Appeal allowed: 100% financial correction upheld for artificially split construction and supply contracts evading procurement threshold

Şedinţa publică din data de 03 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 24.10.2017 pe rolul Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, a solicitat anularea Notei de constatare a neregulilor şi stabilire a corecţiilor financiare nr. 25.618/06.03.2017 şi a Deciziei nr. 50/20.04.2017 privind soluţionarea contestaţiei formulate de către S.C. A. S.R.L. (înregistrată Ia MDRAPFE sub nr. x/04.2017) cu privire la Contractul de lucrări de construcţii nr. 7 din data de 16.01.2013 şi la Contractul de furnizare nr. 8 din data de 16.01.2013, constatând constataţi conformitatea şi eligibilitatea cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului: "Construcţie imobil cu regim de înălţime S+P+9E cu destinaţia centru regional pentru sprijinirea structurilor de afaceri - birouri şi servicii, utilităţi, amenajare incintă şi organizare de şantier".

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 5432 din data de 18.12.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de formulate de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, a anulat Decizia nr. 50/20.04.2017 privind soluţionarea contestaţiei reclamantei şi Nota de constatare a neregulilor şi stabilire a corecţiilor financiare nr. 25.618/06.03.2017 emise de pârât şi a obligat pârâtul către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4000 de RON, reprezentând taxa judiciară de timbru şi onorariu expert.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 5432 din data de 18.12.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, invocând dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 488 alin. (1) şi următoarele din C. proc. civ. şi solicitând casarea hotărârii recurate, iar în urma rejudecării, respingerea cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată de către S.C. A. S.R.L. şi menţinerea pe cale de consecinţă, ca temeinică şi legală a Deciziei MDRAP nr. 50/20.04.2017, prin care a fost respinsă, contestaţia formulată de către reclamantă împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/06.03.2017.

Recurentul-pârât a susţinut în esenţă că hotărârea atacată este nelegală şi. netemeinică, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, reinterând pe scurt situaţia de fapt şi soluţia instanţei de fond, arătând că în cadrul executării Contractului de finanţare nr. x/23.12.2011, S.C. A. S.R.L. a încheiat cu S.C. B. S.A. două contracte, respectiv Contractul de antrepriză de lucrări de construcţii nr. 7/16.01.2013 şi Contractul de furnizare nr. x/16.01.2013.

Divizarea artificială a contractului de lucrări a determinat scăderea valorii acestuia şi implicit neaplicarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 în procesul de derulare a procedurii de achiziţie.

În acest sens, pentru atribuirea contractului nu a fost publicat niciun anunţ de participare (presă/site). Dacă valoarea lucrării nu ar fi fost divizată s-ar fi aplicat prevederile O.U.G. nr. 34/2006 cu privire la publicarea unui anunţ de publicitate atât în SEAP cât şi în JOUE.

Având în vedere că valoarea estimată a contractului de lucrări era de 22.789.086 RON = 4.978.826,80 euro (curs euro la data notei justificative nr. x/23.10.2012 - 1 euro = 4,5772 RON) şi că valoarea însumată a loturilor pentru achiziţia de utilaje a fost de 3.767.925 RON = 823.194 euro (curs euro la data notei justificative nr. x/23.10.2012 - 1 euro = 4,5772 RON), rezultă că valoarea totală estimată a contractului de lucrări era de 5.802.021,11 euro (conform art. 29 din O.U.G. nr. 34/2006).

Finanţarea proiectului, aşa cum a fost aprobată prin cererea de finanţare la cap. 3, pct. 3.1 -construcţii şi instalaţii- este prevăzută suma de 23.638.255,00 RON, fără TVA, sumă ce reprezintă o valoare mai mare decât pragul de 5 mii. euro (curs euro la data notei justificative nr. x/23.10.2012 - 1 euro = 4,5772 RON), sens în care obligaţia respectării prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 subzistă de la momentul stabilirii preţului lucrărilor contractate care depăşesc valoarea prag la care fac referire dispoziţiile art. 9 lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006 (5.000.000 euro).

Or, chiar şi în ipoteza susţinută de intimată în sensul că ar fi vorba de două contracte care au obiecte diferite, teoria susţinută de S.C. A. S.R.L. nu poate fi primită, întrucât aceasta putea să divizeze activitatea specifică de lucrări în mult mai multe contracte, însă prevederile art. 29 din O.U.G. nr. 34/2006 sunt incidente având în vedere natura prestaţiilor, respectiv lucrări de construcţii şi instalare de echipamente.

