Appellate rejection of challenge to CSM denial of prosecutor’s appointment as judge for disproportionate operational burden on source unit

Şedinţa publică din data de 03 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, la data de 8.01.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat anularea Hotărârii secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1138/25.06.2019 şi obligarea intimatului la emiterea unei noi hotărâri prin care să se dispună admiterea cererii de numire în funcţia de judecător, la Judecătoria Orşova.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 73 din 9 iulie 2020, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 73 din 9 iulie 2020 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivare, recurenta arată că instanţa de fond în mod eronat a reţinut că Hotărârea secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1138/25.06.2019, prin care i-a fost respinsă cererea de numire în funcţia de judecător la judecătoria Orşova, nu a fost emisă cu exces de putere.

În mod greşit au fost evaluate criteriile prevăzute de art. 23 alin. (11) din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător.

Hotărârea contestată a fost emisă cu exces de putere, în condiţiile în care soluţionarea cererii sale de numire în funcţia de judecător a fost formală, respectiv nu au fost analizate în mod efectiv toate criteriile prevăzute de Regulament, emiţându-se astfel o hotărâre ce nu îndeplineşte condiţiile privind legalitatea şi oportunitatea.

Astfel, în opinia recurentei, secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a procedat la o greşită evaluare a criteriilor prevăzute de Regulament referitoare la volumul de activitate de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Orşova, la numărul posturilor vacante la instanţa şi unitatea de parchet implicate în această procedură, la dificultăţile de ocupare a acestor posturi şi la vechimea contestatoarei în funcţie şi la parchet.

S-a mai învederat de către recurentă că, în aceeaşi şedinţă, secţia pentru judecători a admis o cerere de numire a unui procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Chişineu Criş în funcţia de judecător, deşi la acea unitate de parchet rămânea doar un singur procuror, că Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi a avizat favorabil cererea sa cunoscând că Parchetul de pe lângă Judecătoria Orşova nu ar fi rămas doar cu un post de execuţie ocupat, postul său urmând a fi ocupat prin delegare sau transfer, că în data de 11.09.2017 a fost respinsă cererea de transfer a doamnei procuror B. la Parchetul de pe lângă Judecătoria Orşova, astfel că această unitate de parchet nu se confruntă cu dificultăţi de ocupare iar la unitatea de parchet unde este încadrată, încărcătura pe schemă este de 5 ori mai mică de media pe ţară.

A apreciat recurenta că prin respingerea cererii sale, secţia şi-a depăşit limitele legale de exercitare a dreptului de apreciere şi a restrâns vocaţia la numirea sa în funcţia de judecător, în considerarea abstractă a vechimii şi a volumului de activitate de la unitatea de parchet şi instanţa implicate ceea ce a echivalat cu o depăşire a proporţionalităţii între dreptul său la carieră şi interesul public al bunei funcţionări a justiţiei.

II. Procedura derulată în recurs

Prin întâmpinarea înregistată la dosar, intimata-reclamantă a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, cu consecinţa anulării recuruslui, iar pe fond a solicitat respingerea recursului arătând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, fiind emisă cu respectarea normelor legale şi regulamentare incidente (art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, art. 22 şi 23 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 193/2006).

Excepţia nulităţii recursului a fost examinată cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., şi respinsă în şedinţa publică din 03 februarie 2021, apreciindu-se că motivele de recurs se circumscriu motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Soluţia instanţei de recurs

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a apărărilor intimatului şi faţă de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Prima instanţă a fost învestită cu soluţionarea contestaţiei formulată de reclamantă împotriva Hotărârii nr. 1138 din 25.06.2019 a secţiei pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost respinsă cererea reclamantei de numire în funcţia de judecător la Judecătoria Orşova, conform dispoziţiilor art. 61 din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Soluţionând cauza, prima instanţă a respins acţiunea reclamantei, apreciind că hotărârea contestată nu a fost emisă cu exces de putere, motivul respingerii cererii reclamantei de numire în funcţia de judecător constând în faptul că aceasta nu este oportună, având în vedere situaţia dificilă din punct de vedere a schemei de personal cu care se confruntă Parchetul de pe lângă Judecătoria Orşova, care, în situaţia admiterii cererii, ar funcţiona cu un singur procuror şi volumul de activitate al Judecătoriei Orşova, situat cu mult sub media naţională, prin raportare la datele statistice.

Criticile recurentei-reclamante circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sunt nefondate.

Procedând la analiza criticilor de nelegalitate care vizează depăşirea limitelor marjei de apreciere de care beneficiază secţia pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii în analiza criteriilor utile soluţionării cererii de numire în funcţia de judecător, în mod judicios instanţa de fond a pornit de la premisa că raportul juridic de drept administrativ este supus principiului proporţionalităţii între interesul public pe care autoritatea publică are misiunea de a-l aduce la îndeplinire şi interesul privat al persoanelor asupra cărora se răsfrâng măsurile luate de respectiva autoritate. Acest principiu impune ca actele administrative să nu depăşească limitele a ceea ce este adecvat şi necesar pentru a atinge scopul urmărit, astfel ca inconvenientele cauzate destinatarului să nu fie excesiv de împovărătoare.

