Judicial assistants' salary recalculation upheld; Ministry's mootness objection rejected and salary arrears with interest ordered.

Şedinţa publică din data de 03 februarie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 09.10.2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Bucureşti:

- anularea în parte a Ordinului MJ nr. 1479/C/24.05.2017;

- obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea unor noi ordine de salarizare, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu 09.04.2015, sumă ce urmează a fi majorată cu 10% începând cu data de 01.12.2015, având în vedere Legea nr. 293/25.11.2015, conform art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015;

- obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea ordinelor prin care să-i stabilească indemnizaţiile de încadrare brută lunară cu aplicarea în mod corect a dispoziţiilor legale în vigoare privind vechimea în funcţie, respectiv stabilirea indemnizaţiilor de încadrare brute lunare în raport cu vechimea în funcţie de 3-5 ani, aşa cum prevede art. 16 alin. (1) din Legea nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi cu stabilirea indemnizaţiei de încadrare brută lunară corespunzătoare vechimii de 3-5 ani (clasa 100) şi gradaţia 5 de 10.584 RON, la care se adaugă 1.588 RON spor pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, 1.389 RON spor risc şi suprasolicitare neuropsihică şi spor confidenţialitate), rezultând un total venit brut de 13.561 RON;

- obligarea pârâtului Tribunalul Bucureşti la plata diferenţelor salariale rezultate dintre drepturile salariale stabilite la nivel maxim şi cele încasate, începând cu data de 09.04.2015, conform art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 71/2015;

- obligarea Tribunalul Bucureşti la plata dobânzii legale aferente sumelor datorate de pârâţi de la data scadenţei la data plăţii efective.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1653 din 4 aprilie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal:

- a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Bucureşti;

- a anulat Ordinul MJ nr. 1479/C/24.05.2017, doar în ceea ce îl priveşte pe reclamant;

- a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să emită pentru reclamant un nou ordin de stabilire a drepturilor salariale, cu luarea în considerare a valorii de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015, sumă ce urmează a fi majorată cu 10% începând cu data de 1.12.2015;

- a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei ca la emiterea ordinului să stabilească pentru reclamant indemnizaţia de încadrare brută lunară corespunzătoare vechimii de 3-5 ani (clasa 100) şi gradaţia 5 de 10.584 RON, la care se adaugă 1.588 RON spor de risc, de suprasolicitare neuropsihică şi spor de confidenţialitate, rezultând un total venit de 13.561 RON.

- a obligat pârâtul Tribunalul Bucureşti la plata diferenţelor salariale rezultate dintre drepturile salariale stabilite la nivel maxim şi cele încasate, începând cu data de 09.04.2015 care vor fi actualizate cu indicele de inflaţie de la data plăţii şi pentru care se va acorda şi dobânda legală aferentă calculată de la data scadenţei şi până la data plăţii efective.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1653 din 4 aprilie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Bucureşti.

3.1. Prin recursul întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâtul Ministerul Justiţiei a solicitat casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea capătului de cerere privind obligarea la emiterea unui nou ordin de salarizare prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON începând cu 09.04. 2015 şi majorată cu 10% începând cu 1.12.2015, ca rămas fără obiect şi respingerea celorlalte capete cerere, ca neîntemeiate.

În privinţa capătului de cerere privind obligarea la emiterea unui nou ordin de salarizare, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON începând cu 9.04.2015 şi majorată cu 10% începând cu 1.12.2015, recurentul pârât a invocat excepţia lipsei de obiect, faţă de emiterea Ordinului MJ nr. 2066/C/24.05.2018, prin care s-a dispus că, începând cu data de 9.04.2015, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor şi asistenţilor judiciari se stabileşte prin luarea în calcul a valorii de referinţă sectorială 421,36 RON (alin. (1), în perioada 1.12.2015-31.12.2017 indemnizaţia se calculează prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON (alin. (2), iar începând cu data de 1 ianuarie 2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se recalculează având în vedere cele menţionate la alin. (2).

Astfel, prin OMJ nr. 2066/C/24.05.2018 s-a stabilit indemnizaţia de încadrare a asistenţilor judiciari prin raportare la o valoare de referinţă sectorială mai mare decât cea solicitată prin cererea de chemare în judecată.