Instanţa de fond constată în mod nelegal că lucrările de construcţii montaj al echipamentelor tehnologice "centrală termică, instalaţie de aer condiţionat şi instalaţie de deshumare, furnizate în baza Contractului nr. x/16.01.2013 nu au condiţionat tehnologic şi funcţional execuţia lucrărilor de construcţie contractate în baza contractului de antrepriză pentru lucrări de construcţii nr. 7/16.01.2013.

În acest context, în conformitate cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, republicată echipamentele furnizate în baza contractului nr. x/16.01.2013 sunt instalaţii aferente construcţiei, care nu pot fi proiectate separat de corpul imobilului.

Echipamentele şi lucrările care formează obiectul contractului de furnizare nr. x/16.01.2013 (centrală termică, instalaţie de aer condiţionat şi instalaţie de deshumare), sunt bunuri imobile prin destinaţie, iar proiectarea, autorizarea şi execuţia acestora era necesară pentru a se asigura funcţionalitatea clădirii.

Mai mult instanţa de fond preia opinia expertului tehnic judiciar, în ceea ce priveşte dotările care pot constitui facilităţi necesare execuţiei lucrărilor contractate în baza contractului de antrepriză pentru lucrări de construcţii nr. 7/16.01.2013, fără a analiza temeiul legal invocat de acesta, respectiv ignorând faptul că dispoziţiile legale invocate nu au caracter exhaustiv.

Din punct de vedere al autorizaţiei de construire instanţa nu a analizat pentru care lucrări era obligatorie autorizaţia de construire şi care lucrări, eventual ar fi putut fi puse în operă, conform legii fără autorizaţie de construire.

În raport cu prevederile art. 22 lit. i) din Legea nr. 10/1995 şi art. 5 din Regulamentul privind recepţia construcţiilor, aprobat prin H.G. nr. 273/1994, lucrările care au constituit obiectul Contractului de furnizare nr. x/16.01.2013 nu puteau fi proiectate distinct de restul imobilului ţinând cont de caracterul interdependent al acestora în asigurarea funcţionalităţii obiectivului de investiţii.

Este de reţinut faptul că scopul proiectului, (construcţie imobil cu înălţime S+P+9E), constă într-un tot unitar, un produs finit, a cărui realizare a presupus îndeplinirea cumulativă a unor condiţionări clare, (respectivul contract este finanţat/subvenţionat în mod direct, în proporţie de mai mult de 50%, de către o autoritate contractantă; valoarea estimată a respectivului contract este egală sau mai mare decât echivalentul în RON al sumei de 5.000.000 euro), date de prevederile art. 9 lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006. Or, din acest punct de vedere, expertiza nu şi-a atins scopul, în conţinutul actului de control neexistând constatări în privinţa necesităţii/calităţii lucrărilor, ci constatări cu privire la nerespectarea procedurii de atribuire, în legătură cu modul de determinare a valorii estimate, respectiv divizarea în scopul atribuirii a două contracte separate, astfel că prin această modalitate, a fost evitată publicitatea atribuirii în JOUE, diminuarea artificială a valorii ducând la încadrarea sub pragul care-l obliga la aplicarea O.U.G. nr. 34/2006.

Intimata în mod nelegal a stabilit valoarea contractului de lucrări, prin divizarea în două contracte, unul de antrepriză şi altul de furnizare, întrucât la estimarea valorii contractului de lucrări trebuia să aibă în vedere, aşa cum a stabilit intimata însăşi în Devizul general totalizator, respectiv în capitolul IV "cheltuieli pentru investiţia de bază", punctul 4.1 -construcţii şi instalaţii- suma de 5.143.109 euro.

O serie de precizări pentru divizarea în loturi a unui contract se regăsesc în Manualul Operaţional pentru atribuirea contractelor de achiziţie publică vol. 1 publicat de către Autoritatea Naţională pentru Reglementarea Achiziţiilor Publice în 2009. Astfel, noţiunea de lot are următoarea definiţie: "grupul de produse/servicii/lucrări identice sau asemănătoare şi/sau care au o destinaţie comună, achiziţionate simultan sau succesiv poate constitui un lot".

Prin urmare, coroborând textele din O.U.G. nr. 34/2006 cu definiţia din Manual, rezultă că decizia autorităţii contractante de a împarţi sau nu pe loturi obiectul contractului de achiziţie publică la iniţierea unei proceduri are în vedere în principal destinaţia comună a produselor, serviciilor, etc.

