Suspension of hunting quota order: standing of environmental association and imminent ecological damage under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 04 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal sub numărul unic de dosar x/2020, reclamanta Asociaţia "A." Braşov a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor suspendarea parţială, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a executării actului administrativ reprezentat de Ordinul Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1400/13.07.2020 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru unele specii de faună de interes cinegetic, la care vânătoarea este permisă, pentru perioada 2020 - 14 mai 2021, după cum urmează:

- suspendarea în tot a executării, până la pronunţarea instanţei de fond, a prevederilor Anexei nr. 3 la Ordinul Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1400/13.07.2020, intitulată "Centralizatorul nr. 3 privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada de vânătoare 2020/2021, la speciile porumbel gulerat, porumbel de scorbură, turturică, guguştiuc, ieruncă, prepeliţă, ciocârlie de câmp, graur, sturzul de vâsc, sturzul cântător, sturzul viilor, sturzul de iarnă şi stăncuţa";

- suspendarea în tot a executării, până la pronunţarea instanţei de fond, a prevederilor Anexei nr. 4 la Ordinul Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1400/13.07.2020, intitulată "Centralizatorul nr. 4 privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada de vânătoare 2020/2021, la speciile gâscă de vară, gârliţa mare, raţă mare, raţă mică, raţă fluierătoare, raţă cu cap castaniu, raţă moţată, raţă pestriţă, raţă sunătoare, raţă lingurar, raţă suliţar, raţă cârâitoare şi raţă cu cap negru";

- suspendarea în tot a executării, până la pronunţarea instanţei de fond, a prevederilor Anexei nr. 5 la Ordinul Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1400/13.07.2020, intitulată "Centralizatorul nr. 5 privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada de vânătoare 2020/2021, la speciile: lişiţa, găinuşa de baltă, sitar de pădure, becaţina comună, becaţina mică, cioară grivă, cioară grivă sudică, cioară de semănătură, coţofană şi gaiţă";

- suspendarea executării, până la pronunţarea instanţei de fond, a prevederilor art. 4 din Ordinul Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1400/13.07.2020

- suspendarea executării, până la pronunţarea instanţei de fond, a prevederilor art. 10, alin. (1), (2) şi (3) din Ordinul Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1400/13.07.2020.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 55/2020 din 20 august 2020 pronunţată de Curtea de Apel Braşov– secţia contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, excepţie invocată de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, prin întâmpinare.

A fost admisă cererea formulată de reclamanta Asociaţia "A.", în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi, în consecinţă:

S-a dispus suspendarea executării art. 4 şi art. 10 alin. (1), (2) şi (3) din Ordinul Ministrului Apelor, Pădurilor şi Mediului nr. 1400/13.07.2020 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru unele specii de faună de interes cinegetic, la care vânătoarea este permisă, pentru perioada 2020 - 14 mai 2021, precum şi a Anexelor nr. 3, nr. 4 şi nr. 5 ale aceluiaşi Ordin, până la pronunţarea instanţei de fond.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă sau respingerea acesteia ca inadmisibilă, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, precum şi obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată din fond şi recurs.

În motivarea recursului, a arătat că raţionamentul instanţei de fond în ceea ce priveşte constatarea existenţei legitimităţii procesuale active a intimatei este urmare a unei interpretări şi aplicări eronate a dispoziţiilor incidente din Legea nr. 554/204, prin raportare inclusiv la decizia RIL nr. 8/02.03.2020. În esenţă, interesul intimatei este justificat, pe baza actelor sale constitutive, într-o formă mai mult decât generală, care nu este de natură să asigure complinirea rigorilor impuse prin RIL. Interesul intimatei ar trebui să decurgă din legătura directă dintre actul administrativ supus controlului de legalitate şi scopul direct şi obiectivele asociaţiei, potrivit statutului, aspect care nu este îndeplinit în speţă, nefiind indicat în concret care este interesul privat vătămat prin OMMAP nr. 1400/2020.

A mai susţinut recurentul nelegalitatea soluţiei pronunţate în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare faţă de lipsa îndeplinirii procedurii prealabile, arătând că prezenta acţiune nu este exclusă din sfera acţiunilor de contencios administrativ care, pentru a fi admisibile, trebuie să fie precedate obligatoriu de parcurgerea procedurii prealabile, în integralitatea sa, nefiind suficientă înregistrarea plângerii prealabile la autoritatea emitentă.

