Withdrawal of appeal in supervisory dispute over cross-border insurance establishment notification failure

Şedinţa publică din data de 03 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 27.04.2017, sub dosar nr. x/2017, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară:

(1) obligarea pârâtei să transmită notificarea si comunicarea informaţiilor către supraveghetorul din statul membru gazda Italia - IVASS, privind extinderii activităţii de asigurare a A. S.A., în baza dreptului de stabilire prin intermediul unei sucursale pe teritoriul Italiei, informaţiile specificate la art. 15 din Legea nr. 32/2000, respectiv la art. 32 din Directiva Consiliului 92/49/CEE şi din Protocolul de la Siena, Partea a III-a, pct. 1.1 din "Schema operaţiunilor" menţionate la pct. 1.1.1., precum şi de a comunica data confirmării de primire a respectivei notificări de către IVASS, pe baza notificărilor înregistrate la ASF sub nr. x/29.01.2014, y/25.03.2014, z/06.10.2014;

(2) obligarea pârâtei să o informeze în acelaşi timp în care notifică supraveghetorul din statul membru gazda Italia, despre data transmiterii notificării solicitate în primul petit;

(3) cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 376 din data de 5 februarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscalŞ

- a respins ca nefondate excepţiile de lipsă de obiect/rămânere fără obiect, lipsă de interes şi lipsă calitate procesuală pasivă, invocate de pârâtă;

- a admis excepţia de prescripţie a dreptului material la acţiune, invocată de pârâtă:

- a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca fiind prescris dreptul material la acţiune;

- a respins cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nefondatăŞ

- a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 5.000 de RON cheltuieli de judecată, în condiţiile art. 451 şi art. 453 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 376 din 5 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamanta A. S.A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei în întregime şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Intimata pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenta reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare.

La termenul de judecată din 03.02.2021, recurenta reclamantă a depus cerere de renunţare la judecata recursului, solicitând în temeiul art. 406 C. proc. civ., să se ia act de renunţare. Cererea a fost comunicată părţii adverse în şedinţa publică, aceasta formulând concluzii de admitere.

III. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate solicitarea formulată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte va lua act de renunţarea recurentei-reclamante la judecata recursului declarat în cauză, pentru motivele arătate în continuare.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 406 din C. proc. civ. reglementează dreptul reclamantului de a renunţa la judecata cererii de chemare în judecată, în faţa instanţei de fond sau în calea extraordinară de atac.

În cauză, cererea de renunţare la judecata recursului formulată de către recurenta reclamantă la data de 03.02.2021, reprezintă, în fapt, o achiesare la hotărârea primei instanţe, reglementată de dispoziţiile art. 463 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., în conformitate cu care "achiesarea reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre", pentru care nu este necesar consimţământul părţii adverse.

Manifestarea de voinţă în sensul renunţării la judecarea căii de atac exercitate este un act de dispoziţie, o desistare a recurentului, prin care acesta achiesează la hotărârea instanţei de fond.

Constatând că manifestarea de voinţă a recurentei reclamante este neîndoielnică şi neechivocă, precum şi faptul că actul de dispoziţie al acesteia, în sensul de a renunţa la cererea de recurs, nu este supus cenzurii instanţei de control judiciar, în temeiul art. 463 alin. (1) C. proc. civ. şi în aplicarea principiului disponibilităţii, Înalta Curte urmează să ia act de renunţarea recurentei reclamante la judecata recursului declarat împotriva sentinţei nr. 376 din 5 februarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va lua act de renunţarea recurentului pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor la judecata recursului declarat împotriva sentinţei nr. 376/05.02.2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea recurentei reclamante A. S.A. la judecarea recursului formulat împotriva sentinţei nr. 376/05.02.2018.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 februarie 2021.