În consecinţă, atribuirea contractului de lucrări nr. x/16.01.2013 şi a contractului de furnizare nr. x/16.01.2013, nu pot fi reţinute, ca fiind făcută cu respectarea prevederilor legale şi comunitare în domeniul achiziţiilor publice, astfel că se constată faptul că alegerea procedurii s-a făcut cu încălcarea art. 9 lit. c) şi a) art. 29 din O.U.G. nr. 34/2006, fără a fi asigurată o competiţie adecvată, în absenţa unor argumente şi documente care să demonstreze îndeplinirea condiţiilor impuse de lege, încălcându-se principiul concurenţei şi al transparenţei cu efecte directe asupra eficientei utilizări a fondurilor publice.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 17 ianuarie 2021 s-a fixat termen de judecată la data de 20 ianuarie 2021.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor expuse în întâmpinările intimatului-pârât şi dispoziţiilor art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Reclamanta A. S.R.L. s-a adresat, la data de 24.10.2017, instanţei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, solicitând efectuarea unui control de legalitate asupra Deciziei nr. 50/20.04.2017 privind soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Notei de constatare a neregulilor si stabilire a corecţiilor financiare nr. 25.618/06.03.2017, emise de pârâtul MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE, ADMINISTRAŢIEI PUBLICE ŞI FONDURILOR EUROPENE, referitoare la Contractul de lucrări de construcţii nr. 7 din data de 16.01.2013 si la Contractul de furnizare nr. 8 din data de 16.01.2013, solicitând anularea acestor acte administrative şi să se constatate conformitatea şi eligibilitatea cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului: "Construcţie imobil cu regim de înălţime S+P+9E cu destinaţia centru regional pentru sprijinirea structurilor de afaceri - birouri şi servicii, utilităţi, amenajare incintă şi organizare de şantier".

În ceea ce priveşte situaţia de fapt, necontestată în cauză, Înalta Curte reţine că, reclamanta A. S.R.L., în calitate de beneficiar, şi pârâtul M.D.R.A.P.F.E, în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operaţional Regional 2007-2013, au încheiat Contractul de finanţare nr. x/23.12.2011, proiect cod SMIS 19320 "Construcţie imobil cu înălţime S+P+9E cu destinaţia centru regional pentru sprijinirea structurilor de afaceri-birouri şi servicii, utilităţi, amenajare incintă şi organizare de şantier".

Pentru executarea proiectului în discuţie, S.C. A. S.R.L. a încheiat cu S.C. B. S.A. două contracte, contractul de execuţie lucrări nr. x/16.01.2013 având ca obiect lucrări de construcţii pentru imobil şi contractul de furnizare nr. x/16.01.2013 având ca obiect achiziţia de lucrări şi echipamente (centrală termică, instalaţie aer condiţionat şi instalaţie desfumare), cu o valoare de 3.661.200 RON.

Structura de control din cadrul MDRAPFE în baza mandatului nr. x/10.10.2016 şi a mandatului nr. x/10.02.2017, emise de Şeful Autorităţii de Management–Programul Operaţional Regional, a procedat la efectuarea unei verificări documentare a cazului de suspiciune de nereguli ce a vizat aspectele menţionate în sesizarea Unităţii Gestionare Nereguli Fonduri Europene nr. 71088/2016 conţinând constatări cu implicaţii financiare cu privire la atribuirea contractului de lucrări.

Procedura de verificare s-a finalizat cu emiterea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/06.03.2017 de către Serviciul constatare nereguli şi antifraudă, Direcţia Generală Programul Operaţional Regional din cadrul MDRAPFE, prin care s-a aplicat o corecţie financiară de 100% din valoarea contractelor verificate, respectiv Contractul de execuţie lucrări nr. x/16.01.2013 încheiat între S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.A. şi Contractul de furnizare nr. x/16.01.2013 încheiat între S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.A., valoarea creanţei bugetare fiind în cuantum de 15.557.579,31 RON .

În esenţă, s-a apreciat ca neregulă faptul că beneficiarul a divizat contractul de lucrări în contract de furnizare utilaje şi contract de lucrări pentru construcţie imobil, pentru a evita aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 cu modificările şi completările ulterioare. La stabilirea valorii estimate a contractului de lucrări beneficiarul nu a respectat art. 29 din O.U.G. nr. 34/2006, neţinând cont de valoarea utilajelor necesare funcţionării imobilului conform proiectului ethnic.

Reclamanta a formulat contestaţie împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/06.03.2017, care a fost respinsă prin Decizia nr. 50/20.04.2017 emisă de pârâtă, societatea adresându-se apoi instanţei de contencios administrativ şi fiscal cu cererea ce face obiectul cauzei de faţă.

