Preclusion of Re-litigation of Artificial Eligibility Conditions via Positive Res Judicata in EU Co-Financing Fraud Cases

Şedinţa publică din data de 04 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta S.C. A. S.R.L. (fosta S.C. B. SRL), în contradictoriu cu Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a solicitat anularea Deciziei nr. 13763/14.04.2015 emise de pârâtă şi anularea titlului de creanţă, respectiv a Procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare încheiat in data de 17.02.2015, înregistrat la AFIR sub nr. x/17.02.2015 şi comunicat la data de 23.02.2015, dar şi suspendarea, în baza prevederilor art. 15 din Legea 554/2004, a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare, încheiat în data de 17.02.2015, înregistrat la AFIR sub nr. x/17.02.2015 şi comunicat la data de 23.02.2015, până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii prin care s-a solicitat anularea Procesului-verbal menţionat.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 829 din 26 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei, rejudecarea cauzei, anularea actelor de corecţie financiară ca neproporţionale şi depăşind obiectivele Regulamentului CE 2988/95, exonerarea reclamantei de obligaţia restituirii finanţării nerambursabile.

În motivarea recursului, a arătat că motivele respingerii acţiunii sunt contradictorii şi străine de natura cauzei, fiind practic argumente importate în mod nepermis dintr-o cauză paralelă cu o semnificaţie particulară, inaplicabilă în prezenta speţă.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a arătat recurenta că este incident sub aspectul aplicării art. 4 din Regulamentul Consiliului UE nr. 2988/95.

Recurenta a susţinut că soluţia din dosarul ce o priveşte pe C., fiind definitivă şi comunicată la data pronunţării din prezenta cauză, a reprezentat o sursă de inspiraţie şi a influenţat decisiv soluţia. A arătat că soluţia definitivă din dosarul privind pe C. acoperă cu autoritate de lucru judecat doar ipoteza conform căreia, potrivit ICCJ în decizia 3781/23.11.2017, după data prezentării dovezii capacităţii de cofinanţare a proiectului, sumele înregistrate în rulajele celor două conturi ale recurentei nu se mai ridică la nivelul celui prezentat în dosarul cererii de finanţare, ceea ce reprezintă în mod indubitabil o încălcare a criteriului de eligibilitate anterior nominalizat. Această concluzie nu poate fi nicidecum extinsă la prezenta cauză ce o priveşte pe reclamanta A., cu titlu de efect pozitiv al lucrului anterior judecat.

A precizat că este de neînţeles cum se face că în cazul A. toate criteriile de identificare a condiţiilor artificiale au fost reţinute, în timp ce în cazul C. doar considerentul capacităţii financiare a fost găsit ca relevant şi concludent. Deşi motivele administrării corecţiei la A. au fost copiate de la C., cazurile erau totuşi diferite.

Referitor la speculaţiile pe seama apartenenţei A. la grupul de producători D. S.R.L., a arătat recurenta că în nici un moment în cazul A. nu au fost ridicate dubii privind capacitatea de asigurare a surselor financiare stabile şi suficiente pe tot parcursul implementării proiectului.

A apreciat că sancţiunea administrată cu autoritate de lucru judecat în privinţa C. pentru unicul argument reţinut la fond ca fiind concludent şi vizând prezumtiva lipsă a asigurării cofinanţării pe durata derulării proiectului nu putea fi extrapolată sub auspiciile unui efect pozitiv de lucru judecat şi în privinţa A., care exploata o fermă de vaci deja funcţională, din care obţinea venituri şi pe care doar o extindea.

Nicăieri în cazul de faţă nu s-a reţinut că resursa de cofinanţare ar fi lipsit vreun moment, atât la formularea cererii pentru fonduri nerambursabile, cât şi pe toată durata derulării propriului proiect.

Elementul privind "modalitatea incorectă prin care beneficiarul a obţinut finanţarea nerambursabilă", potrivit AFIR, nu este ca atare judecat şi stabilit cu autoritate sau putere de lucru judecat decât în cauza C., nu şi în prezenta cauză. Chiar şi acolo, sancţiunea a fost girată judiciar doar sub aspectul lipsei asigurării cofinanţării pe durata derulării proiectului, inaplicabil în cazul A..

A mai arătat recurenta că judecătorul fondului a preluat excesiv argumente oferite din alt doar şi, nesesizând distincţiile, a girat o măsură neproporţională, o dublare a sancţiunii vizând retragerea şi finanţării A..

