Traffic accident victims denied higher moral damages against Guarantee Fund under insolvency compensation law

Şedinţa publică din data de 03 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 12.12.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. x/2017, reclamanţii A., B. şi C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul De Garantare a Asiguraţilor, anularea în parte a Deciziei nr. 11209/15.11.2017 emisă de F.G.A. în sensul admiterii cererii de plată formulată de reclamanţi cu privire la următoarele sume reprezentând daune morale: 70.000 RON pentru A.; 2.000 RON pentru C.; 36.000 RON pentru B..

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1440 din 27 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1007 din 7 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanţii A., B. şi C., întemeiat pe dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la Legea nr. 213/2015, solicitând casarea hotărârii recurate şi, rejudecând pe fond, în principal, admiterea în întregime a cererii de chemare în judecată şi obligarea pârâtului la plata daunelor morale, astfel cum acestea au fost solicitate, sau, în subsidiar, admiterea în parte a acţiunii şi obligarea pârâtului la plata următoarelor sume cu titlu de daune morale: 14.568 RON – D., 7538,4 RON- E. şi 418,8 RON – C..

În motivarea recursului, recurenţii-reclamanţi susţin că, în absenţa unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, judecătorul este singurul care, prin raportare la consecinţele suferite de către cel prejudiciat, poate să aprecieze suma globală care să compenseze prejudiciul încercat. Această soluţie a fost consacrată şi jurisprudenţial prin deciziile nr. 683/21.04.2010 şi nr. 162/03.10.2012 a Curţii de Apel Ploieşti – secţia contencios administrativ şi fiscal comercială şi decizia nr. 162/03.10.2012 a Curţii de Apel Timişoara – secţia a II-a civilă, exemplificată prin Deciziile nr. 683/21.04.2010 şi nr. 162/03.10.2012.

Întrucât nu pot fi prezentate probe materiale şi directe din care să rezulte caracterul cert al prejudiciului şi întinderea sa exactă, pentru stabilirea cuantumului daunelor morale cuvenite, instanţa de judecată poate ţine seama de vârsta recurenţilor-reclamanţi, de valorile sociale lezate prin fapta ilicită, respectiv sănătatea şi integritatea corporală, consecinţele negative suferite în plan moral, precum şi intensitatea vătămărilor aduse, concretizate în numărul de zile de îngrijiri medicale.

La aprecierea daunelor morale cuvenite trebuie avute în vedere şi constatările certificatelor medico-legale din care rezultă examinările la care a fost supus recurentul-reclamant şi leziunile pe care le-a suferit, relevanţă având şi proba testimonială.

Cum legislaţia nu cuprinde criterii concrete de evaluare, recurenţii susţin că jurisprudenţa instanţelor naţionale este unicul criteriu oferit de lege, a cărui corectă aplicare poate face obiectul controlului judiciar în recurs.

În situaţia dată, având în vedere procedura specială care se derulează în faţa pârâtului FGA, pentru a evita dezavantajarea recurenţilor în raport cu alte persoane, aflate într-o situaţie similară, cel puţin sub aspectul zilelor de îngrijiri medicale se impunea luarea în considerare a jurisprudenţei instanţelor naţionale în materie, invocată în cauză, sau cel puţin a valorilor medii de despăgubire stabilite prin Ghidul întocmit de Fondul de protecţie a victimelor străzii.

Sub acest aspect, prima instanţă nu a făcut nicio apreciere, dând eficienţă unei proceduri neclare care se raportează la o medie a valorilor de despăgubire propuse de asigurătorul F. S.A. la nivelul anilor 2011-2012.

În subsidiar, apreciază recurenţii-reclamanţi că, în prezent, singura procedură care conţine criterii obiective de acordare a daunelor morale în materie este cea prevăzută de Ghidul pentru soluţionarea daunelor morale elaborat de către Fondul de Protecţie al Victimelor Străzii, care asigură transparenţa, flexibilitatea, rapiditatea, echitatea şi predictibilitatea procesului de estimare şi de despăgubire. Potrivit studiului de practică, elaborat cu acordul Comisiei de Supraveghere a Asiguraţilor, factorul de actualizare şi corelaţie, obiectiv şi util, determinat de Institutul Naţional de Statistică este câştigul salarial mediu net lunar pe economie. Algoritmul de calcul propus de studiu vizează, în cazul vătămărilor corporale cu recuperare integrală a funcţionalităţii, acordarea a două puncte procentuale/zi de îngrijiri medicale, valoarea unui punct fiind de o zecime din cea a câştigului salarial mediu net lunar pe economie. În raport de acest criteriu, sumele cuvenite recurenţilor sunt reprezentate de următoarele valori: 14.568 RON – D., 7538,4 RON- E. şi 418,8 RON – C..