În primă instanţă, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamantă, a anulat Decizia nr. 50/20.04.2017 privind solutionarea contestatiei reclamantei si Nota de constatare a neregulilor si stabilire a corectiilor financiare nr. 25.618/06.03.2017 emise de pârât, reţinând în esenţă că, în raport de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de expertul tehnic judiciar C., potrivit cărora produsele şi echipamentele şi lucrările care formează obiectul contractului de furnizare nr. x/16.01.2013 nu pot fi considerate drept materiale, utilaje, echipamente tehnologice sau orice alte amenajări şi dotări necesare din punct de vedere tehnic al execuţiei lucrărilor contractate în baza contractului de antrepriză pentru lucrări de construcţii nr. 7/16.01.2013, iar lucrările contractate în baza contractului de furnizare nr. x/16.01.2013 sunt diferite şi distincte din punct de vedere tehnic de lucrările de montaj şi instalaţii interioare de branşamente care formează obiectul contractului de antrepriză pentru lucrări de construcţii nr. 7/16.01.2013 şi lămuririle date de acesta, în cauză nu se poate reţine în mod valabil încălcarea de către reclamantă a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 şi, implicit, existenţa vreunei nereguli care să permită aplicarea corecţiei dispuse de pârât prin nota de constatre atacată în cauza dedusă judecăţii.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 29 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006,"(1) În cazul în care autoritatea contractantă îşi propune să achiziţioneze lucrări pentru care urmează să pună la dispoziţie executantului materiale, utilaje, echipamente tehnologice sau orice alte amenajări şi dotări necesare execuţiei lucrărilor, atunci valoarea estimată a respectivului contract de lucrări trebuie să includă atât costul lucrării care urmează să se execute, cât şi valoarea totală a facilităţilor menţionate.

În vederea verificării dacă produsele şi echipamentele şi lucrările care formează obiectul contractului de furnizare nr. x/16.01.2013 erau sau nu necesare execuţiei lucrărilor de construcţie la imobilul ce făcea obiectul Contractului de execuţie lucrări nr. x/16.01.2013 încheiat cu S.C. B. S.A., în executarea proiectului ce a făcut obiectul Contractul de finanţare nr. x/23.12.2011, cod SMIS 19320 "Construcţie imobil cu înălţime S+P+9E cu destinaţia centru regional pentru sprijinirea structurilor de afaceri-birouri şi servicii, utilităţi, amenajare incintă şi organizare de şantier", este necesară o analiză comparativă, pe de o parte a categoriilor de lucrări de construcţii, iar pe de altă parte a naturii produselor, echipamentelor şi lucrărilor, ce au făcut obiectul contractului de furnizare, astfel încât să se poată verifica dacă divizarea era necesară şi se impunea în vederea realizării la standardele cerute a proiectului.

Cu alte cuvinte, trebuie verificat dacă, lucrările de construcţii şi montaj al echipamentelor tehnologice funizate în baza contractului nr. x/16.01.2013, centrală termică, instalaţie de aer condiţionat şi instalaţie de desfumare nu puteau fi executate în baza Contractul de execuţie lucrări nr. x/16.01.2013, în condiţiile în care constructorul a fost în măsură să furnizeze echipamentele tehnologice şi să efectueze şi lucrările de construcţii şi montaj.

Instanţa de fond, însuşindu-şi concluziile expertizei specialitatea arhitectură, a reţinut că produsele şi echipamentele şi lucrările care formează obiectul contractului de furnizare nr. x/16.01.2013 sunt diferite şi distincte din punct de vedere tehnic de lucrările de montaj şi instalaţii interioare de branşamente care formează obiectul contractului de antrepriză pentru lucrări de construcţii nr. 7/16.01.2013, din această ultimă categorie făcând parte: lifturi, rezervor tampon pentru alimentare, grup pompă menajer, grup pompare pentru încăperi int. şi ext., distribuitor incendiu int. şi ext., pompă submersibilă pt.montat în recipient în pardoseală; pompă maceratoare pentru apele uzate, boiler electric cu capacitate de 30 l.

Expertul a enumerat practic aceste dotări ca putând fi considerate necesare din punct de vedere tehnic execuţiei lucrărilor de construire, fără a fi limitative, iar în ceea ce priveşte centrala termică, instalaţia de aer condiţionat şi instalaţia de desfumare, aceste echipamente ar fi distincte şi diferite din punct de vedere tehnic, neputând fi considerate facilităţi necesare edificării lucrărilor de execuţie şi nu au condiţionat tehnologic şi functional execuţia lucrărilor de construcţie contractate.

