Jurisdiction over disciplinary sanctions against probation counselors: application of labor court competence over administrative review

Şedinţa publică din data de 03 februarie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Alba – secţia I civilă, sub dosar nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Direcţia Naţională de Probaţiune din Cadrul Ministerului de Justiţie, a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:

- Anularea Ordinului nr. 5030/C/03.12.2019 emis de Ministrul Justiţiei, ca nelegal din punct de vedere procedural, deoarece sancţiunea disciplinară a fost aplicată cu nerespectarea prevederilor privind art. 75 alin. (1) din Legea 123/2006, deoarece aceasta nu a fost dispusă de către persoanele îndreptăţite să dispună sancţiunea disciplinară a avertismentului scris (şeful serviciului sau de către directorul de specialitate); mai mult decât atât, prin raportare la alin. (2), al art. 75, din Legea 123/2006, Ministrului Justiţiei îi revine competenţa de a aplica doar sancţiunile disciplinare enumerate în mod expres. Din interpretarea informaţiilor cuprinse în art. 75 din Legea 123/2006, sancţiunea disciplinară a avertismentului scris nu poate fi dispusă de către Ministrul Justiţiei, pe cale de consecinţă solicită anularea sancţiunii disciplinare a avertismentului scris emis prin Ordinul Ministrului Justiţiei, nr. 5030/C/03.12.2019.

- Admiterea contestaţiei ca fondată şi anularea Ordinului nr. 5030/C/03.12.2019 emis de Ministerul Justiţiei, ca netemeinic şi, pe cale de consecinţă,anularea sancţiunii disciplinare a avertismentului scris.

- Obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 1040/15.07.2020, Tribunalul Alba, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de intimatul Ministerul Justiţiei şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reţinând că ordinul atacat este un act administrativ al autorităţii publice centrale, astfel că soluţionarea cererii este de competenţa curţii de apel, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2.2. Prin sentinţa nr. 100/21.09.2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba – secţia Civilă – completul specializat în litigii de muncă; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul la ICCJ, secţia de contencios administrativ pentru soluţionarea conflictului.

În motivarea acestei soluţii, curtea de apel a reţinut că Ordinul de aplicare a sancţiunii disciplinare, a cărui anulare se solicită de către reclamant, vizează un raport de muncă.

Legea nr. 123/2006, care reglementează statutul consilierilor de probaţiune, nu are nici o prevedere legată de contenciosul actelor emise cu privire la derularea raporturilor de muncă, astfel că devine aplicabil, potrivit normei de trimitere prevăzute la art. 78 din lege, dreptul comun în materia jurisdicţiei muncii, respectiv Titlul XII Legea 53/2003.

Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Curtea de apel a înlăturat susţinerea privind incidenţa prevederilor art. 10 din Legea 554/2004, cu referire la criteriul ce vizează rangul autorităţii emitente a actului, reţinând că actul a cărui valabilitate este contestată a fost emis în exercitarea competenţelor specifice rezultate din legislaţia muncii – dobândind această natură juridică.

În privinţa competenţei teritoriale, instanţa a reţinut că reclamantul are domiciliul pe raza judeţului Alba, astfel că, din punct de vedere teritorial, competenţa aparţine Tribunalului Alba.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 135 C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secţia civilă – completul specializat în litigii de muncă.

Litigiul dedus judecăţii are ca obiect anularea Ordinului nr. 5030/C/03.12.2019 emis de Ministrul Justiţiei, prin care reclamantului i-a fost aplicată o sancţiune disciplinară, prevăzută de Legea nr. 123/2006 privind statutul personalului de probaţiune, cu modificările şi completările ulterioare, constând în avertisment scris.

După cum rezultă din actele dosarului, reclamantul face parte din categoria personalului din unităţile din justiţie, având funcţia de consilier de probaţiune în cadrul Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Alba iar sancţiunea disciplinară dispusă prin Ordinul ministrului, a cărui anulare se solicită de către reclamant, a fost aplicată în cadrul derulării raportului de muncă.

Statutul consilierilor de probaţiune este reglementat prin Legea nr. 123/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit art. 76 alin. (4) din Legea nr. 123/2006: " Persoana nemulţumită de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de judecată competente, potrivit legii."

Conform art. 78 din acelaşi act normativ: " Dispoziţiile Legii nr. 123/2006 se completează cu reglementările din legislaţia muncii şi legislaţia civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezenta lege".

În condiţiile în care, Legea nr. 123/2006 privind statutul personalului de probaţiune, cu modificările şi completările ulterioare nu conţine o normă care să atribuie contenciosului administrativ competenţa în acest domeniu special, devine aplicabil, potrivit normei de trimitere precitată, dreptul comun în materia jurisdicţiei muncii, respectiv Codul muncii, prezentul litigiu fiind de competenţa instanţelor specializate în litigii de muncă.

Relevantă în cauză în determinarea instanţei competente este natura juridică a raporturilor născute între părţi, care, după cum s-a arătat nu este de drept administrativ, ci de dreptul muncii. Astfel, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, care atrag competenţa materială a curţii de apel, în raport de rangul emitentului, întrucât actul contestat nu are caracterul unui act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, chiar dacă este emis de o autoritate publică centrală, ci este un act de drept al muncii, fiind emis de ministerul pârât în calitate de parte în raportul de muncă, fără ca prin aceasta să se exercite prerogativele puterii de stat.

În consecinţă, fiind vorba de un litigiu de muncă, din punct de vedere al competenţei de soluţionare a cauzei, devin aplicabile dispoziţiile art. 269 din Codul muncii, potrivit cărora"(1) Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul."

Totodată, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Înalta Curte reţine că reclamantul are domiciliul pe raza judeţului Alba, motiv pentru care, competent, din punct de vedere teritorial, este Tribunalul Alba.

De altfel, se poate observa că, în cuprinsul Ordinului nr. 5030/C/03.12.2019, contestat, la art. 4 se menţionează care este instanţa competentă potrivit legii, respectiv "tribunalul în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul reclamantul."

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secţia civilă- completul specializat în litigii de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Ministerul Justiţiei, prin Ministrul Justiţiei şi Direcţia Naţională de Probaţiune din cadrul Ministerului Justiţiei, în favoarea Tribunalului Alba, secţia civilă – completul specializat în litigii de muncă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 februarie 2021.