului la un proces echitabil.

Înalta Curte reţine că motivarea hotărârii judecătoreşti nu reprezintă o simplă condiţie de formă, ci un element fundamental al acesteia şi o garanţie împotriva arbitrariului.

Or, în cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că măsura suspendării judecăţii recursurilor, dispusă de Curtea de Apel Craiova – secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea de şedinţă din data de 09 iulie 2020 nu a fost motivată de instanţă, în considerentele hotărârii aceasta limitându-se a aprecia ca fiind necesară dispunerea acestei măsuri, fără a arăta, însă, împrejurările de fapt şi de drept pentru care instanţa a luat o astfel de măsură şi a expune în concret consideraţiile în baza cărora a suspendat judecata, înrâurirea hotărâtoare pe care o poate avea hotărârea definitivă din dosarul penal nr. x/2018 asupra modalităţii de dezlegare a litigiului pendinte.

Având în vedere că suspendarea s-a dispus prin raportare la un dosar penal înregistrat sub nr. x/2018, aflat încă în curs de cercetare pe rolul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Craiova, Înalta Curte prezumă că măsura suspendării judecăţii a fost dispusă de Curtea de Apel Craiova în conformitate cu dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., conform cărora " instanţa poate suspenda judecata..2) când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel", în condiţiile în care această instanţă nu a menţionat temeiul de drept în baza căruia a dispus măsura suspendării.

Din cuprinsul dispoziţiilor mai sus menţionate rezultă că legiuitorul a circumscris măsura suspendării facultative a judecăţii de îndeplinirea unei condiţii procedurale, respectiv dovada începerii urmării penale într-o cauză dată şi a unei condiţii de oportunitate, reflectată în rezultatul aprecierii instanţei pe marginea necesităţii suspendării procesului, fondată pe legătura de cauzalitate dintre rezultatul cercetării penale şi modalitatea de soluţionare a cauzei civile, în care se pune problema incidenţei prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Astfel cum reiese din chiar conţinutul textului de lege, articolul 413 din C. proc. civ. instituie suspendarea facultativă sau judecătorească, ceea ce înseamnă că instanţa de judecată este cea chemată să decidă asupra oportunităţii măsurii suspendării în vederea asigurării unei bune administrări a justiţiei. Aceasta constituie un instrument util, pentru a se preîntâmpina pronunţarea unor hotărâri contradictorii, întrucât judecata pentru a cărei soluţionare definitivă se cere suspendarea se constituie într-o chestiune prejudicială în cauza în care se invocă incidentul suspendării facultative.

În prezenta cauză, Curtea de Apel Craiova, în considerentele încheierii recurate s-a limitat a menţiona doar dosarul penal şi stadiul acestuia, nefiind arătate, însă şi împrejurările de fapt şi de drept ce au determinat instanţa să aprecieze ca fiind legală şi oportună măsura suspendării, respectiv legătura de condiţionalitate între infracţiunile ce fac obiectul dosarului penal şi înrâurirea pe care o poate avea hotărârea definitivă ce se va pronunţa în acel dosar asupra modalităţii de dezlegare a litigiului ce face obiectul prezentei judecăţi. În concret, se observă că, în considerentele încheierii recurate, Curtea de Apel Craiova nu a prezentat argumentele/raţionamentul în baza căruia să expună modul în care acţiunea penală împotriva persoanelor fizice B. şi C., sub aspectul infracţiunilor de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit (prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen.), uzurparea funcţiei (prevăzută de art. 300 C. pen.), fals intelectual (prevăzută de art. 321 C. pen.), uz de fals (prevăzută de art. 323 C. pen.) şi delapidare (prevăzută de art. 295 C. pen.) ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează a se da în litigiul de faţă, ce vizează acţiunea în pretenţii formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Calafat prin Primar.

De altfel, se constată că, în considerentele Curţii de Apel Craiova nu se regăseşte o minimă analiză asupra efectelor pe care o eventuală soluţie dată în dosarul penal ar avea-o în privinţa soluţiei în litigiul dedus judecăţii, nefiind indicat nici temeiul de drept în baza căruia s-a dispus măsura suspendării.