În ceea ce priveşte obligaţia impusă de instanţă privind stabilirea prin ordin a vechimii de 3-5 ani, raportat la calitatea reclamantului de asistent judiciar, recurentul-pârât a arătat că este neîntemeiată.

O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei a prevăzut în forma anterioară adoptării Legii nr. 330/2009, dreptul judecătorilor, procurorilor, personalului asimilat acestora şi magistraţilor-asistenţi de beneficia, în raport cu vechimea numai în funcţiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de personal asimilat judecătorilor şi procurorilor, de o majorare a indemnizaţiei de încadrare brută lunară, calculată în procente.

Raţiunile pentru care legislaţia excludea asistenţii judiciari de la acordarea sporului pentru vechimea în funcţie (sporul de fidelitate) au fost legate de faptul că asistenţii judiciari reprezintă o categorie de personal distinctă de cea a magistraţilor, cu un statut diferit, care justifică şi o salarizare diferită, iar stabilirea sistemului de salarizare, respectiv acordarea unor drepturi salariale unei categorii sau alteia de personal bugetar, este atributul exclusiv al legiuitorului, singurul în măsură să aprecieze criteriile pe baza cărora fundamentează un anumit sistem salarial.

Asistenţii judiciari sunt numiţi pe o perioadă determinată (5 ani), iar prin esenţa şi natura funcţiei lor, nu sunt independenţi.

Potrivit art. 110 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, "asistenţii judiciari sunt numiţi de ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Economic şi Social, pe o perioadă de 5 ani, dintre persoanele cu o vechime în funcţii juridice de cel puţin 5 ani".

Mandatul limitat la 5 ani a exclus acordarea pentru asistenţii judiciari a drepturilor care privesc fidelizarea în sistemul justiţiei, cum este sporul/majorarea de fidelitate, indiferent de cuantumul ei.

La momentul adoptării Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, s-a apreciat că se poate avea în vedere acordarea unui drept specific doar pentru perioada aferentă vechimii în funcţie pe care un asistent judiciar o poate îndeplini în sistem: respectiv de la 3 la 5 ani, dar prevederile Legii nr. 284/2010 nu au fost aplicate, iar faptul că acelaşi asistent judiciar obţine ulterior un alt mandat de 5 ani nu este relevant atât timp cât fidelizarea este incompatibilă cu noţiunea de mandat.

Astfel, având în vedere că, potrivit O.U.G. nr. 27/2006, asistenţii judiciari nu au beneficiat de majorarea indemnizaţiei de încadrare brute lunare pentru vechimea în funcţie, acest drept salarial nu a putut fi acordat prin ordin al ministrului justiţiei niciunui asistent judiciar nici după data de 1.01.2010.

La data intrării în vigoare a Legii cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, 1 ianuarie 2011, asistenţii judiciari au fost reîncadraţi pe clase de salarizare, avându-se în vedere dispoziţiile art. 16 din Secţiunea a 3 a, respectiv Salarizarea şi celelalte drepturi ale asistenţilor judiciari - Capitolul VIII - Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei, din Anexa VI - Familia ocupaţională justiţie, la această lege.

Conform alin. (1) al acestui articol "(1) Asistenţii judiciari numiţi în condiţiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sunt salarizaţi cu o indemnizaţie de încadrare stabilită pe baza coeficienţilor de ierarhizare prevăzuţi la cap. I nr. crt. 1 din prezenta anexă, aferenţi unei vechimi în funcţie de la 0 la 3 ani, respectiv de la 3 la 5 ani."

Aşadar, la data de 1 ianuarie 2011, asistenţii judiciari au fost reîncadraţi pe clase de salarizare tinând cont de vechimea în funcţie, corespunzător tranşelor 0-3 ani şi 3-5 ani, însă, în ceea ce priveşte drepturile salariale, fiind aplicabile dispoziţiile tranzitorii ale legilor anuale de salarizare, care au prevăzut că nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în Legea-cadru nr. 284/2010, asistenţii judiciari nu au beneficiat de drepturi suplimentare pentru vechimea în funcţie.

