Compensation for Wild Game Damage: Procedural Validity of Timely Notice and Prevention Duties Under Hunting Law

Şedinţa publică din data de 03 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 7 august 2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, a solicitat obligarea pârâtei la efectuarea plaţii despăgubirilor stabilite prin Decizia nr. 70/16.05.2017 şi Decizia nr. 72/16.05.2017 emise de Garda Forestieră Focşani, pe care le estimează la un cuantum de 462.445,80 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune produse de exemplare din speciile de interes cinegetic, parata refuzând sa efectueze operaţiunea de plata aşa cum dispune legea, şi anume în termen de maximum 30 de zile de la data emiterii deciziilor de despăgubire.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 2914 din data de 20 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, având ca obiect "despăgubire".

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 2914 din data de 20 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta, invocând dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu prevederile art. 488 pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., astfel cum a precizat prin răspunsul la întâmpinare, solicitând casarea în tot a sentinţei recurate şi, în urma rejudecării, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

Recurenta-reclamantă, referitor la primul motiv pentru care prima instanţă a respins acţiunea, că data reţinută pentru constatarea prejudiciului de către autoritatea pârâtă şi instanţa de fond, 28.04.2017, este nereală, nefiind susţinută de vreo probă, este contradictorie, în realitate reclamanta a efectuat cererea imediat cum a constatat prejudiciul, împrejurarea că acesta a fost sesizat abia în data de 27.04.2017, putând fi dovedit cu martori, întrucât pagubele produse de porcii mistreţi au fost descoperite de inginerul reclamantei la o zi de la sesizarea primăriilor Ceataloi şi Chilia Veche.

Al doilea motiv pentru care a fost respinsă acţiunea reclamantei, că cele două primării au convocat comisiile cu depăşirea termenului de 24 de ore de la data depunerii cererii, recurenta susţine că nu este un motiv imputabilă acesteia, prin urmare nu poate fi reţinut ca argument pentru respingerea cererii.

De asemenea, în ceea ce priveşte al treilea motiv pentru care a fost respinsă cererea reclamantei, respectiv acela că reprezentanţii primăriilor nu au solicitat în scris gestionarului să întreprindă acţiuni pentru prevenirea pagubelor şi nici nu au efectuat astfel de acţiuni, recurenta arată că a depus înscrisuri din care rezultă că a făcut numeroase raiduri pentru gonirea porcilor mistreţi, deşi această obligaţie revenea Ocolului Silvic Tulcea, a avut instalate tunuri cu pocnitori, a sesizat organele competente prezenţa porcilor mistreţi, dar nu s-a luat nicio măsură, reclamanta nefiind singura societate în această situaţie.

Anexat cererii de recurs, recurenta-reclamantă a depus la dosarul cauzei înscrisuri de care a făcut vorbire în declaraţia de recurs.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, excepţia tardivităţii recursului, a solicitat respingerea recursului ca fiind declarat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului nefondat.

La data de 09.08.2019, recurenta-reclamantă a formulat, în temeiul art. 201 alin. (2) din C. proc. civ., răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiilor, înlăturarea apărărilor pe fond şi admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 09 august 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 20 ianuarie 2021.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor expuse în întâmpinările intimatului-pârât, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Reclamanta A. S.A. s-a adresat, la data de 7 august 2017, instanţei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, solicitând efectarea unui control de legalitate asupra refuzului, apreciat ca fiind nejustificat de către pârâtul Ministerul Mediului, manifestat explicit prin adresa nr. x/12.07.2017, comunicata la 12.07.2017, de a efectua plata despăgubirii asa cum s-a dispus prin Decizia nr. 70 emisă la data de 16.05.2017 şi prin adresa nr. x/12.07.2017, comunicata la data de 12.07.2017, de a efectua plata despăgubirii asa cum s-a dispus prin Decizia nr. 72 emisa la 16.05.2017, solicitând instanţei obligarea paratului la efectuarea plaţii despăgubirilor astfel cum au fost stabilite prin cele două decizii emise de Garda Forestiera Focşani, pe care le estimează la un cuantum de 462.445,80 RON, pentru daune produse de exemplare din speciile de interes cinegetic.