A menţionat recurentul că soluţia instanţei de fond cu privire la admisibilitatea cererii de suspendare prin prisma constatării îndeplinirii cerinţei existenţei unui caz bine justificat este nelegală, prin raportare la normele de drept material incidente.

Lipsa menţionării O.U.G. nr. 57/2007 ca temei de drept al emiterii OMMAP nr. 1400/2020 nu echivalează de plano cu o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate, întrucât nu are relevanţă lipsa, omisiunea în sine, ci conţinutul actului normativ a cărui nelegalitate se invocă, prin raportarea acestui conţinut la normele superioare ca forţă juridică. Ordinul criticat a fost emis cu respectarea prevederilor legale de rang superior, astfel că acest motiv reţinut de instanţa de fond nu are nici un fundament.

În ceea ce priveşte aspectul analizat de instanţa de fond în sensul că recurentul nu ar fi făcut dovada că studiile şi cercetările prevăzute de O.U.G. nr. 57/2000 ar fi fost avute în vedere la emiterea ordinului a cărui suspendare se solicită, a arătat recurentul că această probă trebuia făcută de către reclamant, iar nu de pârât, fiind un aspect de fond, care nu poate contura o aparenţă în sensul cazului bine justificat.

Totodată, nici art. 17 din Legea nr. 407/2006 şi nici art. 33 alin. (8) din O.U.G. nr. 57/2007 nu menţionează în sarcina MMAP obligaţia realizării studiilor respective.

Instanţa de fond a mai reţinut că recurentul nu a făcut dovada că s-au verificat în mod real calculele efectuate în teritoriu şi respectarea instrucţiunilor comunicate, iar susţinerile instanţei sunt pure speculaţii, având în vedere că sarcina probei incumbă reclamantului, iar reclamantul nu a depus dovezi în acest sens.

Mai mult, verificarea calculelor ar presupune, în mod evident, un probatoriu complex, care vizează aspecte ce ţin de fondul cauzei.

Recurentul a criticat soluţia instanţei de fond şi în ceea ce priveşte reţinerea cazului bine justificat referitor la art. 4 din ordin, arătând că administratorul fondului cinegetic este Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor în integralitatea sa, incluzând structurile teritoriale, respectiv gărzile forestiere, iar în temeiul art. 13 alin. (4) din H.G. nr. 43/2020, recurentul are posibilitatea legală de a emite ordine şi instrucţiuni către structurile din subordine. Aceste aspecte nu au fost invocate de către reclamantă prin cererea introductivă, pârâta nu a răspuns, iar instanţa de fond nu le-a pus în discuţia părţilor.

În ceea ce priveşte cazul bine justificat cu referire concretă la art. 10 alin. (1), (2), (3) din ordin, a arătat recurentul că s-a reţinut greşit de instanţă nerespectarea unor Recomandări ale Consiliului Ştiinţific EFSA, în condiţiile în care acestea nu sunt de natură să afecteze legalitatea şi, implicit, valabilitatea unui act normativ, neavând caracter obligatoriu.

Instanţa de fond a reţinut în mod eronat, din documentele prezentate de intimată, că metodologia de aprobare a cotelor de recoltă trebuie fundamentată ştiinţific, motivat de faptul că în legislaţia naţională nu există prevedere care să facă trimitere sau referire la o metodologie fundamentată ştiinţific necesară aprobării cotelor de recoltă.

Criteriile ştiinţifice de fundamentare a cotei de recoltă trebuiau create/stabilite de autorităţi ştiinţifice, iar nu de recurent care nu are astfel de atribuţii, iar aspectul că aceste autorităţi nu au procedat ca atare nu presupune şi obligarea recurentului la a nu mai aproba cote de recoltă, acest fapt contravenind legii şi putând fi încadrat ca infracţiune.

În ceea ce priveşte nelegalitatea soluţiei pronunţate cu privire la îndeplinirea condiţiei existenţei unei pagube iminente, a arătat recurentul că instanţa de fond nu a reţinut un prejudiciu material, patrimonial concret, iar iminenţa pagubei nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată. Îndeplinirea condiţiei referitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi, fiind lipsite de relevanţă simplele afirmaţii neînsoţite de probe.

