Appeal for lack of interest dismissed after defendants issued compensation decisions post-appeal.

Şedinţa publică din data de 3 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, au solicitat obligarea pârâtului la emiterea deciziei de soluţionare a cererii de despăgubire înregistrată la pârât sub nr. x/16.05.2017, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1796 din 16 aprilie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi a obligat pârâtul să soluţioneze cererea formulată de către reclamanţi înregistrată la pârât sub nr. x la data de 16.05.2017.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2, a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea excepţiei inadmisibilităţii, cu consecinţa respingerii acţiunii ca inadmisibilă, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată.

În motivarea recursului, se arată, în esenţă, că Legea nr. 213/2015 nu prevede un termen pentru emiterea deciziei de soluţionare a cererii de despăgubiri, situaţie în care conduita autorităţii publice se va analiza prin prisma criteriului termenului rezonabil, sens în care invocă complexitatea procedurii şi volumul extrem de mare al dosarelor şi al cererilor de plată înregistrate.

Deoarece termenul de 30 de zile pentru soluţionarea cererii de plată, calculat de la depunere, nu este compatibil cu prevederile Legii nr. 213/2015, recurentul-pârât susţine că sentinţa recurată este pronunţată cu greşita aplicare a dispoziţiilor art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, care nu prevăd un termen de soluţionare a cererilor de plată, astfel încât nerespectarea ordinii de înregistrare a cererilor depuse de solicitanţi şi soluţionarea cu prioritate a cererii formulate de reclamanţi este de natură a genera un tratament discriminatoriu faţă de solicitanţii care nu au chemat în judecată Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

II. Procedura derulată în recurs

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimaţii-reclamanţi A., B. şi C. au invocat, pe cale de excepţie, netimbrarea şi şi tardivitatea recursului, iar pe fond, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La termenul de judecată din 3 februarie 2021, Înalta Curte s-a pronunţat asupra excepţiilor invocate de către intimaţii reclamanţi, pe care le-a respins.

La data de 02.02.2021, recurentul-pârât FGA a ataşat la dosar Deciziile nr. x.614/18.11.2019, nr. 21.700/18.11.2019 şi nr. 23.449/16.01.2020, prin care au fost soluţionate cererile de plată formulate de intimaţii-reclamanţi.

III. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea căii de atac declarate în cauză, invocată din oficiu, Înalta Curte constată caracterul întemeiat al excepţiei, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Înalta Curte va avea în vedere şi prevederile art. 29 din C. proc. civ., potrivit cărora acţiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecţia judiciară a drepturilor şi intereselor civile legal ocrotite, ceea ce, în materia contenciosului administrativ, presupune dovedirea existenţei actuale a unui drept sau interes legitim încălcat printr-un act administrativ emis de o autoritate publică sau prin refuzul emiterii unui astfel de act.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect obligarea pârâtului la soluţionarea cererii de plată formulată de reclamanţi, la stabilirea interesului procesual în susţinerea recursului se au în vedere şi modificările survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv actul administrativ emis în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.

Înalta Curte reţine că, pe parcursul soluţionării cauzei, ulterior înregistrării recursului declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, potrivit înscrisurilor depuse la dosar pentru termenul de judecată din data de 03.02.2021, recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a emis Decizia nr. 21.614/18.11.2019, prin care a fost admisă în parte cererea de plată formulată de petenta C. pentru suma de 5.464 RON daune materiale şi respinsă pentru diferenţa dintre suma solicitată şi cea acordată; Decizia nr. 21.700/18.11.2019, prin care a fost admisă cererea de plată formulată de petentul B. pentru suma de 350 RON daune materiale şi respinsă în totalitate cererea de plată a daunelor morale, precum şi Decizia nr. 23.449/16.01.2020 prin care a fost admisă în parte cererea de plată formulată de petenta A. pentru suma de 75.097 RON şi respinsă pentru diferenţa dintre suma solicită şi cea acordată.

În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual în susţinerea recursului, întrucât obligaţia de soluţionare a cererii de plată formulate de reclamanţi, impusă prin sentinţa de fond, a fost îndeplinită de către recurentul-pârât ulterior promovării căii de atac, prin emiterea efectivă a deciziilor de soluţionare a cererii de plată pentru fiecare dintre reclamanţi.

Cum interesul de a acţiona al pârâtului nu mai este actual, potrivit art. 33 C. proc. civ., se constată că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din acelaşi Cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 1796 din 16 aprilie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 februarie 2021.