Eligibility of domestically processed imported forestry biomass for renewable energy origin certification under Law No. 220/2008

Şedinţa publică din data de 3 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 09.02.2017, sub numărul x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor, obligarea pârâtului la emiterea certificatului de origine pentru biomasă provenită din silvicultură şi industriile conexe, aferentă lunii mai 2015.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 5103 din 20 decembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor, şi a obligat pârâtul să emită, în favoarea reclamantei, certificatele de origine pentru biomasă provenită din silvicultură şi industriile conexe aferente lunii mai 2015.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 5103 din 20 decembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, a susţinut recurentul – pârât că instanţa de fond a dat o interpretare restrictivă prevederilor art. 3 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 220/2008 în sensul că ar fi exclusă de la aplicarea sistemului de promovare a producerii energiei electrice doar biomasa achiziţionată din import.

În opinia recurentului-pârât provenienţa "din import" a buştenilor transferă această caracteristică şi asupra biomasei rezultate din prelucrarea în România a buştenilor respectivi.

Se arată că, în fapt, prin adresa nr. x/07.08.2015, reclamanta a solicitat Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor emiterea Certificatului de origine pentru biomasă provenită din silvicultură şi industriile conexe, aferent lunii mai 2015, pentru care a fost emis avizul nr. x/23.07.2015 de către Comisariatul de Regim Silvic şi Cinegetic Suceava (C.R.S.C. Suceava).

În adresa care face parte integrantă din avizul pentru biomasă din silvicultură şi industriile conexe, emis de C.R.S.C. Suceava, acesta a reţinut că "o parte din biomasa avizată poate proveni din decojirea materialului lemnos achiziţionat din import şi intrat în depozitul S.C. B. S.R.L. Rădăuţi".

Faţă de împrejurarea că nu a fost clarificată provenienţa biomasei din silvicultură şi industriile conexe pentru care a fost solicitat avizul, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a comunicat intimatei-reclamante, prin adresa nr. x/30.05.2016, faptul că nu poate fi emis certificatul de origine pentru biomasa din silvicultură şi industriile conexe.

Anterior, faţă de aspectul emiterii certificatelor de origine pentru biomasă provenită din silvicultură şi industriile conexe, rezultată din prelucrarea pe teritoriul naţional a materialelor lemnoase provenite din import, Departamentul pentru Ape şi Păduri şi Piscicultură a solicitat clarificări Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei prin adresa nr. x/22.10.2014, opinia acestei instituţii, întemeiată pe dispoziţiile art. 2 lit. b), art. 3 alin. (6) lit. a) şi ale art. 3 alin. (9) - (10) din Legea nr. 220/2008, fiind în sensul că "biomasa provenită din silvicultură şi industriile conexe rezultată din prelucrarea pe teritoriul României a buştenilor proveniţi din import nu ar trebui să beneficieze de certificate de origine".

Prin adresa nr. x/23.12.2014, Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură a pus în vedere reclamantei să ia toate măsurile pentru clarificarea provenienţei biomasei împreună cu emitentul avizului, pentru a putea emite certificatele de origine solicitate.

În acest context, în mod neîntemeiat instanţa de fond a reţinut caracterul nejustificat al refuzului ministerului de a emite în favoarea reclamantei certificatul de origine pentru biomasă provenită din silvicultură şi industriile conexe aferentă lunii mai 2015.

Este adevărat că legea reglementează eliberarea certificatelor de origine într-un termen de maximum 10 zile lucrătoare de la data depunerii cererilor de către persoanele interesate, dar numai în situaţia în care documentaţia depusă este completă şi corectă.

Altfel spus, procedura de emitere a certificatelor de origine pentru biomasa provenită din silvicultură şi industriile conexe condiţionează emiterea certificatelor de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură de caracterul complet şi corect al documentaţiei depuse.

În condiţiile în care intimata-reclamantă nu a acţionat în sensul de a dovedi provenienţa biomasei din silvicultură şi industriile conexe pentru care a fost solicitat avizul, prin depunerea de documente suplimentare, nu se poate vorbi despre o documentaţie completă şi corectă, pentru a putea fi emis certificatul de origine solicitat, astfel încât răspunsul ministerului nu constituie un refuz nejustificat de soluţionare a cererii, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) teza întâi din Legea nr. 554/2004, ci un refuz legal de respingere sau de amânare a cererii intimatei până la conformarea acesteia dispoziţiilor legale.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esenţă, că instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat că biomasa este cea care nu trebuie să fie achiziţionată din import, nefiind relevantă provenienţa materialului lemnos din care provine biomasa.

Interpretarea instanţei de fond este cea corectă, în sensul că este descurajată doar achiziţionarea de la import a biomasei nu şi achiziţionarea unor materii prime care în urma procesului tehnologic conduc la producerea pe teritoriul României de biomasă.

Cât priveşte adresa x/22.10.2014 emisă de ANRE, aceasta este o simplă opinie juridică emisă de o autoritate care nu este emitenta actului supus interpretării şi, chiar în adresă este îndrumat recurentul să se adreseze Camerei Deputaţilor pentru un punct de vedere.

Recurentul-pârât confundă provenienţa biomasei cu provenienţa materialului lemnos din care rezultă biomasa. Motivul pentru care ministerul pârât nu a emis certificatele de origine a fost legat de imposibilitatea identificării provenienţei şi nu a biomasei. Prin urmare, faptul că biomasa nu a fost achiziţionată din import este un fapt necontestat de părţile implicate. De aceea, susţinerea recurentului, în sensul că nu s-ar fi făcut dovada provenienţei biomasei este neîntemeiată.

III. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ., pe baza probelor din dosar şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin adresa nr. x/07.08.2015, reclamanta a solicitat Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor emiterea certificatului de origine pentru biomasă provenită din silvicultură şi industriile conexe (deşeuri de prelucrare primară de pe platforma comuna cu S.C. B.), aferent lunii mai 2015, pentru care a fost emis avizul nr. x/23.07.2015 de către Comisariatul de Regim Silvic şi Cinegetic Suceava (C.R.S.C. Suceava).

În adresa care face parte integrantă din avizul pentru biomasă din silvicultură şi industriile conexe, emis de C.R.S.C. Suceava, s-a reţinut că "o parte din biomasa avizată poate proveni din decojirea materialului lemnos achiziţionat din import şi intrat în depozitul S.C. B. S.R.L. Rădăuţi".

În speţă, problema litigioasă este legată de modalitatea de interpretare a prevederilor art. 3 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 220/2008.

Potrivit acestui text de lege, în forma în vigoare până la data modificării sale prin Legea nr. 112/2015, publicată în Monitorul Oficial al României la data de 03.06.2015 şi intrată în vigoare la 06.06.2015, "(6) Nu se aplică sistemul de promovare a producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie stabilit prin prezenta lege pentru:

a) energia electrică produsă din combustibil care provine din biomasă, deşeuri industriale şi/sau municipale achiziţionate din import, indiferent de puterea instalată a centralei electrice;"

Art. 2 lit. b) din acelaşi act normativ defineşte biomasa ca fiind "fracţiunea biodegradabilă a produselor, deşeurilor şi reziduurilor de origine biologică din agricultură (inclusiv substanţe vegetale şi animale), silvicultură şi industriile conexe, inclusiv pescuitul şi acvacultura, precum şi fracţiunea biodegradabilă a deşeurilor industriale şi municipale, codificate conform prevederilor legale"

Contrar interpretării date de recurentul-pârât, se constată că art. 3 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 220/2008 exceptează de la aplicarea sistemului de promovare a energiei electrice din surse regenerabile doar biomasa constând în deşeuri industriale şi/sau municipale achiziţionate din import.

Textul nu se referă în general la biomasa din import şi, deci, nu sunt avute în vedere celelalte forme de biomasă dintre cele menţionate la art. 2 lit. b) din lege, respectiv biomasa din silvicultură şi industriile conexe. Extinderea excepţiei la biomasa obţinută în urma prelucrării sau declasării unor materii prime din silvicultură achiziţionate din import este lipsită de temei legal.

Ar fi fost, de altfel, imposibil să se facă o astfel de distincţie între biomasa obţinută prin prelucrarea unor buşteni din import şi biomasa obţinută în urma prelucrării unor buşteni achiziţionaţi de pe piaţa internă, în condiţiile în care procesul tehnologic nu ar permite separarea şi evidenţierea distinctă a biomasei în funcţie de sursă, fapt observat chiar de Comisariatul de Regim Silvic şi Cinegetic Suceava din cadrul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor care, în cadrul adresei anexe la avizul emis de această autoritate publică, arată că este imposibilă determinarea cu exactitate a fondului forestier din care provine întreaga cantitate de materiale lemnoase solicitată spre avizare. Nu este vorba de o imposibilitate imputabilă intimatei-reclamante ci de o imposibilitate inerentă unui proces tehnologic care implică utilizarea unor materii prime din surse variate fără a exista o obligaţie legală de prelucrare şi evidenţiere separată în funcţie de sursă.

Textul legii a devenit şi mai clar (în sensul că nu se referă la biomasă în general ci exclusiv la biomasa constând în deşeuri industriale şi/sau municipale) după modificarea intervenită odată cu intrarea în vigoare a Legii 112/2015.

În noua formă, articolul menţionat prevede că:"6) Nu se aplică sistemul de promovare a producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie stabilit prin prezenta lege pentru:

a) energia electrică produsă din deşeuri industriale şi/sau municipale achiziţionate din import, indiferent de puterea instalată a centralei electrice;"

Modificarea nu este una de substanţă ci are exclusiv menirea de a elimina neclaritatea existentă în formularea anterioară.

Cât priveşte adresa nr. x/22.10.2014 a Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei, acesta reprezintă o simplă opinie juridică fără forţă obligatorie. De altfel, în cadrul adresei nu se aduc argumente concrete în sprijinul acestei interpretări şi chiar emitentul actului recomandă solicitantului să se adreseze Camerei Deputaţilor în calitate de cameră decizională pentru un punct de vedere referitor la acest subiect.

În concluzie, prima instanţă a dat o interpretare corectă art. 3 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 220/2008, în sensul că acest articol nu interzice aplicarea sistemului de promovare a producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie în cazul biomasei rezultate din silvicultură şi din industriile conexe chiar dacă materia primă este achiziţionată din import, astfel încât solicitarea unor documente suplimentare din care să rezulte sursa buştenilor din care a provenit biomasa nu avea niciun temei legal.

Având în vedere prevederea clară a art. 3 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 220/2008, care exclude de la certificare doar biomasa achiziţionată din import, în mod corect s-a apreciat că extinderea interdicţiei de certificare şi pentru biomasa rezultată din prelucrarea pe teritoriul României a buştenilor proveniţi din import este nejustificată.

Reţinând că documentaţia depusă în susţinerea cererii de emitere a certificatului de origine a biomasei provenite din silvicultură şi industriile conexe, aferent lunii mai 2015, era completă, prima instanţă a procedat corect în sensul admiterii acţiunii şi obligării pârâtului la emiterea acestui certificat.

IV. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor împotriva sentinţei civile nr. 5103 din 20 decembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 februarie 2021.