Măsura contestată de A. este una neproporţională şi neconvingătoare şi depăşeşte clar obiectivele urmărite ce ţin de protejarea intereselor financiare europene. Instanţa de fond nu a asimilat şi nu a aplicat în judecata sa devolutivă principiul proporţionalităţii şi nu a examinat gravitatea şi adecvarea măsurii în raport de obiectivul european urmărit expres prin Regulamentul NR. 2988/95 al Consiliului.

A concluzionat recurenta că prima cauză nu trebuia să aibă o înrâurire sub aspectul efectului pozitiv de lucru judecat constând în lipsa finanţării şi asupra recurentei A. din prezenta cauză.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

În motivare, a arătat că motivele de nelegalitate invocate sunt neîntemeiate, acestea neputând duce la reformarea hotărârii atacate, instanţa de fond dând o corectă dezlegare pricinii deduse judecăţii.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, anularea Deciziei nr. 13763/14.04.2015 emise de pârâtă şi anularea titlului de creanţă, respectiv a Procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare încheiat în data de 17.02.2015, înregistrat la AFIR sub nr. x/17.02.2015.

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare menţionat anterior s-a stabilit că se impune recuperarea întregului ajutor financiar nerambursabil în cuantum de 3.646.277,98 RON plătit de AFIR în cadrul executării contractului de finanţare si rezilierea contractului de finanţare x/26.08.2011 încheiat cu reclamanta.

Prin Decizia nr. 13763/14.04.2015 s-a dispus de către pârâtă respingerea contestaţiei formulate de către reclamantă împotriva procesului-verbal.

Soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., a fost invocat de recurentă faptul că motivele respingerii acţiunii sunt contradictorii şi străine de natura cauzei, fiind practic argumente importate în mod nepermis dintr-o cauză paralelă cu o semnificaţie particulară, inaplicabilă în prezenta speţă.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expuse în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

Totodată, omisiunea primei instanţe de a oferi o motivare, în condiţiile art. 425 din C. proc. civ., sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunţare asupra acţiunii, căci nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv şi considerente, ca elemente componente esenţiale şi obligatorii ale hotărârii judecătoreşti.

Înalta Curte mai arată şi că, în acord cu dispoziţiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluţionarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, instanţa de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a apreciat că acţiunea este nefondată; Înalta Curte apreciază că sentinţa civilă recurată respectă dispoziţiile art. 22 alin. (2) şi art. 425 din C. proc. civ.

Astfel, prima instanţă a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, fiind clare raţiunile avute în vedere de instanţă. De altfel, se constată că prin argumentele aduse de recurentă pe această cale se invocă în esenţă o eventuală greşită interpretare şi aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat în cuprinsul recursului, dar existenţa unei contradicţii logice în considerente nu poate fi reţinută raportat la sentinţa atacată.

Înalta Curte, analizând hotărârea atacată, constată şi faptul că nu se poate reţine cu privire la aceasta nici existenţa unei contrarietăţi între considerente, în sensul ca din unele rezulta netemeinicia acţiunii, iar din altele faptul ca acţiunea este fondată, nici contrarietatea flagrantă dintre dispozitiv si considerente.

Referitor la susţinerile recurentei-reclamante cu privire la faptul că sentinţa recurată conţine motive străine de natura cauzei, este de observat că acest motiv conduce la casarea hotărârii atunci când aceasta cuprinde numai motive străine de natura cauzei, situaţie care nu se regăseşte în prezentul dosar.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a arătat recurenta că este incident sub aspectul aplicării art. 4 din Regulamentul Consiliului UE nr. 2988/95. Totodată, a invocat faptul că soluţia definitivă din dosarul privind pe C. acoperă cu autoritate de lucru judecat doar ipoteza conform căreia, potrivit ICCJ în decizia 3781/23.11.2017, după data prezentării dovezii capacităţii de cofinanţare a proiectului, sumele înregistrate în rulajele celor două conturi ale recurentei nu se mai ridică la nivelul celui prezentat în dosarul cererii de finanţare, ceea ce reprezintă în mod indubitabil o încălcare a criteriului de eligibilitate anterior nominalizat. A apreciat că această concluzie nu poate fi nicidecum extinsă la prezenta cauză, cu titlu de efect pozitiv al lucrului anterior judecat.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ. reglementează prezumţia legală de lucru judecat, care reprezintă manifestarea pozitivă a autorităţii de lucru judecat, caz în care, nu este necesar să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuţie o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluţionat anterior prin hotărâre judecătorească, astfel încât aceasta să nu poată fi contrazisă, indiferent dacă rezolvarea a fost dată prin dispozitiv sau numai în considerente, date fiind dispoziţiile exprese ale art. 430 alin. (2) din C. proc. civ.