Or, prima instanţă nu a procedat la analizarea acestor argumente pe care le-au invocat la fond, apreciind aplicabilitatea unor norme incerte care nu reflectă realitatea despăgubirilor efectiv acordate în situaţii similare.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor nu a depus întâmpinare la recurs.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de criticile formulate, care se pot încadra în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din actele dosarului, reiese că intimatul-pârât a admis în parte cererea de plată formulată de reclamanţi, acordând cu titlu de daune morale următoarele sume: 8.050 RON - D., 2.700 RON - B. şi 50 RON - C., fiind respinsă cererea de plată cu privire a diferenţa rezultată dintre suma solicitată şi suma acordată.

Pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, intimatul-pârât a reţinut că evenimentul asigurat a cauzat leziuni traumatice sau afectarea sănătăţii unor persoane care au necesitat pentru vindecare existenţa unui număr de 35 de zile de îngrijiri medicale (A.), 18 zile de îngrijiri medicale (B.) şi o zi de îngrijiri medicale (C.), acordând un punctaj mediu de 230 RON/zi de îngrijiri medicale, 150 RON/zi de îngrijiri medicale, respectiv 50 RON pentru o zi de îngrijire medicală.

Prima instanţă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi, apreciind ca fiind temeinic şi legal actul administrativ contestat.

Criticile recurenţilor-reclamanţi referitoare la modalitatea de soluţionare a cererii de obligare a pârâtei FGA la plata daunelor morale suplimentare celor stabilite prin decizia nr. 11209/15.11.2017, sunt nefondate, în raport de circumstanţele particulare relevate de probatoriul administrat în speţă.

Înalta Curte reţine că în prezenta cauză, daunele morale suferite de o persoană păgubită printr-un accident de circulaţie, cum este situaţia recurenţilor-reclamanţi, se raportează la dispoziţiile Legii nr. 213/2015, lege specială în domeniul plăţii despăgubirilor ca urmare a falimentului unui asigurător, precum şi la dispoziţiile din Norma ASF nr. 23/2014, privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, în vigoare la momentul producerii evenimentului rutier.

Astfel, la stabilirea cuantumului daunelor se are în vedere un plafon maxim de 450.000 RON pentru fiecare creditor de asigurare.

În caz de vătămare corporală, potrivit dispoziţiile art. 50 pct. 1 lit. f) Norma ASF nr. 23/2014, daunele morale se acordă în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România. În literatura de specialitate, dar şi în practica judecătorească, s-a reţinut constant că, în absenţa unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a acestora, daunele morale sunt stabilite în raport cu consecinţele negative suferite de victima accidentului, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea şi consecinţele traumei fizice şi psihice suferite ori gradul în care i-a fost afectată situaţia familială, socială şi profesională.

Aşadar, în stabilirea cuantumului daunelor morale se au în vedere circumstanţele particulare ale cauzei, despăgubirile trebuind să fie rezonabile, juste şi echitabile, să corespundă prejudiciului moral real şi efectiv produs victimei, în aşa fel încât să nu fie derizorii, dar nici să se ajungă la o îmbogăţire fără just temei a celui îndreptăţit să pretindă şi să primească despăgubirea.

Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut corect că intimatul-pârât nu a stabilit arbitrar cuantumul daunelor morale, ci s-a raport, în lipsa unor criterii şi limite legale, la un criteriu obiectiv şi rezonabil, respectiv numărul de zile de îngrijiri medicale şi la Procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare (morale şi materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale şi decese", adoptată prin Decizia nr. 142/26.05.2016 a FGA, ceea ce nu exclude de la aplicare principiul reparării integrale a prejudiciului, consacrat de art. 1349 alin. (2) şi art. 1385 alin. (1) C. civ., dar şi de jurisprudenţa instanţelor naţionale. Durata îngrijirilor medicale, indicată printr-un certificat sau un raport de expertiză, este pertinentă în stabilirea despăgubirilor acordate pentru compensarea suferinţelor morale, însă nu reprezintă un criteriu unic, atât timp cât, fiind lezate valori fără conţinut economic, intensitatea suferinţelor resimţite trebuie privită în raport de circumstanţele particulare ale fiecărei cauze.