Reţine Înalta Curte că, existenţa unui dosar penal nu poate constitui, prin sine însuşi, temeiul suspendării judecării cauzei, de vreme ce ipoteza avută în vedere de legiuitor pentru reglementarea cazurilor de suspendare facultativă o constituie înrâurirea pe care o poate avea constatarea infracţiunii asupra hotărârii ce urmează a fi dată în cauza civilă.

Aplicarea dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ce reglementează un caz de suspendare facultativă a judecăţii, presupune nu numai îndeplinirea condiţiilor procedurale prevăzute de textul legal, pentru a dispune suspendarea cauzei, ci şi analizarea oportunităţii măsurii suspendării, prin prisma circumstanţelor concrete ale cauzei, naturii şi finalităţii procedurii, stadiului procesual în care se află cele două pricini. În aprecierea oportunităţii suspendării, judecătorul are de analizat, pe lângă condiţia "înrâuririi hotărâtoare" a infracţiunii pentru care s-a început urmărirea penală asupra hotărârii pe care ar urma să o pronunţe, şi impactul pe care suspendarea judecăţii îl are asupra principiului celerităţii, a dreptului la un proces echitabil şi a siguranţei raporturilor juridice.

Verificând încheierea ce face obiectul judecăţii şi din această perspectivă, constată Înalta Curte că nici această oportunitate nu a fost analizată de Curtea de Apel Craiova, aceasta neprezentând argumentele pentru care a apreciat implicit că măsura suspendării judecăţii litigiului pendinte ar fi oportună.

Înalta Curte remarcă faptul că posibilitatea de a decide asupra suspendării, în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei, este de natură să contribuie la realizarea dreptului la un proces echitabil, ca şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil în vederea unei mai bune administrări a actului de justiţie, precum şi în respectarea principiului aflării adevărului, instanţa fiind datoare să valorifice în interesul tuturor părţilor din proces, dispoziţiile legale incidente fără a aduce atingere drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalte părţi.

Aşadar, instanţa poate suspenda judecarea cauzei atunci când se ivesc indiciile unei infracţiuni, dacă se face dovada că, într-adevăr, sesizarea, organului de urmărire penală a avut loc pentru o faptă care ar avea o înrâurire directă asupra soluţionării cauzei civile pendinte.

Ori, raportat la considerentele încheierii recurate, se constată că motivarea acesteia nu permite urmărirea silogismului logic prin care instanţa a ajuns la soluţia suspendării judecăţii şi nu dovedeşte că, în cauză, Curtea de Apel Craiova a analizat, în mod efectiv, condiţiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Modul lapidar de motivare a soluţiei de suspendare a judecăţii nu permite nici exercitarea controlului judiciar, instanţa de recurs fiind în imposibilitatea de a analiza temeinicia sau netemeinicia soluţiei pronunţate.

Se constată astfel, din perspectiva celor expuse, că încheierea pronunţată de Curtea de Apel Craiova nu se circumscrie exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Prin urmare, întrucât în cauza de faţă considerentele încheierii pronunţată la data de 09 iulie 2020 nu cuprind motivele de fapt şi de drept pe care instanţa şi-a fundamentat soluţia de suspendare a judecăţii litigiului, ceea ce determină şi imposibilitatea instanţei de recurs de a exercita controlul judiciar, se impune casarea încheierii şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

Găsind întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază nu se mai impune analizarea criticilor subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează verificarea în concret a condiţiilor prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reţinând că acestea urmează a fi avute în vedere de Curtea de Apel Craiova, care va analiza cererea de suspendare şi din perspectiva condiţiei de oportunitate, raportat la datele concrete ale cauzei.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, având în vedere incidenţa în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 496 din C. proc. civ., republicat, va dispune admiterea recursului declarat de recurenta - reclamantă A. S.R.L., casarea Încheierii recurate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva încheierii de şedinţă din 9 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova – secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018.

Casează încheierea recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 februarie 2021.