Înalta Curte constată că reclamanta, societate comercială cu profil agricol proprietar de culturi agricole pe terenuri situate pe raza comunelor Ceatalchioi şi Chilia Veche judeţul Tulcea a sesizat Comisiile de constatare şi evaluare a pagubelor constituite pe lângă aceste autorităţi locale, în baza H.G. nr. 1679/2008, pentru pagubele produse de speciile de mistreţ asupra culturilor de porumb, fiind întocmite Procesul-verbal de constatare si evaluare a pagubelor produse de speciile de fauna de interes cinegetic culturilor agricole si silvice nr. 1993/08.05.2017, emis de Comisia din cadrul Com. Ceatalchioi (pentru o suprafaţa de 204 hectare, cu grad de daunare de 85%) şi Procesul-verbal de constatare si evaluare a pagubelor produse de speciile de fauna de interes cinegetic culturilor agricole si silvice nr. 2161/09.05.2017, emis de Comisia din cadrul Comunei Chilia Veche (pentru o suprafaţa de 238,11 hectare).

Prin Decizia nr. 72/16.05.2017 a fost aprobat de către Garda Forestieră Focşani Procesul-verbal de constatare şi evaluare a pagubelor produse de speciile de faună de interes cinegetic asupra culturilor agricole nr. 1993 din 08.05.2017 pentru acordarea de despăgubiri din bugetul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în care Comisia de constatare a pagubelor, menţionează pentru perioada 24-27 aprilie 2017 o suprafaţă afectată de mistreţ de 204 ha, cu un grad de dăunare de 85% şi un cuantum al "cheltuielilor estimate a fi realizate până la producerea pagubei" în sumă de 213.384 RON.

De asemenea, prin Decizia nr. 70/16.05.2017 a fost aprobat de către Garda Forestieră Focşani Procesul-verbal de constatare şi evaluare a pagubelor produse de speciile de faună de interes cinegetic asupra culturilor agricole nr. 2161 din 09.05.2017 pentru acordarea de despăgubiri din bugetul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în care Comisia de constatare a pagubelor, menţionează pentru perioada 24-28 aprilie 2017 o suprafaţă afectată de mistreţ de 238,11 ha, cu un grad de dăunare nedeterminat şi un cuantum nedeterminat al "cheltuielilor estimate a fi realizate până la producerea pagubei".

Prin adresele cu nr. x/12.07.2017 respectiv x/12.07.2017 Ministerul Mediului a comunicat reclamantului faptul că pentru Decizia nr. 70/16.05.2017 şi Decizia nr. 72/16.05.2017 nu se poate efectua plata având în vedere faptul că deciziile mai sus menţionate nu respectă prevederilor art. 4 alin. (1), (2) şi (3) din H.G. nr. 1679/2008 privind modalitatea de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006.

Instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei, reţinând în esenţă că, în raport de dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 407/2006 şi art. 4 alin. (1)-(3) şi art. 6 din H.G. nr. 1679/2008, pe de o parte, lipseşte orice dovadă cu privire la data constatării prejudiciului, pentru verificarea formulării în termen a cererii de constatare (24 de ore de la data descoperirii pagubei), iar pe de altă parte, convocarea mult întârziată a comisiei (raportat la termenul de 24 de ore prevăzut de norme), nereguli procedurale care - întârziind constatarea pagubei- sunt de natură a vicia concluziile în ce priveşte relaţia cauzală între speciile de faună de interes cinegetic şi paguba invocată.

De asemenea, curtea de apel a reţinut lipsa oricărei menţiuni cu privire la despăgubirile evaluate de Comisie, la pct. VI Stabilirea despăgubirilor, fiind menţionate doar suprafaţa afectată şi gradul de dăunare în procesul-verbal nr. x/08.05.2017 Ceatalchioi, respectiv doar menţiunea "se vor prezenta devizele de cheltuieli pentru lucrările aferente" în procesul-verbal nr. x/09.05.2017, nesocotirea de către Comisie a neîndeplinirii de către reclamantă a obligaţiilor pentru prevenirea pagubei, obligatorii pentru antrenarea obligaţiei de despăgubire din partea autorităţii centrale, faptul că reprezentanţii O.S. Tulcea nu au efectuat goane de alungare şi fiind interzisă vânătoarea nu au efectuat acţiuni pentru recoltarea exemplarelor de mistreţ, iar pe teren nu au fost constituite acţiuni ale responsabililor cu paza culturilor şi nu au fost depistate instalaţii de speriat sau de alungat vânatul.