Cu toate acestea, în speţă, recurenţii-reclamanţi nu au dovedit, nici în procedura administrativă şi nici în procedura judiciară, circumstanţe extraordinare care să conducă la concluzia că prejudiciul moral suferit excede valorii stabilite prin decizia contestată.

Contrar susţinerilor recurenţilor-reclamanţi, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a procedat la propria evaluare a întinderii prejudiciului moral suferit de reclamanţi, aspect ce rezultă din faptul că instanţa fondului a încuviinţat şi administrat probatoriul propus de reclamanţi în vederea dovedirii pretenţiilor lor, concluzionând judecătorul fondului, după analiza actelor şi lucrărilor dosarului, că suma acordată de FGA cu titlu de daune morale este aptă a acoperi prejudiciul încercat de reclamanţi.

Or, recurenţii-reclamanţi nu au prezentat argumente care să infirme concluziile instanţei de fond, rezumându-se la susţineri cu caracter general referitoare la caracterul însemnat al suferinţelor resimţite, fără a formula veritabile critici de nelegalitate la adresa sentinţei recurate.

Recurenţii au arătat că instanţa nu a ţinut seama de jurisprudenţa în cause similare, reperul la care fac trimitere fiind art. 50 lit. f) din Norma ASF nr. 23/2014.

O primă observaţie ce se impune a fi formulată în legătură cu această critică a recurenţilor-reclamanţi este aceea că Norma ASF nr. 23/2014 se adresează asigurătorilor de răspundere civilă obligatorie(RCA) astfel că, instituind un mecanism de apreciere a cuantumului daunelor morale prin raportare la jurisprudenţă se ajunge, practic, tot la un algoritm de calcul de genul celui contestat de recurenţii- reclamanţi în cauza de faţă, astfel că argumentele acestora prezintă un caracter oarecum antagonic.

Este evident că fiecare cauză comportă particularităţile sale din perspectiva gradului de severitate al atingerilor aduse drepturilor nepatrimoniale protejate de lege şi de aceea nu poate fi stabilit un cuantum fix, general valabil pentru orice situaţie în care sunt vătămate drepturile cu conţinut nepatrimonial, prevăzute de art. 250 C. civ..

Întinderea prejudiciului cauzat prin încălcarea drepturilor nepatrimoniale nu poate fi cuantificat potrivit unor criterii matematice sau economice, astfel încât, în funcţie de împrejurările concrete ale speţei, se acordă despăgubiri apte să constituie o indemnizaţie pentru satisfacţie echitabilă. În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate material.

Prin urmare, hotărârile de speţă, la care fac referire recurenţii- reclamanţi, prin care s-au stabilit cu titlu de prejudiciu moral sume diferite de bani pot furniza judecătorului doar criterii orientative de estimare a despăgubirilor, evidenţiind limitele de apreciere a cuantumului acestora, analiza acestora reflectând faptul că instanţele care le-au pronunţat au examinat cauzele cu care au fost învestite din perspectiva aceloraşi repere care au fost avute în vedere şi de instanţa fondului, cu prilejul pronunţării sentinţei civile criticate în prezentul recurs.

În fine, în ceea ce priveşte subsidiarul cererii de recurs, Înalta Curte constată că aspectele legate de majorarea cuantumului daunelor morale în raport de criteriile şi algoritmul de calcul utilizate de Ghidul pentru soluţionarea daunelor morale elaborat de către Fondul de Protecţie al Victimelor Străzii, pretins neanalizate de către instanţa de fond, nu au fost invocate în termenul procedural, prin acţiunea introductivă, astfel că acest nou motiv de nelegalitate a Deciziei FGA nr. 11209/15.11.2017, nu poate fi primit şi examinat direct în recurs, întrucât se opun prevederile art. 494 coroborate cu cele ale art. 478 din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanţii A., B. şi C., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii A., B. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 1440 din 27 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 februarie 2021.