Limitele legale ale exercitării dreptului de apreciere se raportează la scopul legii, iar analiza respectării acestora vizează respectarea principiului proporţionalităţii, a echilibrului necesar între măsurile individuale şi interesul public ocrotit, potrivit competenţei legale a autorităţii publice (în speţă, interesul public al bunei funcţionări a justiţiei).

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale şi regulamentare privitoare la cariera judecătorilor şi procurorilor, rezultă cu evidenţă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al Consiliului Superior al Magistraturii.

Din această perspectivă, analizând conţinutul actului administrativ atacat în speţă, în acord cu judecătorul fondului se reţine că Hotărârea nr. 1138 din 25.06.2019 a secţiei pentru Judecători respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea căreia a fost adoptată, iar măsura dispusă de pârâtă este amplu şi adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Secţia pentru Judecători a CSM s-a raportat la prevederile art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, art. 22 şi art. 23 alin. (11) din Hotărârea Plenului CSM nr. 193/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător.

Printre criteriile prevăzute de Regulament a fi avute în vedere la soluţionarea cererilor se numără volumul de activitate al instanţei sau parchetului de la care provine solicitantul şi la care se solicită numirea, numărul posturilor vacante la instanţele ori parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestor posturi.

În speţă, s-a reţinut situaţia dificilă a schemei de personal cu care se confruntă Parchetul de pe lângă Judecătoria Orşova, care ar funcţiona cu un singur procuror, pe funcţie de execuţie în cazul admiterii cererii, în condiţiile în care dintre cele 3 posturi de procuror prevăzute în schemă (l post de conducere şi 2 posturi de execuţie), erau ocupate postul de conducere şi 1 post de execuţie, fiind vacant 1 post de execuţie, precum şi volumul de activitate al Judecătoriei Orşova în anul 2018, care s-a situat cu mult sub media anuală (încărcătura cauzelor/judecător a fost de 665, comparativ cu media naţională de 1128, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 499, comparativ cu media naţională 866).

Faţă de toate aceste repere care creionează criteriul referitor la volumul de activitate al unităţii de parchet/instanţelor implicate şi dificultăţile de ocupare a posturilor, în mod corect a constat prima instanţă că secţia pentru judecători a CSM a decis respingerea cererii, în limitele competenţelor legale şi cu respectarea dispoziţiile legale şi regulamentare.

În contexul evidenţiat, urmează a fi înlăturate criticile recurentei referitoare la neanalizarea tuturor criteriilor prevăzute de art. 23 alin. (1l) din Regulament, cu referire la criteriul vechimii şi evaluarea greşită a volumului de activitate de la instanţa şi unitatea de parchet implicate.

Criteriile prevăzute de art. 23 alin11 din Regulament sunt orientative şi în niciun caz nu s-a prevăzut prevalenţa criteriului vechimii în funcţie al solicitantului ori a calificativului obţinut la evaluare, faţă de volumul de activitate al unităţii de la care provine solicitantul şi al instanţei la care se solicită numirea.

Volumul de activitate al Judecătoriei Orşova a fost analizat în mod corect prin raportare la încărcătura medie pe judecător, respectiv, la încărcătura medie pe schema de anul anterior celui în care s-a formulat cererea, conform datelor statistice ale CSM, şi nu raportat la o altă perioadă care nu a intrat în perioada de referinţă a datelor statistice.

De asemenea, în mod corect s-a avut în vedere situaţia posturilor vacante pentru judecător, publicată pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii la data de 03.06.2019, completată la data de 05.06.2019, cu luarea în considerare a posturilor ocupate în urma sesiunii de transferuri a judecătorilor la judecătorii din data de 24.06.2019, şi nu s-a putut avea în vedere perioada de referinţă din 2017, aşa cum susţine recurenta că ar fi trebuit să se aibă în vedere. De aceea, şi motivarea referitoare la respingerea cererii de transfer din anul 2017 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Orşova nu are legătură cu soluţionarea cererii de numire în funcţia de judecător formulată de reclamantă în anul 2019.

În ce priveşte aplicarea discriminatorie a criteriilor prevăzute de lege, invocată de recurentă, aceasta nu a fost dovedită, situaţiile la care a făcut referire vizând alte cereri formulate de magistraţi din cadrul altor unităţi.

De asemenea, nu se poate vorbi de o practică neunitară a Consiliului Superior al Magistraturii în materia cererilor de numire în funcţia de judecător, atât timp cât fiecare solicitare este analizată în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze în parte.

Cât priveşte avizele favorabile exprimat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi Judecătoria Orşova, acestea au rol consultativ, decizia fiind atributul exclusiv al CSM care, conform legii, îşi asumă rolul de a lua măsurile care se impun pentru ocuparea posturilor vacante, raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar. Mai mult decât atât, în prezenta cauză avizul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi a fost emis de o altă unitate de parchet decât cea în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea, faţă de faptul că reclamanta a fost numită prim-procuror prin Hotărârea nr. 777/2016 a Consiliului Superior al Magistraturii la Parchetul de pe lângă Judecătoria Orşova. De altfel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi nu a arătat în avizul emis că funcţia de conducere pe care o deţine recurenta în prezent ar urma sa fie ocupată prin delegare de către o anumită persoană, aşa cum se susţine în cerere.

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, constatând caracterul nefondat al motivelor de recurs subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pc. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantei A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 73 din 9 iulie 2020 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 februarie 2021.