A concluzionat recurentul că nu rezultă că ar exista suspiciuni în ceea ce priveşte legalitatea actului administrativ atacat şi că nu s-a făcut dovada existenţei unui prejudiciu iminent, soluţia instanţei de fond fiind nelegală.

3. Cererile de intervenţie accesorie

3.1. B. a formulat cerere de intervenţie accesorie, arătând că susţine recursul promovat de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, solicitând admiterea acestuia, casarea în întregime a hotărârii recurate, iar în rejudecare respingerea cererii de suspendare a actului administrativ ca neîntemeiată.

3.2 C., D., F., G. au formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul recurentului Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, solicitând admiterea recursului declarat de acesta.

4. Apărările intimatei

4.1 Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de intervenţie formulate de B. ca nefondată.

4.2 Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare faţă de recursul declarat de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, solicitând respingerea acestuia şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.

4.3 Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare faţă de cererea de intervenţie accesorie formulată de C., D., F., G., solicitând respingerea acesteia ca nefondată.

5. Alte aspecte

Prin încheierea de şedinţă din 21 ianuarie 2021, Înalta Curte a încuviinţat în principiu cererea de intervenţie accesorie a B., apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 61 şi 63 din C. proc. civ., în sensul justificării unui interes de a interveni în sprijinul recurentului – pârât, în acord cu obiectivele asociaţiei prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. a) din Statut.

Totodată, a respins în principiu cererea de intervenţie formulată de C., D., F., G., apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a acesteia, nefiind depuse înscrisuri din care să rezulte vreun interes în formularea cererii de intervenţie accesorie, cum ar fi acte constitutive sau Statut.

La acelaşi termen de judecată, Înalta Curte a respins cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, formulată de intimata-reclamantă A..

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în sensul şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat suspendarea parţială, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a executării actului administrativ reprezentat de Ordinul Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1400/13.07.2020 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru unele specii de faună de interes cinegetic, la care vânătoarea este permisă, pentru perioada 2020 - 14 mai 2021, după cum urmează:

- suspendarea în tot a executării, până la pronunţarea instanţei de fond, a prevederilor Anexei nr. 3 la Ordinul Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1400/13.07.2020, intitulată "Centralizatorul nr. 3 privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada de vânătoare 2020/2021, la speciile porumbel gulerat porumbel de scorbură, turturică, guguştiuc, ieruncă, prepeliţă, ciocârlie de câmp, graur, sturzul de vâsc, sturzul cântător, sturzul viilor, sturzul de iarnă şi stăncuţa";

- suspendarea în tot a executării, până la pronunţarea instanţei de fond, a prevederilor Anexei nr. 4 la Ordinul Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1400/13.07.2020, intitulată "Centralizatorul nr. 4 privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada de vânătoare 2020/2021, la speciile gâscă de vară, gârliţa mare, raţă mare, raţă mică, raţă fluierătoare, raţă cu cap castaniu, raţă moţată, raţă pestriţă, raţă sunătoare, raţă lingurar, raţă suliţar, raţă cârâitoare şi raţă cu cap negru";

- suspendarea în tot a executării, până la pronunţarea instanţei de fond, a prevederilor Anexei nr. 5 la Ordinul Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1400/13.07.2020, intitulată "Centralizatorul nr. 5 privind cotele de recoltă aprobate pentru perioada de vânătoare 2020/2021, la speciile: lişiţa, găinuşa de baltă, sitar de pădure, becaţina comună, becaţina mică, cioară grivă, cioară grivă sudică, cioară de semănătură, coţofană şi gaiţă";

- suspendarea executării, până la pronunţarea instanţei de fond, a prevederilor art. 4 din Ordinul Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1400/13.07.2020;

- suspendarea executării, până la pronunţarea instanţei de fond, a prevederilor art. 10, alin. (1), (2) şi (3) din Ordinul Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1400/13.07.2020.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond."

Înalta Curte are în vedere împrejurarea că acţiunea privind suspendarea executării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor reclamantei (până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului), atunci când acestea sunt supuse unui risc iminent de vătămare, pentru a se evita exercitarea abuzivă a prerogativelor de care dispun autorităţile publice.