În optica legiuitorului, există deopotrivă încălcare a autorităţii de lucru judecat nu doar atunci când vin în contradicţie dispozitivele hotărârilor judecătoreşti, ci şi atunci când contradicţia operează între considerentele acestora, în sensul de a se nega ceea ce s-a stabilit anterior asupra unei chestiuni litigioase care a făcut obiect al dezbaterilor şi al verificării jurisdicţionale, lucrul judecat având şi o funcţie pozitivă care impune judecăţii ulterioare respectarea unei chestiuni litigioase tranşate deja printr-o altă hotărâre, înzestrată cu autoritate de lucru judecat.

Drept urmare, cea de-a doua instanţă nu mai poate face evaluări proprii asupra acelei chestiuni, ci ea constituie premisa demonstrată de la care trebuie să pornească şi pe care nu o poate ignora.

Or, în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2015, prin decizia nr. 3781 din 23 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost menţinută soluţia de respingere a acţiunii similare formulate, în contradictoriu cu Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, de către C. S.R.L., în legătură cu care s-a afirmat în prezentul litigiu că a acţionat concertat cu recurenta-reclamantă A. S.R.L., pentru crearea de condiţii artificiale în vederea accesării fondurilor nerambursabile.

Prin această decizie s-a reţinut faptul că este judicioasă concluzia primei instanţe în sensul că obiectivul general al Măsurii 121 (criteriul obiectiv), respectiv creşterea competitivităţii sectorului agricol nu poate fi considerat îndeplinit în cauza de faţă, în condiţiile în care recurenta C. S.R.L. este o societate controlată de un grup de persoane care acţionează în interes comun şi care a mai depus un proiect în cadrul aceleiaşi măsuri (prin S.C. "A." S.R.L. - fosta S.C. "B." S.R.L.), cu obiective similare cu cele ale societăţii recurente. În realitate, procedându-se astfel, s-a urmărit obţinerea unui ajutor financiar nerambursabil peste plafonul impus de Fişa Măsurii 121.

În ceea ce priveşte existenţa elementului subiectiv care presupune intenţia beneficiarului de a obţine un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii, creând în mod artificial condiţiile necesare pentru dobândirea acestuia, a reţinut instanţa de recurs că, în speţa de faţă, se regăsesc indicatorii nominalizaţi în Nota directoare pentru auditori nr. 22/10.10.2013 emisă de comisia Europeană – Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, respectiv:

Indicatorii fizici şi funcţionali-legali:

Recurenta C. S.R.L. a realizat o ferma de vaci, cu următoarele componente: adăpost vaci; sală de muls şi spaţii tehnologice; zona de tratament; fânar; platforma betonată, construcţii noi edificate în anul 2014. S.C. "B." S.R.L. a depus în aceeaşi zi, 29.10.2010, un proiect similar cu cel al recurentei, având ca obiect extindere fermă de vaci. Cele două investiţii sunt amplasate alăturat, funcţionând ca un tot unitar, neputând fi privite independent. Recurenta C. S.R.L. nu are autonomie funcţională, deoarece utilităţile necesare asigurării investiţiei sunt asigurate numai prin intermediul şi cu acceptul S.C. "B." S.R.L. (actuala S.C. "A." S.R.L.): necesar de apă, depozitare temporară a îngrăşămintelor şi pesticidelor, pregătire şi păstrare hrană pentru animale, gararea utilajelor agricole pe platforma specială amenajată, etc.

Recurenta C. S.R.L. şi S.C. "B." S.R.L. sunt administrate şi deţinute de membrii de familie, cu grade de rudenie apropiate.

Asociatul unic şi administratorul societăţii recurente C. S.R.L., d-na E. are domiciliul la aceeaşi adresă la care are domiciliul şi dl. F., soţul d-nei G., care are calitatea de asociat unic şi administrator al S.C. "B." S.R.L., respectiv în localitatea Gătaia, str. x, jud. Timiş. La aceeaşi adresă are sediul social şi o altă societate care face parte din grupul de producători, respectiv S.C. "H." S.R.L.