În egală măsură, instanţa a reţinut din cuprinsul Raportului nr. x/15.05.2017 întocmit de consilierul Gărzii Forestiere Focşani pentru raza loc. Chilia Veche, având ca obiect "verificarea modului în care au fost îndeplinite obligaţiile care revin proprietarilor de culturi agricole şi gestionarilor faunei cinegetice, pentru prevenirea pagubelor ce pot fi cauzate de exemplarele din speciile de faună din fondul cinegetic", concluzia că, "în urma verificării modului de îndeplinire a obligaţiilor prevăzute în anexele 3 şi 4 la H.G. nr. 1679/2008/…/s-a constatat faptul că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea despăgubirilor din bugetul creat la autoritatea publică centrală care răspunde de agricultură".

Recurenta-reclamantă a susţinut, referitor la primul motiv pentru care prima instanţă a respins acţiunea, că data reţinută pentru constatarea prejudiciului de către autoritatea pârâtă şi instanţa de fond, 28.04.2017, este nereală şi contradictorie nefiind susţinută de vreo probă, pentru că în realitate a efectuat cererea imediat cum a constatat prejudiciul, împrejurarea că acesta a fost sesizat abia în data de 27.04.2017, putând fi dovedit cu martori, întrucât pagubele produse de porcii mistreţi au fost descoperite de inginerul reclamantei la o zi de la sesizarea primăriilor Ceataloi şi Chilia Veche.

Procedând la analiza probatoriului administrat în cauză în faţa instanţei de fond, Înalta Curte reţine o aplicare corectă a normelor de drept material de către prima instanţă, constatând că într-adevăr, astfel cum se reţine în adresele contestate, nr. x/12.07.2017 respectiv x/12.07.2017 emise de Ministerul Mediului, atât pagubele produse în Comuna Chilia Veche cât şi cele produse în Comuna Ciatalchioi au fost constatate în data de 24.04.2017, iar reclamanta a formulat prima data cererile adresate primăriilor celor două UAT-uri, la data de 28.04.2017, înregistrate cu nr. x, la Primăria Comunei Chilia Veche şi cu br. 544/28.04.2017 la Primăria Comunei Ceatalchioi.

Susţinerea recurentei că în realitate pagubele au fost descoperite de inginerul reclamantei la o zi de la sesizarea primăriilor Ceataloi şi Chilia Veche nu se verifică prin nici un înscris depus la dosarul cauzei, iar cererile depuse la autorităţile publice se dovedesc numai cu înscrisuri, fiind acte oficiale care primesc dată certă la data prezentării, neputându-se dovedi cu martori împrejurări care trebuie să se regăsească în cuprinsul unui înscris şi peste conţinutul acestuia, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 309 alin. (5) C. proc. civ.

Potrivit art. 4 alin. (1)-(3) din H.G. nr. 1679/2008 privind modalitatea de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, precum şi obligaţiile ce revin gestionarilor fondurilor cinegetice şi proprietarilor de culturi agricole, silvice şi de animale domestice pentru prevenirea pagubelor, "(1) constatarea pagubei se face la cererea scrisă a persoanei păgubite, depusă la primăria localităţii pe teritoriul căreia s-a produs paguba. (2) Cererea prevăzută la alin. (1) se depune în termen de 24 de ore de la data la care persoana păgubită a descoperit paguba. (3) Convocarea comisiei prevăzute la art. 3 se realizează prin grija primarului, în termen de 24 ore de la data înregistrării cererii persoanei păgubite".