Îndeplinirea celor două condiţii, respectiv cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube, este lăsată la aprecierea judecătorului, fiind verificată, în funcţie de circumstanţele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza argumentelor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube greu, sau imposibil de înlăturat, în ipoteza în care actul contestat ar fi anulat de instanţa de judecată.

Referitor la noţiunea de caz bine justificat, aceasta a fost definită prin dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind reprezentată de acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

În cauză, în ceea ce priveşte art. 4 şi Anexele 3, 4, 5 la Ordinul nr. 1400/2020, Înalta Curte apreciază că există elemente care conturează îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, prima instanţă reţinând în mod corect că argumentele reclamantei sunt împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului.

Astfel, prima instanţă a avut în vedere că, în ceea ce priveşte Anexele 3, 4, 5 la Ordinul nr. 1400/2020, legalitatea stabilirii cotelor de vânătoare pentru speciile de păsări menţionate în cele trei anexe este pusă în mod serios sub semnul îndoielii, date fiind indiciile de nesocotire a prevederilor normative de rang superior şi nedovedirea existenţei unei baze ştiinţifice şi faptice rezultate din evaluarea şi cercetarea temeinică a impactului stabilirii acestor cote asupra biodiversităţii şi utilizării durabile a populaţiilor speciilor de păsări al căror areal natural de distribuţie include teritoriul României.

Alt indiciu reţinut în mod corect de instanţa de fond, potrivit probelor administrate, a dus la concluzia că pârâtul a lăsat la latitudinea gărzilor forestiere şi gestionarilor fondurilor cinegetice efectuarea calculului cotelor de recoltă care urmau a fi aprobate, indicându-le să respecte anumite instrucţiuni, adoptate prin acte administrative anterioare care nu aveau în obiectul direct de reglementare şi situaţia actuală a speciilor de păsări menţionate în Anexele nr. 3, 4 şi 5 din Ordinul nr. 1400/13.07.2020.

În ceea ce priveşte ceea ce priveşte dispoziţiile art. 4 din Ordinul nr. 1400/2020, în mod corect s-a avut în vedere că, potrivit art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006, competenţa legală de stabilire şi aprobare anuală a cotelor de recoltă pentru speciile admise la vânătoare aparţine administratorului faunei cinegetice, calitate deţinută de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, nefiind prevăzută de lege posibilitatea acestuia ca, după aprobarea cotelor, să delege structurilor teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare atribuţia de modificare a acestor cote. Totodată, nici în Referatul de aprobare nr. 149.007/15.04.2020 şi nici în preambulul Ordinului nr. 1400/2020 nu se motivează o astfel de dispoziţie, de delegare a atribuţiilor privind stabilirea ulterioară a unor noi cote către structurile teritoriale. Stabilirea cotelor de vânătoare este o operaţiune de o importanţă deosebită, iar competenţa în acest sens a fost atribuită de lege exclusiv pârâtului, astfel că delegarea către structurile teritoriale a competenţei de modificare a acestor cote nu este, cel puţin aparent, legal posibilă.

Înalta Curte are în vedere şi jurisprudenţa europeană în materie, respectiv cauza T-184/01 R, IMS Health Inc. şi Comisia CE, prin care s-a reţinut că cerinţa cazului bine justificat este îndeplinită atunci când se relevă existenţa "cel puţin a unei dispute serioase cu privire la corectitudinea fundamentului legal al deciziei atacate".

Mai mult, Înalta Curte constată că, prin sentinţa civilă nr. 111 din 18 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei Asociaţia "A.", invocată prin întâmpinare de către pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi de către intervenienta accesorie B..

A fost admisă în parte acţiunea formulată, completată şi precizată de către reclamanta Asociaţia "A.", în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor.

A fost anulat art. 4 din Ordinul Ministrului Apelor, Pădurilor şi Mediului nr. 1400/13.07.2020 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru unele specii de faună de interes cinegetic, la care vânătoarea este permisă, pentru perioada 2020 - 14 mai 2021, precum şi Anexele nr. 3, nr. 4 şi nr. 5 la acest ordin.

Au fost respinse restul pretenţiilor ca neîntemeiate.