La data depunerii cererii de finanţare, societatea recurentă C. S.R.L. şi S.C. "B." S.R.L. făceau parte din grupul de producători D. S.R.L., în cadrul căruia S.C. "B." S.R.L. deţinea cea mai mare parte a drepturilor de vot, dl. F., soţul administratorului S.C. "B." S.R.L. fiind preşedinte al consiliului de administraţie al D. S.R.L..

Recurenta C. S.R.L. şi S.C. "B." S.R.L. au acelaşi număr de telefon de contact şi de fax (0256.410.198), iar această situaţie conduce la concluzia exprimată şi de judecătorul fondului în sensul că cele două societăţi funcţionează pe piaţă pentru a facilita îndeplinirea obiectivelor grupului de persoane care acţionează în interes comun şi care formează grupul de producători D. S.R.L..

Potrivit instanţei de recurs, este pertinentă aserţiunea primei instanţe potrivit căreia recurenta C. S.R.L., împreună cu alte societăţi, putea să fie membră în cadrul unui grup de producători, însă, în cauza de faţă "tocmai această poziţie şi legătura de rudenie/afinitate dintre cei doi administratori (al reclamantei C. S.R.L. şi al S.C. "B." S.R.L.) a creat şi favorizat contextul de fapt şi de drept în urma căruia partea reclamantă a obţinut un avantaj nejustificat."

Indicatorii de afaceri/contabili/financiari

În vederea îndeplinirii criteriului de eligibilitate EG5 - Asigurarea cofinanţării investiţiei - recurenta a prezentat două extrase de cont emise de I. şi J., soldurile finale ale acestora însumând 4.587.920,95 RON. În concret, este vorba despre:

1. Extrasul contului x emis de I. în data de 27.10.2010, ora 13:59, pentru ziua de 26.10.2010, care prezintă un sold iniţial creditor de 77,12 RON, iar la ora 15:39 prezintă un sold final creditor de 3.882.841,21 RON, valoarea din soldul final creditor al contului fiind asigurată prin viramente efectuate în aceeaşi dată, astfel:

• La ora 15:05, contul beneficiarului este creditat cu suma de 1.811.751,88 RON, conform OP nr. x/26.10.2010, reprezentând "fact rest", plătitor fiind S.C. "B." S.R.L. din contul x;

• La ora 15:19, contul beneficiarului este creditat cu suma de 867.000,00 RON, conform OP nr. x/26.10.2010, reprezentând "fact rest ", plătitor fiind D.;

• La ora 15:28, contul beneficiarului este creditat cu suma de 84.024,21 RON, conform OP nr. x/26.10.2010, reprezentând "fact rest ", plătitor fiind K.;

• La ora 15:39, contul beneficiarului este creditat cu suma de 1.120.000,00 RON, conform OP nr. x/26.10.2010, reprezentând "fact rest ", plătitor fiind S.C. "H." S.R.L.

Astfel, într-un interval extrem de scurt de timp, beneficiarul încasează în cont de la grupul de producători D. S.R.L. şi de la alte entităţi membre ale aceluiaşi grup de producători, respectiv S.C. "B." S.R.L. şi S.C. "H." S.R.L., sume consistente ca urmare a achitării unor "facturi restante", în condiţiile în care în perioada anterioară, după cum în mod judicios a evidenţiat şi prima instanţă, societatea recurentă C. S.R.L. nu a avut încasări substanţiale, comparabile cu cele anterior descrise.

2. Extrasul contului x emis de J. în data de 27.10.2010, pentru ziua de 27.10.2010, care prezintă un sold iniţial creditor de 705.101,11 RON, şi un sold final creditor de 705.079,74 RON.

Un indiciu important al acţiunii concertate a părţii cu societăţile care fac parte din grupul de producători este reprezentat de faptul că la data de 27.10.2010, din soldul iniţial de 3.882.841,21 RON, recurenta a efectuat pe parcursul zilei următoarele plăţi:

- la ora 15:13, o plată în valoare de 596.400 RON, conform OP nr. x/27.10.2010, către F., reprezentând "restituire creditare firmă";

- la ora 15:13, o plată în valoare de 580.000 RON, conform OP nr. x/27.10.2010, către S.C. "A." S.R.L., reprezentând "fact rest";

- la ora 15:13, o plată în valoare de 2.386.900 RON, conform OP nr. x/27.10.2010, către L., reprezentând "restituire creditare firmă";

La ora 16:23, în urma altor două plăţi efectuate de recurenta C. S.R.L. către Alegra MA (15.000 RON) şi S.C. "H." S.R.L. (30.000 RON), soldul final al contului este de 274.521,21 RON.