3.2. Prin recursul întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâtul Tribunalul Bucureşti solicită casarea sentinţei recurate, în sensul respingerii cererii de obligare la plata diferenţelor salariale, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului arată că, raportat la prevederile Legii nr. 304/2014 privind organizarea judiciară, Tribunalul Bucureşti, în calitate de ordonator terţiar de credite, nu are posibilitatea legală de a acorda drepturile băneşti în condiţiile stabilite de instanţa de judecată, în lipsa ordinelor emise de Ministerul Justiţiei.

Obligaţia instituită în sarcina Tribunalului Bucureşti este subsecventă celei stabilite în sarcina Ministerului Justiţiei, astfel încât există posibilitatea ca Tribunalul Bucureşti să nu poată pună în executare dispoziţiile instanţei de judecată, ca urmare a întârzierii în emiterea noului ordin şi a deschiderii de credite bugetare, acte ce se dispun de ordonatorul principal de credite - Ministerul Justiţiei, respectiv de ordonatorul secundar de credite - Curtea de Apel Bucureşti.

Delimitarea celor două obligaţii instituite în sarcina pârâţilor din prezenta cauză este justificată, ca urmare a cumulării de către Ministerul Justiţiei atât a atribuţiilor de ordonator principal de credite, cât şi a celor de emitere a ordinelor de salarizare, cumulare care determină pentru Tribunalul Bucureşti o imposibilitate reală şi efectivă de a pune în executare o hotărâre judecătorească.

În speţă, Ministrul Justiţiei a emis Ordinul nr. 1479/C/24.05.2017, conform căruia asistenţii judiciari care beneficiau, în perioada 09.04.2015-31.07.2016, de un cuantum al indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie se recalculează la nivel maxim. În anexele ordinului se precizează că plata diferenţelor rezultate din aplicarea ordinului se efectuează după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei.

Pe de altă parte, prin Ordinul MJ nr. 2066/C/24.05.2018, s-a stabilit că asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoarea de referinţă sectorială de 421,36 RON, în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, respectiv prin raportare la o valoarea de referinţă sectorială de 463,5 RON pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017.

În acelaşi act administrativ, se precizează faptul că plata drepturilor salariale stabilite prin raportare la valorile de referinţă sectorială amintite pentru perioada 09.04.2015-30.06.2018, se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei, fapt care subliniază, încă o dată, imposibilitatea Tribunalului Bucureşti de a efectua vreo plată, în lipsa unor fonduri bugetare repartizate pentru achitarea diferenţelor salariale.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul -reclamant, legal citat, nu a formulat întâmpinare în cauză.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că ambele recursuri sunt nefondate pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

1. Referitor la recursul pârâtului Ministerul Justiţiei

În ceea ce priveşte excepţia lipsei de obiect a capătului de cerere privind acordarea valorii de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu 09.04.2015, sumă majorată cu 10% începând cu data de 01.12.2015, Înalta Curte constată că Ordinul MJ nr. 2066/C/24.05.2018 (colectiv) pe care se sprijină invocarea incidentului procedural este emis ulterior pronunţării sentinţei atacate (04.04.2018).

Ordinul MJ nr. 2066/C/2018 recunoaşte în favoarea reclamantului, începând cu 9.04.2015, o indemnizaţie brută corespunzătoare unei valori de referinţă sectoriale mai mari de 405, majorate apoi, de la 1.12.2015, cu 10%.

Înalta Curte constată că schimbarea situaţiei de fapt ulterior pronunţării sentinţei de către prima instanţă nu poate atrage nelegalitatea soluţiei şi nici rămânerea fără obiect a capătului de cerere, modificarea conduitei recurentului-pârât şi recunoaşterea unor drepturi salariale superioare celor solicitate prin prezenta acţiune nefiind de natură să ducă la respingerea acţiunii pentru lipsa obiectului. Dimpotrivă, emiterea Ordinului MJ nr. 2066/C/2018 poate fi considerată o achiesare la dispoziţiile sentinţei.

Ca urmare, Înalta Curte nu poate primi excepţia lipsei de obiect a acestui capăt de cerere.