A fost admisă în parte cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtului formulată de către B..

Chiar dacă această sentinţă nu are caracter definitiv (împotriva sa fiind exercitată calea de atac a recursului), soluţia pronunţată constituie un criteriu în verificarea cazului bine justificat, întrucât generează îndoieli serioase şi rezonabile cu privire la legalitatea actului administrativ în ceea ce priveşte art. 4 din Ordinul Ministrului Apelor, Pădurilor şi Mediului nr. 1400/13.07.2020, precum şi precum şi Anexele nr. 3, nr. 4 şi nr. 5 la acest ordin, făcând de prisos analiza celorlalte susţineri şi apărări ale recurentului-pârât cu privire la nedovedirea acestei condiţii.

În concluzie, instanţa de recurs apreciază că, în cauză, este îndeplinită condiţia cazului bine justificat pentru suspendarea executării dispoziţiilor Anexelor 3, 4 şi 5, precum şi art. 4 din Ordinul nr. 1400/13.07.2020, criticile recurentului-pârât fiind nefondate.

Referitor la cea de a doua condiţie prevăzută de lege, din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 rezultă că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Înalta Curte va achiesa la opinia instanţei de fond, considerând că aceasta a apreciat corect, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, că există, în cazul executării Anexelor 3, 4 şi 5 din Ordin, riscul recoltării, prin vânătoare, a unor specii de păsări în baza cotelor a căror stabilire este în mod serios pusă la îndoială sub aspectul legalităţii, cu consecinţe greu sau imposibil de reparat asupra mediului, biodiversităţii şi utilizării durabile a populaţiilor speciilor de păsări al căror areal natural de distribuţie include teritoriul României. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 4 din Ordin, există riscul modificării cotelor de vânătoare stabilite prin Ordin de către structuri teritoriale în afara unei competenţe legal stabilite, ceea ce ar atrage, de asemenea, consecinţe greu sau imposibil de reparat asupra aceloraşi elemente.

Înalta Curte reţine şi faptul că prezumarea de către instanţa de judecată a unor consecinţe viitoare produse de actul administrativ contestat asupra activităţii reclamantei nu echivalează cu o motivare ipotetică, lipsită de suport probator, ci se înscrie în activitatea de analizare a caracterului previzibil al prejudiciului, astfel cum dispun dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că în cauză au fost dovedite atât condiţia cazului bine justificat, cât şi condiţia iminenţei pagubei, astfel încât hotărârea primei instanţe în ceea ce priveşte admiterea cererii de suspendare a art. 4 din Ordinul Ministrului Apelor, Pădurilor şi Mediului nr. 1400/2020 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru unele specii de faună de interes cinegetic, la care vânătoarea este permisă, pentru perioada 2020 - 14 mai 2021, precum şi a Anexelor nr. 3, nr. 4 şi nr. 5 ale aceluiaşi Ordin este legală, fiind pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 14 şi art. 2 lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte, în raport de soluţia de admitere a cererii în anularea actului administrativ în ceea ce priveşte art. 4 din Ordinul Ministrului Apelor, Pădurilor şi Mediului nr. 1400/2020, precum şi a Anexelor nr. 3, nr. 4 şi nr. 5 ale aceluiaşi Ordin, Înalta Curte va avea în vedere prevederile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, în ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1), situaţie regăsită în speţa de faţă. Astfel, independent de caracterul neîntemeiat al criticilor formulate de recurentul-pârât, Înalta Curte constată că prelungirea măsurii suspendării executării actului administrativ a operat de drept în beneficiul reclamantei, în temeiul dispoziţiei legale exprese, neputând fi înlăturată prin soluţia pronunţată în prezenta cale de atac.

În ceea ce priveşte art. 10 alin. (1), (2), (3) din Ordinul nr. 1400/2020, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, având în vedere analizarea motivelor de nelegalitate pe fondul acţiunii în anulare şi respingerea acestui capăt de cerere prin sentinţa civilă amintită anterior, respectiv nr. 111 din 18 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov – secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020.