La data de 31.10.2010, contul prezintă un sold final creditor de 1.269,21 RON.

În raport de situaţia contabilă anterior prezentată, instanţa de control judiciar a apreciat că este corectă concluzia la care au ajuns atât emitentul procesului-verbal contestat, cât şi prima instanţă, în sensul că, după data prezentării dovezii capacităţii de cofinanţare a proiectului, sumele înregistrate în rulajele celor două conturi ale recurentei C. S.R.L. nu se mai ridică la nivelul celui prezentat în dosarul cererii de finanţare, ceea ce reprezintă în mod indubitabil o încălcare a criteriului de eligibilitate anterior nominalizat.

A mai reţinut instanţa de recurs şi faptul că S.C. "B." S.R.L. (actuala S.C. A. SRL) a depus în dosarul cererii de finanţare, ca dovadă a capacităţii de cofinanţare a proiectului, doua extrase ale contului x emise de I., unul pentru ziua de 25.10.2010 şi unul pentru ziua de 26.10.2010. Din extrasul de cont emis de I. în data de 26.10.2010 - ora 13:07, pentru ziua de 26.10.2010, rezultă un sold final creditor al contului x în cuantum de 3.407.741,17 RON. Cu toate că suma de 3.407.741,17 RON din contul x este prezentată de S.C. "B." S.R.L. ca dovadă a capacităţii de cofinanţare a proiectului, la ora 15:05 (ulterior emiterii extrasului de cont prezentat în dosarul cererii de finanţare), în aceeaşi dată de 26.10.2010, S.C. "B." S.R.L. plăteşte către S.C. C. S.R.L. suma de 1.811.751,88 RON, conform extrasului de cont I. prezentat de S.C. C. S.R.L. în dosarul cererii de finanţare. Aşadar, se poate constata faptul că aceeaşi sumă de bani a fost utilizată pentru a proba cofinanţarea a două proiecte pe Măsura 121.

A concluzionat instanţa de control judiciar că aspectele prezentate confirmă existenţa elementului subiectiv.

În raport cu dispoziţiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte nu poate ignora caracterul definitiv al deciziei nr. 3781 din 23 noiembrie 2017, pronunţată cu privire la C. S.R.L., prin care s-a statuat asupra situaţiei de fapt şi de drept ce priveşte, deopotrivă, şi pe recurenta-reclamantă A. S.R.L., în condiţiile în care, în prezenta cauză nu au fost relevate împrejurări diferite, de natură să conducă la o altă soluţie.

Înalta Curte reţine că printr-o hotărâre judecătorească anterioară asupra chestiunii de drept în litigiu s-a stabilit că toate elementele constatate în cazul recurentei sunt în măsură să demonstreze faptul că este o societate controlată de un grup de persoane care acţionează în interes comun şi care a mai depus un proiect în cadrul Măsurii 121 (prin S.C. "A." S.R.L.), cu obiective similare celor ale recurentei. Procedându-se astfel, s-a urmărit eludarea restricţiilor privind mărimea proiectelor eligibile şi suma maximă a ajutorului per beneficiar, iar această statuare nu mai poate face obiectul unei evaluări proprii a prezentei instanţe de control judiciar, neputându-se primi vreo dovadă contrară, faţă de caracterul absolut al prezumţiei de lucru judecat, care a intervenit în cauză.

Susţinerea recurentei potrivit căreia în cazul C. doar considerentul capacităţii financiare a fost găsit ca relevant şi concludent este nefondată întrucât, astfel cum în mod corect a constatat prima instanţă, Decizia nr. 3781/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal a analizat toate elementele subiective reţinute şi de prima instanţă, nu doar capacitatea financiară, acest din urmă element fiind definitoriu în existenţa abaterii, coroborat cu ceilalţi indicatori.

Pentru motivele arătate, reţinând incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., nu se mai impune examinarea celorlalte critici formulate de recurentă în susţinerea motivului de casare invocat în recurs.

Concluzionând, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat nici motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de S.C."A." S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 829 din 26 februarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C."A." S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 829 din 26 februarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 04 februarie 2021.