Cu toate acestea, expertul, deşi face această enumerare şi analiză comparativă, nu explică de ce echipamente independente pentru instalaţii sanitare precum: boiler electric cu capacitate de 30 l, pompă submersibilă pt.montat în recipient în pardoseală sau pompa maceratoare pentru apele uzate, sunt considerate facilităţi necesare edificării lucrărilor de execuţie şi condiţionează tehnologic şi funcţional execuţia lucrărilor de construcţie, iar centrala termică, care asigură încălzirea imobilului, sau instalaţia de aer condiţionat şi instalaţia de desfumare, care asigură practic ventilaţia, nu ar fi la fel de necesare, fără de care clădirea ar putea funcţiona.

Expertul nu a indicat un criteriu de delimitare tehnic şi nu a indicat normative tehnice specifice lucrărilor de construcţie, care să conducă la concluzia că lucrările de construire ar fi putut fi recepţionate şi fără aceste dotări, fiind greu de imaginat că o clădire ar putea fi folosită în sezonul rece fără o centrală termică sau în sezonul cald fără instalaţie de aer condiţionat şi de desfumare.

Practic, expertul a făcut aprecieri între dotări care au într-adevăr funcţionalitate diferită, dar care sunt complementare şi care fiecare în parte conduce la asigurarea funcţionalităţii clădirii, fiind necesare astfel, făcând trimitere la art. 4.5 din Cap. 4, Anexa 4 din H.G. nr. 28/2008, art. 4 din Anexa la H.G. nr. 273/1994 sau art. 11 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 50/1991, acte normative care nu justificau distincţia făcută.

Este nerelevantă împrejurarea că recurenta-pârâtă nu a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză în faţa instanţei de fond, acest lucru nefiind un impediment pentru a se plânge pe calea recursului împotriva soluţiei instanţei care îşi însuşeşte în totalitate concluziile acestui raport.

Cu toate că recurenta-pârâtă a invocat prin întâmpinare Anexa 2 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, care defineste noţiunea de "Instalaţii aferente construcţiilor" ca fiind:"totalitatea echipamentelor care asigură utilităţile necesare funcţionării construcţiilor, situate în interiorul limitei de proprietate, de la branşament/racord la utilizatori, indiferent dacă acestea sunt sau nu încorporate în construcţie", instanţa de fond separă totuşi centrala termică sau instalaţia de aer condiţionat şi de desfumare fără o justificare efectivă tehnică sau acceptată rezonabil şi fără să facă vreo referire la aceste prevederi.

De altfel, trimiterile pe care recurenta-pârâtă le face la prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, întăresc concluzia instanţei de recurs că centrala termică, instalaţia de aer condiţionat şi instalaţia de deshumare sunt ca şi celelalte instalaţii, enumerate de expert, aferente construcţiilor, prin urmare necesare.

În fine, a mai invocat, iar instanţa nu a anlizat Manualul Operaţional pentru atribuirea contractelor de achiziţie publică vol. 1, publicat de către Autoritatea Naţională pentru Reglementarea Achiziţiilor Publice în 2009, care defineşte noţiunea de lot astfel: "grupul de produse/servicii/lucrări identice sau asemănătoare şi/sau care au o destinaţie comună, achiziţionate simultan sau succesiv poate constitui un lot".

Aşadar, rezultă că beneficiarul a divizat în mod artificial contractul de lucrări, încheind două contracte cu acelaşi constructor, contractul de execuţie lucrări nr. x/16.01.2013 având ca obiect lucrări de construcţii pentru imobil şi contractul de furnizare nr. x/16.01.2013 având ca obiect achiziţia de lucrări şi echipamente (centrală termică, instalaţie aer condiţionat şi instalaţie desfumare), cu încălcarea art. 29 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, producând prin efectul art. 9 lit. c) din acelaşi act normativ coborârea valorii estimate sub pragul de 5000.000 euro, cu consecinţa evitării aplicării prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 cu modificările şi completările ulterioare, aceasta constituind o abatere care a avut ca şi efect încălcarea principiilor concurenţei şi transparenţei, justificând aplicarea corecţiei financiare.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., reţinând interpretarea şi aplicarea greşită de către instanţa de fond a normelor de drept material reţinute, Înalta Curte, va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi rejudecând, va respinge cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice împotriva sentinţei nr. 5432 din 18 decembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti– secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 februarie 2021.