Recurentul-pârât a mai formulat o serie de critici referitoare la raţionamentul instanţei de fond privind constatarea existenţei legitimităţii procesuale active a reclamantei, arătând că acesta este urmare a unei interpretări şi aplicări eronate a dispoziţiilor incidente din Legea nr. 554/204, prin raportare inclusiv la decizia RIL nr. 8/02.03.2020.

Înalta Curte apreciază că aceste susţineri sunt neîntemeiate, instanţa de fond aplicând în mod corect dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a), r) şi s), art. 8 alin. (11) şi (12) şi art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În concret, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a invocat un interes legitim privat, în deplină concordanţă cu exigenţele interpretării obligatorii date de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin Decizia nr. 8/02.03.2020, raţionament corect, având în vedere faptul că între actul administrativ emis de pârât, în partea a cărei executare se solicită a fi suspendată, prin care se stabilesc cote de vânătoare pentru anumite specii de păsări, precum şi măsuri adiţionale, prevederi despre care reclamanta susţine că sunt arbitrare şi pun în pericol mediul înconjurător sub aspectul biodiversităţii, aducând atingere, printre altele, principiilor precauţiei şi prevenţiei în această materie, pe de o parte, şi scopul direct şi obiectivele Asociaţiei (printre care se regăsesc în mod explicit şi prevenirea şi combaterea abuzurilor împotriva mediului înconjurător şi animalelor), pe de altă parte, există o legătură directă.

A mai susţinut recurentul-pârât nelegalitatea soluţiei pronunţate în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare faţă de lipsa îndeplinirii procedurii prealabile, arătând că prezenta acţiune nu este exclusă din sfera acţiunilor de contencios administrativ care, pentru a fi admisibile, trebuie să fie precedate obligatoriu de parcurgerea procedurii prealabile, în integralitatea sa, nefiind suficientă înregistrarea plângerii prealabile la autoritatea emitentă.

Înalta Curte constată că şi aceste susţineri sunt neîntemeiate, având în vedere condiţia de admisibilitate a cererii de suspendare a executării actului administrativ întemeiată pe dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv sesizarea, cu plângere prealabilă, a autorităţii emitente a actului administrativ sau a autorităţii ierarhic superioare, iar nu parcurgerea procedurii prealabile în integralitate, precum şi scopul acestor dispoziţii, de a asigura posibilitatea persoanei pretins vătămate în drepturile sau interesele sale legitime de a obţine suspendarea executării actului administrativ pentru perioada dintre sesizarea cu plângere prealabilă a autorităţii emitente sau a celei ierarhic superioare şi pronunţarea instanţei de fond asupra unei cereri de anulare a aceluiaşi act administrativ.

Astfel, singura condiţie formală impusă de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 este sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare. Pentru formularea cererii de suspendare a executării actului, reclamantului nu i se impune să aştepte răspunsul pe care, în termenul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, autoritatea sesizată ar trebui să-l dea plângerii prealabile în conformitate cu art. 7 alin. (4) din aceeaşi lege; un astfel de răspuns sau trecerea termenului de 30 de zile sunt necesare doar în cazul acţiunii în anularea actului administrativ.

Având în vedere soluţia dată asupra cererii de recurs şi caracterul de apărare al cererii de intervenţie accesorie, Înalta Curte urmează să admită numai în parte cererea de intervenţie accesorie în interesul recurentului-pârât formulată de B..

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor împotriva sentinţei nr. 55/2020 din 20 august 2020 pronunţate de Curtea de Apel Braşov– secţia contencios administrativ şi fiscal.

Va casa în parte sentinţa şi, rejudecând cauza:

Va admite în parte cererea de chemare în judecată.

Va respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării dispoziţiilor art. 10 alin. (1), (2), (3) din Ordinul Ministrului Apelor, Pădurilor şi Mediului nr. 1400/13.07.2020.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Va admite în parte cererea de intervenţie accesorie formulată de B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor împotriva sentinţei nr. 55/2020 din 20 august 2020 pronunţate de Curtea de Apel Braşov– secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa şi, rejudecând cauza:

Admite în parte cererea de chemare în judecată.

Respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării dispoziţiilor art. 10 alin. (1), (2), (3) din Ordinul Ministrului Apelor, Pădurilor şi Mediului nr. 1400/13.07.2020.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Admite în parte cererea de intervenţie accesorie formulată de B..

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 04 februarie 2021.