Ambele procese-verbale întocmite de Comisiiile de constatare şi evaluare a pagubelor, din cadrul Comunei Ceatalchioi cu nr. 1993/08.05.2017, respectiv din cadrul Comunei Chilia Veche cu nr. 2161/09.05.2017, consemnează ca dată a producerii pagubelor intervalul 24-28.04.2017, identificând culturile şi suprafeţele afectate, nefiind identificat concret momentul constatării, însă este evident că data constatării pentru prima data a pagubei a fost 24.08.2017. Or aceste împrejurări de fapt consemnate în actele întocmite de Comisia constituită conform H.G. nr. 1679/2008 nu pot fi combătute cu martori aşa cum susţine reclamanta, fiind acte autentice emise de o autoritate publică, care fac dovadă până la declararea ca fiind false, conform prevederilor art. 269 alin. (2) şi art. 270 alin. (1) din C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă avea sarcina probei, considerându-se vătămată de actele şi operaţiunile administrative care au stat la baza refuzului, de a dovedi cu înscrisuri depuse la primăriile pe raza cărora s-au comis daunele, că data constatării nu a fost cea menţionată 24.04.2017 ci 27.04.2017 când susţine că inginerul a descoperit pagubele produse de porcii mistreţi, împrejurare adusă la cunoştinţa operaţiunilor de îndată cu respectarea termenului de 24 de ore, ceea ce nu a făcut.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în mod legal şi temeinic curtea de apel a validat raţionamentul autorităţii pârâte şi a constatat că nu ne aflăm în prezenţa unui refuz nejustificat al acesteia din urmă de a soluţiona favorabil cererile reclamantei de stabilire şi acordare a despăgubirilor, pentru nerespectarea procedurii prevăzute de art. 4 alin. (1)-(3) şi art. 6 din H.G. nr. 1679/2008, în ceea ce priveşte respectarea termenului imperativ 24 de ore de la data constatării pagubei.

Acest viciu procedural prin el însuşi are ca efect respingerea cererilor de acordare a despăgubirilor, pe de o parte, pentru că din cuprinsul reglementării rezultă caracterul imperativ şi de decădere al termenului, iar pe de altă parte, astfel cum a reţinut şi judecătorul fondului, încălcarea lui este de natură conducă la vicierea concluziilor atât în ce priveşte relaţia cauzală între speciile de faună de interes cinegetic şi paguba invocată cât şi a întindeiri prejudiciului.

Este întemeiată susţinerea recurentei că împrejurarea că cele două primării au convocat comisiile cu depăşirea termenului de 24 de ore de la data depunerii cererii nu este un motiv imputabil acesteia, însă, din perspectiva stabilirii şi întinderii prejudiciului, această întârzirere adăugată la cea produsă de reclamantă prin formularea cererii după patru zile de la data producerii pagubei, conduce cu atât mai mult la respingerea cererii de către autotitatea pârâtă cu competenţă în verificarea documentaţiei şi acordarea despăgubirilor.

Acelaşi raţionament este valabil şi în ceea ce priveşte o eventuală culpă comună reţinută în adresele de respingere, a reprezentanţilor proprietarilor care nu au solicitat în scris gestionarului să efectueze acţiuni pentru prevenirea pagubelor şi nici nu au efectuat astfel de acţiuni, respectiv ale reprezentanţilor O.S. Tulcea, care nu au efectuat goane de alungare şi, fiind interzisă vânătoarea, nu au efectuat acţiuni pentru recoltarea exemplarelor de mistreţ sau a responsabililor cu paza culturilor, care şi nu au montat instalaţii de speriat sau de alungat vânatul.

În mod evident, aceste condiţii trebuieau îndeplinite, fiind prevăzute de art. 13 din Legea nr. 407/2006 a vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic şi H.G. nr. 1679/2008 privind modalitatea de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic, iar concursul acestor factori, coroborat cu culpa reclamantei de nerespectare a termenului de decădere de 24 de ore de la data constatării pagubei, au justificat refuzul autorităţii pârâte.

Chiar dacă reclamanta a depus înscrisuri din care rezultă că a efectuat raiduri pentru gonirea porcilor mistreţi şi a instalat tunuri cu pocnitori, nu se poate reţine totuşi că măsurile au fost corespunzătoare, din punct de vedere cantitativ şi eficiente, pentru justifica înlăturarea oricărei culpe a acesteia.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă, ca nefondat

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinţei nr. 2914 din 20 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti– secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 februarie 2021.