În ceea ce priveşte criticile subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., referitoare la obligaţia impusă Ministerului Justiţiei privind stabilirea prin ordin a indemnizaţiei de încadrare brute lunare în raport de vechimea în funcţie de 3-5 ani, raportat la calitatea reclamantului de asistent judiciar, Înalta Curte constată că nu pot fi primite.

Prin cererea de chemare în judecată, intimatul – reclamant a solicitat stabilirea indemnizaţiei de încadrare brute lunare în raport de vechimea în funcţie de 3-5 ani, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 16 alin. (1) din capitolul privind Reglementările specifice personalului din sistemul justiţiei din Legea nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Anexa VI, Capitolul VIII din Legea nr. 284/2010 " Asistenţii judiciari numiţi în condiţiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sunt salarizaţi cu o indemnizaţie de încadrare stabilită pe baza coeficienţilor de ierarhizare prevăzuţi la cap. I nr. crt. 1 din prezenta anexă, aferenţi unei vechimi în funcţie de la 0 la 3 ani, respectiv de la 3 la 5 ani.

La Capitolul I nr. crt. 1 se prevăd coeficienţii de încadrare a judecătorului cu grad de judecătorie, în mod corespunzător vechimii în funcţie de la 0 la 3 ani şi, respectiv celei de la 3 la 5 ani.

Analizând coroborat cele două texte legale se constată că încadrarea asistentului -judiciar se face în una dintre cele două clase de vechime mai sus arătate, prin raportare la indemnizaţia judecătorului de judecătorie, astfel cum a reţinut şi instanţa fondului.

Prin Ordinul MJ nr. 1479/C/24.05.2017, indemnizaţia de încadrare brută lunară a intimatului-reclamant a fost stabilită corespunzător vechimii de 0-3 ani, deşi avea o vechime de peste 20 ani în muncă, şi ca asistent – judiciar, se încadra în cea de-a doua tranşă de vechime de la 3-5 ani.

Prin Ordinul Ministerului Muncii Finanţelor şi Protecţiei Sociale nr. 77/2011 privind Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice din 13.01.2011 s-a stabilit la pct. B. art. 5 că persoana care la 31 decembrie 2010 era încadrată în funcţia de asistent judiciar se reîncadrează în aceeaşi funcţie şi gradaţie, stabilindu-se clasa de salarizare în raport de vechimea în funcţie prevăzută de art. 16 alin. (1) din cap. VIII al anexei nr. VI la Legea – cadru nr. 284/2010 şi cu vechimea în muncă avute la 31 decembrie 2010 (pentru o vechime în funcţie de la 3 la 5 ani şi o vechime în muncă de peste 20 de ani, clasa de salarizare este 100). Asistenţii judiciari se pot încadra până la clasa maximă de salarizare 100.

Se constată astfel că soluţia primei instanţe este rezultatul unei corecte aplicări a dispoziţiilor mai sus arătate şi în concordanţă cu Ordinul nr. 77/2011.

Înalta Curte urmează să respingă argumentele cuprinse în motivele de recurs ca neavenite, întrucât din verificarea lor se desprinde faptul că acestea vizează excluderea pentru asistentul judiciar a sporului de fidelitate în sistemul justiţiei, pe motivul că aceştia sunt numiţi pentru un mandat limitat la 5 ani.

Însă, aşa cum s-a arătat, intimatul –reclamant a solicitat încadrarea în tranşa de vechime în funcţie de 3-5 ani, conform art. 16 alin. (1) din cap. VIII al anexei nr. VI la Legea – cadru nr. 284/2010, coroborat cu vechimea în muncă de 15-20 de ani, iar nu stabilirea unei încadrări corespunzătoare unei vechimi în funcţie de 15-20 de ani.

Nici critica privind prorogarea aplicării coeficienţilor de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzute în Legea-cadru nr. 284/2010, nu este întemeiată, faţă de soluţia primei instanţe prin care s-a dispus emiterea unui nou ordin de salarizare prin raportare la salariul judecătorului de judecătorie încadrat în treapta 3-5 ani.

Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă recursurile declarate de de pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Bucureşti, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1653 din 4 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 februarie 2021.